KorAP: Find »[drukola/base=maria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...204 205 206 ...547 >

13,652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

e tot? - Păi, da. Se Încruntă. - Stați un pic, acu’, dacă stau să mă gîndesc, părea cam speriat...Nu știu dacă e ceva important, da’, cînd a plecat, șefu’ ținea... Un pîrÎit sinistru Îl Întrerupse. Într-o fracțiune de secundă, Marie văzu bîrnele cedînd și vaporul de cinci tone prăbușindu-se peste ei. Îl Înhăță pur și simplu pe junele Paul, Încremenit, și se rostogoli Împreună cu el În vreme ce coca vasului se zdrobea Într-un vîrtej de zgomot, praf și sfărîmături. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
zdrobea Într-un vîrtej de zgomot, praf și sfărîmături. O anchetă efectuată de jandarmi avea să conchidă mai tîrziu că fusese un accident. Nimic nu ar fi putut explica faptul că bîrnele putuseră ceda. Junele Paul avusese multă baftă că Marie se nimerise să fie acolo. Aceasta ar fi vrut să se lase convinsă, numai că o mică voce dinlăuntrul ei Îi șoptea, În pofida oricărei logici, că nu s-ar fi Întîmplat nimic dacă ea nu s-ar fi găsit acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe frontonul menhirului pe care picurase sînge. Nu era o Întîmplare. Totul se lega. * * * Cerul era brăzdat de nori grei, vîntul Începuse să bată, se pregătea o aversă, dar Marie nici măcar nu-și dădea seama. În picioare pe marginea falezei, Încercă Încă o dată să dea de Christian la telefon și nimeri peste căsuța vocală. Totuși, el se Întorsese de la Brest: costumul pe care-l purta pe bac fusese lăsat vraiște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
glasul. - Ești foarte palidă. Ar trebui să mergi să te odihnești... - Și dumneata mă sfătuiești să plec? Întrebă ea pe un ton acru. Păru mirat, apoi un zîmbet amuzat i se lăți pe chip. - Chiar te interesează părerea unui străin? Marie dădu ușor din umeri și se pregăti să se Îndepărteze. El o reținu apucînd-o de braț. - În mod foarte egoist, eu unul aș regreta să nu te mai văd. Eram În port. Mi s-a părut că ai fost foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
foarte frumoasă... adăugă el după o clipă. Totul fiind spus cu multă simplitate, nu se simți jignită. El văzu cum cerul devine tot mai Întunecat, cufundînd landa Într-o penumbră căzută prea devreme, și spuse că tocmai făcuse niște ceai. Marie luă cuvintele lui drept o invitație și, curioasă să știe mai multe despre el, Îl urmă. Parcurseră tăcuți cam o sută de metri și erau gata să pună piciorul pe podețul care ducea la far cînd Marie rupse brusc tăcerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
făcuse niște ceai. Marie luă cuvintele lui drept o invitație și, curioasă să știe mai multe despre el, Îl urmă. Parcurseră tăcuți cam o sută de metri și erau gata să pună piciorul pe podețul care ducea la far cînd Marie rupse brusc tăcerea: - Crezi cu adevărat În semne? - SÎnt irlandez, asta Înseamnă că legendele mi-au legănat copilăria. Îi adresă o privire ambiguă. El pricepu că nu trebuia s-o ia pe ocolite și deveni mai grav: - Am Întîlnit atîtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tocmai lăsase În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu căldură. Marinarii se Întorc mereu la portul de baștină. Marie dădu mașinal din cap și plecă, după ce Îngînase ceva ce aducea a scuză, În vreme ce apăsa febril tastele mobilului căutînd numărul lui Christian. Se auzi soneria, apoi mobilul Îi dădu căsuța vocală. Mesajul pe care Îl lăsă Marie era scurt. „Sună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
portul de baștină. Marie dădu mașinal din cap și plecă, după ce Îngînase ceva ce aducea a scuză, În vreme ce apăsa febril tastele mobilului căutînd numărul lui Christian. Se auzi soneria, apoi mobilul Îi dădu căsuța vocală. Mesajul pe care Îl lăsă Marie era scurt. „Sună-mă repede. Te iubesc“. Urmări din ochi goeleta care se Îndepărta spre apus, de unde venea furtuna. Și dacă nu se va mai Întoarce? Primele picături de ploaie se striviră de parbriz cînd ajunse la mașină. Deschise portiera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care făcu să zboare hîrtiile din compartimentul pentru diverse mărunțișuri. Închizînd iute ușa, se apucă să le adune și tresări descoperind un bilețel scris pe o foaie ruptă dintr-un carnet. Te aștept acolo unde mi-ai spus da. Uluită, Marie se uită din nou În zare, acolo unde goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În zare, acolo unde goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
doar vîntul printre ruine... O lumină tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
iasă din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă uriașă nu lăsa să se vadă decît vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-o parte țipînd. - Cine ești? Își Înălță lanterna la timp ca să vadă sinistrul personaj făcîndu-se nevăzut Îndărătul unui stîlp. Încercînd să se stăpînească pentru a putea Învinge senzația de apăsare care o cuprindea, tînăra polițistă scoase revolverul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
iraționalul situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr identic cu primul apăruse În fața ei. Spaima o Împiedică să eschiveze o lovitură violentă care o azvîrli la pămînt. „Ești blestemată, Marie“, murmură o voce sepulcrală. Refuzînd să asimileze sensul acelor cuvinte, se agăță de o lucire provenind de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-un alt colț Întunecat, o nouă apariție răsări În fața ei, Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de acel poncho din plastic sub care se adăpostea, bărbatul purta un costum elegant, dar șiroind de ploaie și pătat de noroi. Se strîmba de durere, masîndu-și stomacul. - Ce te-a apucat să mă agresezi astfel? Eși nebună sau ce naiba? Marie, revenindu-și În simțiri, se ridică și scoase la rîndul ei legitimația de polițistă. - Căpitan Kermeur, SRPJ din Brest! Eu am fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și i-l puse pe umeri, iar ea Îi mulțumi distrată. Îi privi fățiș sînii care se reliefau pe sub țesătura udă a rochiei. - N-ai pentru ce să-mi mulțumești, o fac pentru mine, prefer să-mi păstrez mintea limpede. Marie Îi aruncă o privire agasată, Întrebarea ei deveni involuntar agresivă. - Și ce făceai aici? - Trebuia să-mi tăvălesc prin noroi un costum nou și o pereche de pantofi Weston, mîrÎi el lipăind prin apă. Simți că Începea să se enerveze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ce e asta? - Departamentul crimelor ritualice... DCR se ocupă de toate omuciderile legate de elemente care, cum să spun? Care depășesc puterea de Înțelegere. Ca de pildă un menhir din care picură sînge. Și, de ce nu, niște călugări fără cap... Marie tresărise. - O omucidere? Așadar fratele meu a fost cu adevărat Împins de pe faleză... - Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
un costum de croială clasică de la Cerruti, cu siguranță că n-a ieșit niciodată din bîrlogul ăsta”, bombăni Lucas Fersen atîrnîndu-și cu grijă haina udă În fața unuia din radiatoarele de la jandarmerie. Își uită iute ranchiuna trăgînd cu coada ochiului la Marie, care se schimba În biroul vecin. Făcu un pas Într-o parte pentru a avea o vedere mai bună spre imaginea senzuală și ireproșabilă a tinerei, și Își recîștigă buna dispoziție. Cafeaua caldă Își răspîndi aroma familiară și liniștitoare. Marie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie, care se schimba În biroul vecin. Făcu un pas Într-o parte pentru a avea o vedere mai bună spre imaginea senzuală și ireproșabilă a tinerei, și Își recîștigă buna dispoziție. Cafeaua caldă Își răspîndi aroma familiară și liniștitoare. Marie umplu un bol și-l puse În fața lui Fersen. El Îi mulțumi cu un zîmbet, apoi o atacă direct. - Să fie limpede: eu nu cred În fenomene supranaturale. Totul se explică Întotdeauna. Vreau maximum de fapte precise. Marie Îi expuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și liniștitoare. Marie umplu un bol și-l puse În fața lui Fersen. El Îi mulțumi cu un zîmbet, apoi o atacă direct. - Să fie limpede: eu nu cred În fenomene supranaturale. Totul se explică Întotdeauna. Vreau maximum de fapte precise. Marie Îi expuse În amănunt, docilă, elementele de care dispunea referitoare la moartea lui Gildas. În timp ce vorbea, Îl scruta cu atenție pe polițistul care cerceta piesele din dosar. Părul lui Fersen, brun și mătăsos, Îi cădea peste frunte, umbrind o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de prins, agasant, genul care afișează o indiferență tipică celor mult prea siguri de ei Înșiși. O Întrerupse În mijlocul unei fraze ca să-i atragă atenția că nu găsea depoziția nepotului ei Nicolas, și nici pe aceea a lui Chantal Pérec. Marie nu-și coborî ochii. - Nu văd la ce servește să dăm naștere unui scandal și să distrugem două familii dacă nu e indispensabil anchetei. - O, dar asta e o lecție adevărată de deontologie! - E oricum mai bine decît să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mai bine decît să faci ironii facile. Se măsurară o clipă În tăcere. Deși fascinat de aplombul și, de asemenea, și-o mărturisea În sinea lui, de frumusețea tinerei femei, Fersen se Întreba În ce măsură putea să aibă Încredere În ea. Marie, la rîndul ei, nu prea avea Încredere În polițistul parizian al cărui umor cinic o oripila. Fersen adunase informații Înainte să sosească la Lands’en. Marie Kermeur era o excelentă polițistă. Inteligentă, curajoasă, echilibrată. Numai că În această ciudată poveste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de frumusețea tinerei femei, Fersen se Întreba În ce măsură putea să aibă Încredere În ea. Marie, la rîndul ei, nu prea avea Încredere În polițistul parizian al cărui umor cinic o oripila. Fersen adunase informații Înainte să sosească la Lands’en. Marie Kermeur era o excelentă polițistă. Inteligentă, curajoasă, echilibrată. Numai că În această ciudată poveste care-l făcea să rămînă blocat În acel colț pierdut de țară, Fersen nu ignora faptul că familia tinerei OPJ era dublu implicată. - Ce părere ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]