KorAP: Find »[drukola/base=mătușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...204 205 206 ...269 >

6,722 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

iunie 1937, la Iași. Înainte de război am locuit Împreună cu părinții mei, Iancu Flori și Iancu Lazăr, pe strada Sfântu Lazăr nr. 50. Și cu mătuși, veri, la aceeași adresă, fiind o curte mare, de aproximativ 700 de metri pătrați. Actualmente mătușile mele se găsesc În Israel. În vara anului 1940, la 3 ani și jumătate, am plecat Împreună cu mama mea la Cernăuți pentru a scăpa de persecuțiile fasciste. Trebuia să ajungă și tata, Însă nu ne-am mai Întâlnit decât la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
s-o evitați... Da, nu prea vorbeam. Nu, nu vorbeam. Eu eram integrată În societate, m-am dus la școală, am Învățat foarte bine tot timpul. Adică n-am avut nici o problemă cu integrarea. Bine, am fost ajutată și de mătușile mele, cu care eram Împreună. Toate neamurile dumneavoastră s-au Întors? Un unchi de-al meu, un frate de-al tatălui, am aflat că el cu fata lui - avea o fetiță tare frumoasă, de 14 ani - nu s-au mai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cealaltă parte dormeam eu cu soră-mea. În afară de asta erau bucătării mari - așa era În Bucovina - și În fiecare vară veneau tot felul de vizitatori. Câmpulungul fiind foarte frumos, era socotit ca o stațiune balneară și totdeauna aveam musafiri: veri, mătuși și chiar simple cunoștințe. Am mers Întâi la grădiniță. Îmi amintesc lucruri foarte frumoase. Am mers și la grădinița românească, și la grădinița comunității evreilor - am fost la ambele grădinițe: la una dimineața și la una după-masă. Așa se făcea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ajungem Într-o localitate la 40 de kilometri de Moghilău. Când ați plecat din Moghilău bunicii erau Încă vii? I-am lăsat vii, sigur, dar după 2-3 luni au murit. Cum ați aflat despre asta? A venit, tot așa, o mătușă din Cernăuți și ne-a lăsat vorbă, ne-a scris, prin cineva... A aflat că au murit... Da’ toți au murit. Din acea casă de bătrâni n-a rămas nimeni viu - s-au curățat În 4 luni. Că banii au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
o fostă fabrică de zahăr de lângă Cernăuți. Acolo mi-am lăsat bagajele. Este un pod peste Prut și pe acolo am trecut În Cernăuți. Dacă m-au văzut fără bagaje m-au lăsat să trec și am ajuns la o mătușă de-a mea. Însă situația era foarte grea, fiindcă rușii luau la lucru la Donbas. Aveau nevoie de armată, aveau nevoie de muncitori. - Cu mama dumneavoastră ce se Întâmplase? Eram fără mama, care rămăsese În Moghilău. M-am suit În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dumneavoastră ce se Întâmplase? Eram fără mama, care rămăsese În Moghilău. M-am suit În tren, trenul a pornit și mama mea a rămas jos. Abia după vreo trei zile a ajuns și mama mea cu prietena ei cu copilul. Mătușa mea mă băga Într-un dulăpior de sub fereastră, că dacă bat ăștia În ușă să nu mă găsească, fiindcă ei n-aveau nevoie de bătrâni, ci de tineri. Ne-am dat seama că trebuie să plecăm din Cernăuți. Am angajat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
al cărei soț a fost trimis În Siberia a avut o moarte Îngrozitoare. Ea a fost trimisă din Cernăuți, Împreună cu mama și fetița ei. Fetița i-a fost omorâtă În fața ei și pe urmă a fost și ea omorâtă, iar mătușa a fost omorâtă chiar În 1944 de către nemți. Asta a fost situația lor. Și un lucru interesant. Noi, la Începutul lui mai, Înainte de a pleca din Djurin, am primit o carte poștală - un lucru foarte dificil - din Sfântu Gheorghe, unde

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
omorâtă chiar În 1944 de către nemți. Asta a fost situația lor. Și un lucru interesant. Noi, la Începutul lui mai, Înainte de a pleca din Djurin, am primit o carte poștală - un lucru foarte dificil - din Sfântu Gheorghe, unde aveam o mătușă care avea doi copii. Ei erau la unguri. Și au scris că n-o duc prea bine, dar speră că se va face bine. La sfârșitul lui mai au fost duși la Auschwitz și au murit cu toții. Ca să vedeți ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-și poată cumpăra apoi o casă În Câmpulung. A muncit din greu la New York. A venit Înapoi și atunci s-a născut și taică-meu și celelalte fete. Ăsta-i tata, ăsta-i fratele tatălui meu cu soția, asta este mătușa care a fost omorâtă În Transnistria În 1944, fiica ei, care a fost omorâtă În 1942 cu fetița ei, și tatăl ei care a murit În primul război mondial. Aici sunt părinții mei. Ce s-a Întâmplat cu ei, ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
asta este verișoara mea care a fost omorâtă În 1942. Ăsta-i soțul ei, care a fost trimis În Siberia. Acesta e fratele lui, trimis tot În Siberia, o dată cu el. Ăsta-i tatăl meu, asta-i mama mea, asta-i mătușa, mama acelei verișoare care a murit și ea În ’44 În Transnistria. Aici sunt mătușa din Sfântu Gheorghe care a murit la Auschwitz Împreună cu acești doi copii. Asta sunt eu. Asta este sora mea. E o carte foarte frumoasă. Cine

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a fost trimis În Siberia. Acesta e fratele lui, trimis tot În Siberia, o dată cu el. Ăsta-i tatăl meu, asta-i mama mea, asta-i mătușa, mama acelei verișoare care a murit și ea În ’44 În Transnistria. Aici sunt mătușa din Sfântu Gheorghe care a murit la Auschwitz Împreună cu acești doi copii. Asta sunt eu. Asta este sora mea. E o carte foarte frumoasă. Cine a mai rămas În viață din toți aceștia? Sunt eu, soră-mea, ea e la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Este un bloc În locul unde a fost casa părintească. Aș putea să cer pământul, e dreptul meu. Dar nu mă interesează. Urăsc chestiile astea. O pot spune oricând. Pentru că o localitate unde avem atâtea generații - au fost străbunici, bunici, unchi, mătuși ș.a.m.d., de părinți nu mai vorbim... Să ți se facă atâtea la 13 ani! Ne-au dat afară din școală, nu mai existam, după aceea ne-au luat actele... N-am existat. Când am venit, acum, ne-au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În clasa a III-a. Totul decurgea normal. În ’41, când a Început războiul, rușii s-au retras, iar noi am rămas tot acolo. Nu era nimeni și după vreo 2-3 zile a apărut armata română și cea germană. O mătușă de-a mea, un unchi și un văr au fost Împușcați În fața casei, că lumea a ieșit afară. Și au fost Împușcați pe loc. — Întâmplător? — Nu, s-a spus: „Uite jidanii!” - și s-a tras. A doua zi a venit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și i-am spus. Zice: „Plecați liniștiți. Să-mi scrii, că vreau să știu cum ai ajuns”. Și am plecat, i-am scris câteva scrisori, dar n-am primit nici un răspuns. Am spus la Început că au fost Împușcați o mătușă de-a mea, un unchi și un văr. Fratele lui, văr mai mare decât mine, a fost luat de ruși, când s-au retras. A fost militar, rănit pe front. Întâmplător, când ne-am Întors la Cernăuți, am aflat adresa

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Am mers numai noi, pentru că aveam rude acolo - adică mama avea rude acolo... Vi s-a dat voie să vă duceți la Câmpulung? Așa, pe ascuns, jumătate așa și jumătate așa, iar ceilalți au plecat unde au putut. De exemplu, mătușa mea a plecat la Craiova, alte rude la Calafat... Cei care au plecat la Craiova au scăpat de deportare? Au fost, au stat la Craiova câteva luni, Însă apoi au fost toți deportați, la fel și cei de la Calafat... Nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
nu a știut nimeni unde mergem... Ați spus că v-ați făcut bagajele cu 48 de ore Înainte - de unde aveați bagaje? Sigur, bagaje nu prea mai aveam, dar Între timp ne-am mai făcut acolo, ne-a mai ajutat o mătușă... Totuși am mai luat câte ceva, din ce era: o pernă, o plapumă, nu știu ce, o oală cu marmeladă... Ni s-a spus să avem ce mânca pe drum - am luat și mâncare de drum, dar ni s-a spus, tot așa

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de medic” - și, Într-adevăr, până la sfârșit, toți trei ani am stat acolo... Această femeie Între timp s-a prăpădit și a rămas numai fata... Și v-a dat o cameră? Da, o cămăruță unde am stat noi patru și mătușa și unchiul cu care am plecat o dată, cum am putut. Pe urmă ne-am mai făcut un pătuț... Dar fiindcă tata era medic, noi am reușit să supraviețuim - că altfel nu cred că am fi reușit, că n-am plecat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am mai făcut un pătuț... Dar fiindcă tata era medic, noi am reușit să supraviețuim - că altfel nu cred că am fi reușit, că n-am plecat cu bani mulți, banii se terminaseră... Dar datorită lui am reușit să scăpăm... Mătușa aia a murit, bineînțeles, unchiul a murit imediat după ce ne-am Întors În România - se Îmbolnăvise acolo și cum ne-am Întors a și murit... Tatăl dumneavoastră se ducea la localnici? Se ducea la localnici, că atunci acolo nu erau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Începea altă poveste... Și tifosul ăsta intestinal a ras o mulțime de oameni. Chiar și cei care au scăpat de tifosul exantematic picau În alt tifos, fiind deja slăbiți... Din familia dumneavoastră s-a Îmbolnăvit cineva de această boală? Da, mătușa cu care am plecat s-a Îmbolnăvit de tifos intestinal și a și murit... A ținut-o tata cu ce a putut, cum a putut, dar n-a putut s-o scape... Acolo În lagăr a murit, și tot acolo

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
nedându-și seama de pericol, căci frontul era foarte aproape... Care este cea mai tristă amintire pe care o aveți din lagăr? Tot lagărul e o tristă amintire. E tristă amintire când a murit bunicul, tristă amintire când a murit mătușa, tristă amintire când mi-au murit niște prietene, fetițe Încă foarte mici, 12-13 ani - știu că În zilele alea eram toți dărâmați și umblam plângând după fetițele alea... Dar cea mai plăcută amintire? Nu a existat nici o amintire plăcută, nimic

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
loc Într-o cameră... Deja se considera proprietarul casei? El era proprietarul acum - toți știau că el este noul proprietar... Ne-a făcut loc Într-o cameră și pe urmă, Încetul cu Încetul, am ocupat și restul. Venise și o mătușă din cealaltă parte a Transnistriei, de la Deșeva, că erau două părți - venise de la Deșeva până la Murafa pe jos, nu știu câți kilometri; au mers vreo șase zile și au venit la noi, și am venit Împreună la Siret; unde au stat și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dar casa exista. Din familia dumneavoastră cam câți s-au Întors? Am fost foarte mulți deportați. Ne-am Întors vreo 6-7 persoane din 30-35, dintre care unchiul a murit imediat după ce ne-am Întors și am rămas noi patru și mătușa cu verișoara... Era o familie mare cu mulți unchi, veri, verișoare... Știați de acolo că au murit? Da, știam deja de acolo. Au murit prieteni mulți - era greu de supraviețuit... A fost un noroc, o Întâmplare că am scăpat, căci

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Atachi... După un timp, nu-mi amintesc cât putea să dureze, am fost Îmbarcați În niște bărci, ca să trecem Nistrul; bărcile erau cu scânduri pe jos, se trăgea, unii au Încercat să se salveze Înot... Ulterior am aflat de o mătușă care și-a luat copilul În brațe și a Încercat să se salveze Înot. Bineînțeles că n-a reușit... Eu cu fratele... — Fratele mai mare sau mai mic? — Mai mic... cu trei ani... — Adică avea doar doi-trei ani? — Da, probabil

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Îngrijitoarele orfelinatului l-au condus prin spatele caselor pe un domn din Fălticeni care-și căuta nepoata: eu eram... — Unchiul nu fusese deportat? — Nu. El era din Fălticeni. — De unde aflase de dumneavoastră? — De la o altă fetiță, care venise la o mătușă. Era o fetiță mai mare, iar acea mătușă era vecină cu unchiul meu. De la acea fetiță a aflat el că În orfelinatul din Fălticeni există o fetiță care se numește Drucman. A venit să mă caute și eu nu l-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pe un domn din Fălticeni care-și căuta nepoata: eu eram... — Unchiul nu fusese deportat? — Nu. El era din Fălticeni. — De unde aflase de dumneavoastră? — De la o altă fetiță, care venise la o mătușă. Era o fetiță mai mare, iar acea mătușă era vecină cu unchiul meu. De la acea fetiță a aflat el că În orfelinatul din Fălticeni există o fetiță care se numește Drucman. A venit să mă caute și eu nu l-am recunoscut. Pe când venea la noi, la Banila

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]