5,267 matches
-
se desfășoară, udate de curenții unor vibrații benefice, țărmurile veșnic însorite ale Cabinetului de Desăvârșire Pisihică... Deși se vedea că folosește frecvent denumirea respectivului Cabinet, ucenica îi poci, cu dezinhibare, ultimul cuvânt. - Psihică, analfabeta, răsuflă dinăuntru, parcă dansând, vocea de jazz. - Poftim? - Cabinet de Desăvârșire Psihică, dulceațo. Apăsară clanța, de fapt răsuciră un mâner luxos și savant turnat din bronz, și debarcară acolo. Înăuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere ale încăperii, își desfăceau, ca niște arteziane, snopurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spintecătorul de conserve pe o banchetă de taxi. În ultima seară de sâmbătă a lunii iunie, întregul personal al Prefecturii Generale de Poliție este prezent, benevol și ca de obicei, la serviciu. Ibricele sfârâie, radiourile împrăștie pe pereți umbrele unui jazz dezinhibat, aruncat, peste Canal, de Radio Londra, se degustă un vin blând, duios, cu prieteșug, pentru două urechi (o firmă franțuzească de licori, "TANGAJ", lansase pe piață o specie năbădăioasă de vin, lăudată a te lăsa într-o singură ureche
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aud pe Paula spunându-i când trag ușa după mine. Pe bancheta din spate a lui Pegas, Încerc să citesc Financial Times ca să mă pun la punct În vederea prezentării, dar nu mă pot concentra. Se aude muzică, un aranjament de jazz pentru pian al unei bucăți pe care aproape că o recunosc - Someone To Watch Over Me? E ca și cum pianistul a spart melodia În o mie de bucăți pe care le tot aruncă În aer, urmărindu-le cum aterizează. Laitmotivurile seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ea, a lăsat-o să se degradeze ca să-i incite pe ceilalți. Nu e-n cea mai bună formă azi, festivalul e prea mult pentru ea. Jos, În port, acolo o adoră publicul. CÎntă Într-un bar cu muzică de jazz de lîngă atelier. PÎnă și Andersson s-a scuturat de carcasa lui morocănoasă și-a-nceput s-o uite pe Bibi Jansen. Îi e mai bine acolo decît să zacă În vreo comă indusă de medicamente la Clinica „Prințesa Margaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stătuserăm noi în bodegă. I-am amintit că risca să nu mai găsească deschis la ambasadă. „Nu-i nimic“, a mormăit Matvei. „Chiar de-a închis, tot mă primește. Acu’ la șapte avem repetiție. Cânt la tobe în formația de jazz a ambasadei. Avem repetiție. Dăm concert de șapte noiembrie.“ Mi-am privit ceasul, de care și uitasem până atunci: opt fără un sfert. I-am spus lui Matvei. A oftat. „De data asta mă duc. Nu pot cânta băieții fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amintea pe Drăghici, avocatul. Se uita la ea cum dansează pe masă și zâmbea la fel. Era tânără și nebună, îngrozitor de tânără și de nebună, inima petrecerilor. Bătea step, avea un costum de spaniolă și castaniete, îi plăcea să cânte jazz la pian." Nevastă-mea are gusturi exotice. Știți, sângele italian..." Se uită la bărbatul său și mototoli fața de masă cu un gest crispat: "Hm, idiotul!" Simți dintr-o dată nevoia să plângă și se ridică. ― Unde vă duceți, doamnă? ― Mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
interpretând vechea melodie din Show Boat, intitulată Can’t Help Lovin’ That Man. Așa arătau numerele de cabaret ale Tinei Hott, duminica seara: nu o cântăreață, ci o falsă cântăreață, mimând textele unor cântece din musicaluri și ale pieselor de jazz cunoscute, interpretate de soliste legendare. Era măreț și absurd. Era caraghios și înduioșător. Era mișcător și comic. Era tot ce era și tot ce nu era. Și iat-o pe Tina, gesticulând din brațe și prefăcându-se că rostește cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
această muzică, și în individul contemporan. Visarea mă duce apoi la Manuel Castells, de la care am priceput mai bine decît de la oricare alt autor schimbările petrecute în lumea negrilor din America : în vremea sclaviei și, apoi, a rasismului, au creat jazz-ul ; în lumea „emancipată” a ghetourilor actuale, au inventat rap-ul. Mai aproape de noi, îmi aduc aminte apoi de studiul unui antropolog american despre relația dintre politica lui Tito și turbo folk-ul iugoslav - și pot să fac chiar, pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trebuie să revină În universul lui de alge, În care peștii se devoră. Dar timp de câteva secunde a avut intuiția unei lumi diferite, perfecte - lumea noastră. În seara de 15 iulie, Îi telefonă lui Bruno. Pe un fundal de jazz cool, vocea fratelui său vitreg emitea un subtil mesaj aluziv. Bruno era, cu siguranță, o victimă a crizei de la patruzeci de ani. Purta haină din piele, Își lăsase barbă. Ca să arate că știe ce-i viața, vorbea ca un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vadul creat sub piciorul unei virgule. În ciuda indicatorului care vă confirmă că sunteți pe drumul cel bun către destinație, ignorând vocea de sirenă Împăiată a GPS-ului - „Pentru a ajunge În punctul B, păstrați direcția Înainte“ -, așa cum un trompetist de jazz, Înainte de a-și termina aerul din plămâni, spre a nu sugruma sunetul care se naște, Își Începe respirația circulară , trageți de volan spre dreapta, părăsiți autostrada și intrați pe unul dintre brațele cu care caracatița de beton se Îmbrățișează singură
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că și pe un om ți‑l poți însuși. În primul rând, trebuie să știi mai multe decât el, iar atunci el o să‑ți recunoască autoritatea de specialist. De pildă, Hans, tânărul muncitor pe care‑l cunosc din clubul de jazz. Rainer o să‑i explice totul, până când o să ajungă doar un instrument lipsit de voință; ăsta‑i e un lucru mai dificil decât să cizelezi un text literar, căci oamenii sunt în stare să se opună când nici nu te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
știe mai multe decât copiii. Experiența contează. În aceste vremuri noi cunoașterea te face liber, și nu munca. Nu vrem să muncim, mai ales nu cu mâinile, nu. Adesea tinerii ăștia care nu vor decât să danseze și să asculte jazz sunt prea imaturi ca să se descurce cu libertatea, de aceea ea li se ia imediat înapoi. Mama se trage dintr‑o familie mai bună de care s‑a desprins de mult. A fost profesoară. Fără să‑și dea seama, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑a ales doar cu un funcționar chipeș și vioi. Alte subiecte de conversație sunt concertele, teatrul, expozițiile, petrecerile sau discurile. Clica Anna‑Sophie‑Rainer respinge asemenea lucruri. Au depășit faza discurilor și dacă totuși îi mai interesează, atunci doar jazz cool sau rock fierbinte. Sophie e mai puțin vehementă în respingere fiindcă nu are nevoie să demonstreze vehemență. Lucrurile vin către ea și uneori ea le spune: și mâine e o zi, iar alteori le acceptă. După cum are chef. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar fi prins mai bine o frumoasă sculă verde, spune Rainer, o privește pe Sophie dintr‑o parte și pufnește într‑un râs isteric. Anna propune ca Hans Sepp, pe care îl cunosc abia de puțină vreme, de la clubul de jazz, să fie și el cooptat să comită una‑două infracțiuni împreună cu ei. Ar fi un instrument ideal și, în plus, chiar ar trebui să‑și abandoneze condiția de muncitor. În viața publică există întotdeauna cineva care pune stăpânire pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
maternă de la Mauthausen nu se apără; o mamă înghite orice. Deși mama s‑a apărat întotdeauna, acum tot ce‑i rămâne sunt maldărele de hârtii care i se estompează în fața ochilor istoviți. Azi mă mai duc și la clubul de jazz, trâmbițează vesel Hans. Își pune pe el haine care sunt la modă la sfârșitul anilor ’50. Ele îl protejează și‑l camuflează. În ceea ce privește moda, epoca asta a rupt‑o cu tot ce era mai înainte, cum, de altfel, în tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care strălucește uneori, atunci când se încurcă în el vreo rază de soare; la umbră însă e de un galben mat ca alama. Rainer și‑a asumat riscul de a face aici o impresie mai puțin bună decât în clubul de jazz, ba a acceptat chiar și ideea că Hans ar putea să‑i pară superior în acest loc verzui, tocmai Hans care, de altfel, nu pare niciodată superior. Oricum, Sophie e în sfârșit gata să înece pisica. Anna se ține deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui Elvis, fără cuvinte, fiindcă acestea sunt în engleză, limbă pe care Hans n‑o stăpânește. Nici în rest nu stăpânește el mare lucru. S‑ar mulțumi însă doar cu Sophie. Un alt loc al desfășurării acțiunii este clubul de jazz. Rainer vrea ca alții să comită infracțiuni. Când muzicienii fac o pauză, el se îndreaptă agale spre saxofon și apasă de câteva ori pe clape, cu o digitație pe care o consideră corectă. Dar poate că nu s‑ar auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hobby e un nou cuvânt străin care s‑a încetățenit rapid. Americanii au plecat, limba lor a rămas, ura! Rainer tocmai observă cu neplăcere că în clipa de față idiotul de Hans nu e unealta lui, ci a cântăreților de jazz. Aleargă de colo‑colo, strânge plin de zel pupitrele, îndeasă contrabasurile în husele lor de pânză tare, închide și deschide pe rând pianul, în funcție de ce i se spune, curăță trompetele, stivuiește partiturile cu aranjamentele deasupra și le răvășește iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
execută, degajată, la pian, într‑o succesiune limpede și curgătoare, Studiul pentru clape negre de Chopin; degajată, dar a exersat mult acasă până să iasă așa ceva și tocmai se pregătește să înceapă Clavecinul bine temperat când se apropie pianistul de jazz (student la medicină): Da’ ești cam paralelă, fetițo, du‑te frumușel acasă la mămica și mai exersează, dar nu aici unde treaba‑i hot. Asta nu‑i școală de muzică, aici se vine după ce‑ai absolvit cu succes școala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vine oricum destul de devreme) - dar suferința din dragoste îi dă și ei bătaie de cap, cum nici nu‑ți vine să crezi. Dar se știe că totul se va îndrepta curând. Bibi Johns și Peter Alexander cântă în duet - dragoste, jazz și fantezie - își doresc o casă la marea albastră, cu flori la fereastră. Ernsti vine tot mai târziu acasă, își dorește un VW, dar ar face mai bine să se însoare. În sfârșit, ajung și cele patru fete din Wachau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se sacrifică pentru el, ba de ei e chiar cel mai puțin mulțumit, deși aceștia sunt exagerat de grijulii cu copiii și‑o mai și arată față de străini. Rainer vrea să asculte numai cele mai noi discuri cu muzică de jazz și nu e nici cumpătat, nici modest. Credeți că s‑ar încălța cu niște pantofi obișnuiți? Nu, nici vorbă, nu vrea să încalțe decât pantofi ultramoderni, cu botul ascuțit, care‑ți strică piciorul. Și nu mai vrea să poarte pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceața de seară care te face să nu mai vezi chiar nimic. De pe cal se vede un alt fel de câmp deschis decât atunci când o vizitez pe mătușa Mali, la țară. Poate mă duc mai târziu la un local de jazz. Când mă uit la tine, mi se pare că am trăit degeaba, iar tatăl tău a murit degeaba. Dar când mă uit la cei doi tovarăși care au fost adineauri aici, știu că viața a avut totuși un sens, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
domeniul său, lui îi aparține imperiul imaginației, care dispune de spații nelimitate. # Această cafenea este un loc tipic pentru liceeni, motiv pentru care este frecventată de mulți dintre ei. Tinerii discută probleme religioase sau filosofice. Elevele merg la festivaluri de jazz, dau primele lor petreceri și apoi, după un concert frumos la biserică, dau chiar și un pupic. La o masă de marmură, un licean îi spune interlocutoarei lui că a sosit timpul ca relația lor să se transforme dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o pășune alpină de la marginea satului - din păcate e prea puțină zăpadă - un accident la schi după care te faci bine din nou, glume care te fac să uiți că ești bolnav la pat. Sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
foarte rar se ridică vreunul mai sus, unde are mai mult loc să se desfășoare și să se dezvolte. Numai că acești cetățeni de mâna a doua, cu perspective reduse, sunt singurii care‑l ascultă pe Rainer la cluburile de jazz, când acesta ține vreo cuvântare lungă, fie despre Dumnezeu, fie despre muzica cool de jazz și structura ei. Colegii de școală fug imediat ce‑l zăresc pe Rainer, fiindcă știu deja: mă așteaptă un discurs plicticos, iar eu n‑o să apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]