7,407 matches
-
la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese noaptea din mormînt și cere iubitului, viu, un dulce jurămînt de credință... Unele balade trec mai departe de această figurație neagră, prea decorativă, prea insistentă pentru a nu trezi bănuială. Poemul Făt-Frumos tratează, Încă stîngaci, motivul Înțelegerii cu moartea. Pătrunderea În palatul de sub stînca sumbră unde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o brazdă argintie, Ce-n clipă-i trecătoare ca viața-n vecinicie! Sub cerul fără margini, spre mîndrul răsărit, Se-ntinde-n umbra nopții un cîmp nemărginit, Pustiu și trist ca golul ce lasă-n urma lor În inimi iubitoare iubiții carii mor.” CÎmpia goală este, aici, o prelungire a vidului din marele spațiu. O intuiție fină a relațiilor din univers pe care Alecsandri o Întoarce, apoi, spre temele lui lirice obișnuite. În O noapte la (ară (din voi. Doine și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
focul mistuitor. Ikanok Însuși se supune, prilej pentru Afrodita de a filozofa: viața omului este un somn În care el visează „de la rîs pînă la plîns”, În lume gustul este Împărat... Amorul este, aici, În ipostază de observator moral. În Iubitul și Urîtul Îl vedem, cum se zice, la lucru. Adică la vînătoare de suflete tinere. Amor culege flori pe cîmp și, zărindu-l, Aglaia se Înspăimîntă „de atîta haz cu nuri”, apoi, amăgită, pierdută, fata cade În brațele pruncului (Amor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
VÎnătoarea, 1846) face chiar teoria iubirii tinere. Florica este o „copilită” și soacra, crescută În altă morală, dezvoltă ideea iuprii lumii și, fatal, a sentimentelor: „Pe cînd eram odată Ca dînsa-n lume fată Noi nu știam ce este pustiul de iubit, Dar Îns-acum o fată De tot este schimbată, Iubește cît de mică că lumea s-a iuțit”... Fata tînără pe patul morții este, tot așa, o „floarea matinală”, o „tînără suflare.”, o copiliță, În fine, care-și Încetează cîntecul În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
curajul este să păstrezi tăcere asupra lucrurilor delicate. Conachi nu-și mai ascunde impaciența: „Aleargă, suflet’, aleargă, La soțîia ta cea dragă, Căci te-așteaptă cu dor mare, Ca să-i duci a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească. Du ochilor drept vestire A plînsului contenire, Du guriței bucurie De sărutări cu trufie. SÎnul, peptul dezvălește, ȚÎțișoare rumenește, Rădică di pi picioare Orice feli de-nvălitoare Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sînt posibile fără iubire. Pentru noi, opera Înseamnă poezia. Apariția ei, sub forme culte, este explicată În bună parte de revelația ființei și a erosului. Pentru a scrie (mai citez o dată pe Barthes) trebuie „cauțiunea unei iubiri inspirate, asentimentul unui iubit ale cărui răspunsuri marchează progresul raționamentului”. Pentru Ienăchiță, Alecu Văcărescu, Conachi cauțiunea ibovnicii marchează apariția (scrierea) poeziei... Într-un ev mediu Întîrziat și confuz, omul Începe să aibă sentimentul individualității sale. Conachi traduce din iluministul Al. Pope: An Essay on
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trunchi lat ca unpat, aruncat pe marginea pădurii, opera noastră arhitectonică va fi foarte anevoioasă, aci nu e liniște. Butoiescu-Botticelli râse politicos și nu răspunse nimic, deși nu admitea carența liniștii în această pustietate. Era obișnuit cu paradoxiile arhitectului. - Liniștea, iubitul meu, e un sentiment figurat, rezultînddintr-un contrast savant. Când vaca roade temelia casei și fluturii se strâng pe capul meu, asta este o indiscreție nepermisă. Liniștea se obține cu linii și spații. Dacă pe un promontoriu de stâncă faci un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adevărate filozofii a naturii. În scurt, maestrul era inferior intelectualicește școlarilor pe care îi producea, dar producea totdeodată cei mai buni elevi. El se purta afectuos cu ei, înglobîndu-i moralmente în marea lui familie, îi cita cu onoruri ("fostul și iubitul meu elev cutare, actualmente profesor la..."), se preocupa de starea lor materială, le procura posturi și nu refuza de a le găsi nevastă și de a-i cununa. Gonzalv nu vedea în specialitatea lui decât "catedra" și în știință - un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în timp, și că timpul este reversibil, ne duce cu găndul la ființa care este și nu poate decăt să fie. Multiplele sunt întreguri recompuse din contrarii. Pentru ca întregul să se rotunjească, e nevoie ca fiecare să aibă timpul său: iubitul și urătul, războiul și pacea, nașterea și moartea, săditul și smulgerea celor sădite, uciderea și tămăduirea, dărămarea și zidirea, plănsul și răsul, aruncarea cu pietre și străngerea pietrelor, îmbrățișarea și depărtarea. De la cunoștințe multiple ajunge la cunoștința că „tot ce
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
c. cei la care predomină fuga de ceilalți. a. Indivizii caracterizați prin tendința de a merge în întâmpinarea celuilalt se caracterizează printr-o trebuință puternică de afecțiune, de aprobare și prin trebuința de a avea un partener un prieten, un iubit/o iubită, un soț/o soție capabil să satisfacă ceea ce așteaptă ei de la viață. Aceste tendințe se concentrează "în jurul dorinței de intimitate umană, al dorinței de "apartenență"" (Horney, 1998, pp. 43-44). Individul "are nevoie să fie plăcut, căutat, dorit, iubit
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
iubite; • experiența fericirii alături de persoana iubită; • stima deosebită pentru persoana iubită; • siguranța de a putea să contăm pe sprijinul persoanei iubite în vremuri grele; • înțelegerea reciprocă; fiecare știe la ce să se aștepte de la celălalt; • împărțirea tuturor lucrurilor cu cel iubit; partenerii își împart proprietatea atunci când este nevoie; • primirea de suport emoțional de la persoana iubită; • acordarea de suport emoțional persoanei iubite; • comunicarea intimă cu persoana iubită; cei îndrăgostiți comunică profund și sincer; • aprecierea persoanei iubite; îndrăgostitul simte importanța pe care o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Postvenția are ca scop oferirea de ajutor supraviețuitorilor, de a-și trăi viața mai productiv și de a putea să înlăture pe cât posibil, sursele de stres din existența lor. Se cunoaște că o sinucidere a unei rude foarte apropiate, prieten, iubit, induce la supraviețuitori sentimente foarte intense de vinovăție, pierdere, frustrare, chiar ură. În mintea supraviețuitorului se creează o ruminație dureroasă în legătură cu propriile acte și comportamente. Astfel, ei trebuie să facă față durerii cauzate de pierderea persoanei apropiate si să lupte
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a lua în stăpânire"; ne place să credem că noi ne-am ales munca, dar ar fi mai aproape de adevăr dacă am spune că munca ne-a găsit pe noi. Munca este o vocație, suntem chemați către ea. Dar suntem "iubiți" de munca noastă pentru că ea ne face să ne simțim împliniți. Consacrarea vine ca rezultat al muncii. Când nu este posibil să avem o senzație de împlinire de pe urma muncii noastre, atunci mândria sufletească, atât de necesară creativității, se transformă în
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
narcisism. Asemenea lui Narcis, avem nevoie să fim întruchipați într-o imagine, în ceva exterior nouă. Produsele muncii noastre sunt ca imaginea din lac, un mijloc de a ne iubi pe noi înșine. Dacă aceste produse nu sunt demne de iubit, suntem introduși într-un loc narcisistic unde pierdem din vedere munca însăși și ne concentrăm numai asupra nevoilor personale. Munca noastră preia din calitățile narcisiste atunci când nu reflectă sinele în suficientă măsură. Căutăm să reparăm narcisismul încercând să dăm strălucire
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
câștigă libertatea pierzînd-o totodată. Spre deosebire de raportul maestru-discipol, în care cel mai liber îl eliberează pe cel mai supus, aducîndu-l la gradul lui de libertate, aici libertatea lipsește și este dobândită în aceeași măsură. Fiind deopotrivă cel ce iubește și cel iubit, eu mă supun și sânt liber în aceeași măsură în care celălalt comandă și se supune. Sânt rând pe rând stăpân și sclav și hotărăsc și sânt hotărât în aceeași măsură în care celălalt hotărăște în privința mea și se lasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
izolat: din moment ce "eu sânt doi", eu singur sânt o minciună ontologică. Adevărul acestei morți este confirmat prin faptul că iubita reiterează experiența inconsistenței lui "a fi" ca "a fi singur" și, trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întîi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme adevărul iubirii, potrivit căruia "a fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se regăsească și să abolească distanța ce-i despărțise (10 000 de km!) atâta amar de vreme, pentru a glorifica, iată, momentul regăsirii în cel mai adecvat decor al lumii: Parisul, orașul în care, de la Aimez-vous Brahms? la Ultimul tango, iubiții se găsesc, se regăsesc sau se pierd definitiv, în umbra marilor figuri tutelare ale lui Ingrid Bergman, Anthony Perkins sau Marlon Brando. Cât de vulgar m-aș fi simțit să intru, în acest scenariu înfiorat, cu cizmele adevărului prozaic, mărturisindu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aurie micuță, așezată pe biroul secretarei adjuncte care tocmai își pilește unghiile și care trebuie să lase senzația că se uită din când în când la premier cu tandrețea cu care acasă îi scapă ochii pe poza de pe etajeră a iubitului, soțului sau copilului plecat în vacanță. Sânt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor și vestitor de cult? Sau de vină e premierul nostru pentru că, mai mult sau mai puțin discret, încurajează în oamenii care îl înconjoară pornirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
comandat de generalul Cernaieff. La 19 iunie/1 iulie s-a publicat la 5 oare sara manifestul de război și s-au afișat pe zidurile caselor din Belgrad. Mase de popor s-au adunat înaintea placatelor. Manifestul e intitulat "Cătră iubitul meu popor". 23 iunie 1876] ANGLIA ["DUPĂ CUM AM ANUNȚAT... "] După cum am anunțat acum câteva zile, fortul care predominează trecăto[a]rea de la Gibraltar e întărit și pus în starea de a opri trecerea corăbiilor pe acolo. Acuma se anunță că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a cădea omăt și a se topi prin gradul mic de temperatură a aerului atmosferic, am ajuns de a avea nevoie de catalici pentru a pătrunde prin râurile, lacurile și toate formațiunile idrografice în mic pe care le prezintează stradele iubitului nostru oraș. Atragem atenția onor. Primării asupra acestui inconvenient și sperăm că va binevoi a trezi pe d. antreprenor din nepăsarea sa față cu idrografia aplicată, a stradelor noastre. [3 noiembrie 1876] MOZAICUL AUSTRIAC ȘI TRIBUNALELE ROMÎNE Se știe că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
amicilor și rudelor, dar mai ales cu toată lăudabila îngrijire de aproape din partea d-lui Dimitrie Moruz, prefectul de Dorohoi, au repauzat în 17 curent. Acest caz ne reîmprospătează în minte drepturile de cari se bucură ab antiquo cânii în iubitul nostru oraș Iași, cari drepturi ar trebui supuse unei filantropice reviziuni din partea locurilor competente. Fiind odată bine stabilit că este oarecare deosebire între Iași și Mihăileni, am întreba cu multă umilință: oare multă vreme au să rămâie neatinse imunitățile CÎNILOR
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
iuțimea fugei n-au scăpat de fierul lui; marturi, turcii, cari nici în fugă nu-și putură afla mântuirea... marturi sânt toate neamurile de pe-mprejur, care au cercat ascuțitul sabiei lui!... Unde se face mai drept și mai deplin panegiricul iubitului erou, ca-n aceste cuvinte: "Dar ce minte e atât de bogată în gândiri, ce limbă e așa de îndestulată în vorbe, ce meșteșug așa de iscusit la împlinirea cuvântului, ca să poată împodobi atâtea risipe ale vrăjmașilor, atâtea sfărmări de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
decât a făcut-o trecutul cel plin de mistere. (Vrea să vâre mâna între picioarele Biancăi, dar aceasta alunecă zâmbind din brațele lui și se așază la locul ei) BIANCA: Chiar așa de îngăduitoare nu s-au făcut regulile astea, iubitul meu tătic. DESIRÉE: Pe deasupra, astăzi mi-ai omorât hamsterul. Da' în fața Grollfeueroaiei îți piere curajul, porc libidinos ce ești! DOMNUL KOVACIC: Acum chiar că am început să exagerăm. Cum îndrăznești tu să vorbești așa propriului tău tată? DOAMNA KOVACIC: O
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
e una și aceeași muzică, dar acum e muzică amestecată cu lumea, și lumea și muzica adunate împreună produc dorul, doamna Herta. Toate valorile mele interioare se înclină în fața d-voastră, doamnă Herta, noi ucidem și devorăm, iar d-voastră iubiți. Nu v-ați dedat la carnea lumii de afară. Sunteți cel mult din când în când violată, dar așa cum sunteți d-voastră făcută... nu are nici o importanță, pentru că creșteți imediat la loc și deveniți abia atunci o fecioară de aur
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
acea desemnată podea, cu dorința morții crescută în tine străbați mai departe că tu de ani tot îți pictezi în minte cum eu împreună cu tine ocup o sufragerie și pe de altă parte așa cum am vorbit, o să am și un iubit, către care între timpul așa de omenesc ne atrage, dacă ei între timp se află doi mai mult timp. (El se ridică îi sărută mâna și se așază la loc. VEHICULUL costumat ca el, intră, o sărută pe EA pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]