8,009 matches
-
tradiții, incompatibilă cu teatrul modern pe care vrea să-l creeze, impune simultan comedianților abandonarea improvizației și a măștilor, două tehnici de joc tributare una alteia. Comedianții dell'arte pot improviza, pentru că ei încarnează un tip imuabil, înscris invariabil, cu ajutorul măștii, pe fața lor. 4.2.1. De la improvizație la text Goldoni degajează progresiv scriitura din cadrul jocului, impunându-le actorilor un text. Dacă nu-și realizează reforma decât în etape, acest lucru se explică prin faptul că trebuie să țină seama
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fost jucată fără oprire în tot restul carnavalului, constituind încheierea anului comic 1740. Existau în această piesă mult mai multe scene scrise decât în cele precedente. Mă apropiam ușurel de libertatea de a-mi scrie piesele în întregime, și în ciuda măștilor care mă jenau, nu am întârziat să-mi ating țelul", scrie el în Partea Întâi a Memoriilor. În sfârșit, cu La Donna di garbo (O femeie cumsecade), din 1743, redactează pentru prima dată în întregime dialogul. Geneza unei piese precum
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pronunțe exact aceleași cuvinte ca și mine, dacă sunt capabili să facă mai bine, ci pentru a-mi manifesta clar intenția și să-i conduc la un rezultat bun pe o cale pe cât de dreaptă posibil." 4.2.2. Abandonarea măștii Un alt punct care îmbracă o importanță capitală în reforma lui Goldoni este abandonarea măștii. Goldoni ia foarte repede cunoștință de limitele pe care ea le impune, atât în privința jocului, cât și a textului, prin fixarea personajului într-un tip
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a-mi manifesta clar intenția și să-i conduc la un rezultat bun pe o cale pe cât de dreaptă posibil." 4.2.2. Abandonarea măștii Un alt punct care îmbracă o importanță capitală în reforma lui Goldoni este abandonarea măștii. Goldoni ia foarte repede cunoștință de limitele pe care ea le impune, atât în privința jocului, cât și a textului, prin fixarea personajului într-un tip care nu este capabil de evoluție. "Masca, scrie el în prima parte a Memoriilor sale
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niciodată, prin trăsăturile feței, cine sunt interpreții inimii, diferitele pasiuni care se zbat în sufletul lui." Dornic să creeze comedia de caracter într-o Italie pe care o consideră în întârziere față de celelalte țări ale Europei, Goldoni face să cadă măștile, dând astfel o densitate personajelor sale care nu mai sunt stereotipurile lipsite de consistență ale commedia, ci ființe din carne cu reacții viscerale, uneori neașteptate. "Astăzi se dorește, adaugă el puțin mai încolo, ca actorul să aibă suflet, iar sufletul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
astfel o densitate personajelor sale care nu mai sunt stereotipurile lipsite de consistență ale commedia, ci ființe din carne cu reacții viscerale, uneori neașteptate. "Astăzi se dorește, adaugă el puțin mai încolo, ca actorul să aibă suflet, iar sufletul sub mască este precum focul sub cenușă." Suprimând masca, Goldoni își desprinde personajele din tipologia strâmtă care le reducea la rangul de paiațe. Pantalone, în mod tradițional un bătrân avar libidinos, devine, în teatrul său, un negustor onorabil, uneori chiar un bun
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai sunt stereotipurile lipsite de consistență ale commedia, ci ființe din carne cu reacții viscerale, uneori neașteptate. "Astăzi se dorește, adaugă el puțin mai încolo, ca actorul să aibă suflet, iar sufletul sub mască este precum focul sub cenușă." Suprimând masca, Goldoni își desprinde personajele din tipologia strâmtă care le reducea la rangul de paiațe. Pantalone, în mod tradițional un bătrân avar libidinos, devine, în teatrul său, un negustor onorabil, uneori chiar un bun tată. Dacă, în câteva piese rare, Goldoni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din 1731 sau în La Brouette du vinaigrier (Tărăboanța negustorului de oțet) a lui Louis-Sébastien Mercier din 1775. Goldoni își află personajele prin intermediul unui amestec permanent de realism și stilizare, invers decât drama burgheză, hotărât realistă 61. Această abandonare a măștii îi permite chiar uneori să schimbe modelul existent. Repartiția rolurilor în trupele de comedianți dell'arte constituie, pentru actori, un dispozitiv de joc. Întotdeauna există, într-o trupă, cei doi bătrâni, cei doi zanni, perechile de îndrăgostiți și subreta. Când
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
n-o s-o știe atât de bine pe cât ar trebui, sau că nu va reuși să redea caracterul cum ar trebui." (I, 4) Dacă, în 1753, în La Cameriera brillante (Slujnica isteață), Goldoni îi reintroduce pe Pantalone, Arlechino și Brighella, măștile pe care le suprimase în piesele precedente, o face pentru a sublinia dificultățile întâlnite din cauza actorilor în punerea în practică a reformei. Subiectul piesei este spectacolul pe care îl pune în scenă "remarcabila subretă" în casa stăpânului său Pantalone. Când
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un rol conform caracterului său, după exemplul comedianților dell'arte care toată viața încarnează un singur tip. În piesa aceasta, care capătă aspectul unei comedii de comedianți, Goldoni arată că este obligat să dea înapoi și să le îngăduie actorilor masca de care unii reușesc să se despartă cu greu. De aceea Goldoni nu-și precupețește laudele față de actrițele care, datorită inteligenței și talentului lor, i-au permis să realizeze reforma. Este în special cazul a două actrițe de la Teatrul Saint-Ange
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dea osteneala să studieze." Goldoni întâlnește și multe reticențe din partea publicului italian, obișnuit cu jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta), altfel fiind denunțați de "informatorii" Republicii. Cetatea Dogilor devine, pe timpul carnavalului, un vast teatru în care societatea venețiană se regizează pe ea însăși. Toate categoriile sociale sunt foarte atașate de această perioadă festivă și de masca ce reprezintă un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obligați să poarte mască (bautta), altfel fiind denunțați de "informatorii" Republicii. Cetatea Dogilor devine, pe timpul carnavalului, un vast teatru în care societatea venețiană se regizează pe ea însăși. Toate categoriile sociale sunt foarte atașate de această perioadă festivă și de masca ce reprezintă un simbol al ei. De aceea Goldoni intitulează ultima piesă pe care o scrie, în 1761, ca rămas bun adresat Veneției, înainte de plecarea la Paris, Una din Ultimele Seri de carnaval. 4.3. Scopul reformei Goldoni vizează recrearea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actorul, oricât de genial ar fi, trădează și cu atât mai mult dacă este genial sau personal gândirea poetului." De aceea, Jarry se simte și el atras de marionetele care, de la început, dau scenei o dimensiune nerealistă, sau preconizează purtarea măștii care stilizează figura umană. "Le-a plăcut câtorva actori să se facă pentru două seri impersonali și să joace în spatele unei măști, pentru a fi cu exactitate omul interior și sufletul marilor marionete pe care le veți vedea", declară el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din piatră ai templelor, ea este imaginea degenerată a unui Zeu. Prietenă a copilăriei, ea știe încă să-și aleagă și să-și atragă discipolii." Masca, ce suprimă mobilitatea feței, îl fascinează pe Craig pentru aceleași motive. "Oricine înțelege valoarea măștii și a voalurilor și le apreciază, se înrudește cu sculptorul, cu arhitectul, cu lucrătorul în metale prețioase, cu tipograful." Dacă Craig a analizat îndelung hieratismul marionetei și imobilitatea impusă feței de purtarea măștii, a reflectat și asupra puterii mișcării, ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Craig pentru aceleași motive. "Oricine înțelege valoarea măștii și a voalurilor și le apreciază, se înrudește cu sculptorul, cu arhitectul, cu lucrătorul în metale prețioase, cu tipograful." Dacă Craig a analizat îndelung hieratismul marionetei și imobilitatea impusă feței de purtarea măștii, a reflectat și asupra puterii mișcării, ce se află la însăși originea teatrului. "Îmi place să-mi amintesc că toate lucrurile se nasc din Mișcare, inclusiv Muzica; și mă felicit că avem onoarea supremă de a fi servitorii acestei forțe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dansatorul nu poate atinge perfecțiunea marionetei. Există mai multă grație într-un manechin mecanic, decât în edificiul corpului omenesc", afirmă în mod paradoxal dansatorul. În dorința-i de a face din actor un fel de marionetă, Oskar Schlemmer recurge la măștile impersonale și geometrizează toate formele, cubul scenei, pe care-l tapițează cu negru și-l acoperă cu ecrane transparente sau cu oglinzi, trupurile interpreților, îmbrăcați cu colanți negri, cărora le cere să execute mișcări mecanice, apropiate de acelea ale unor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și disciplina, departe de a se slăbi una pe cealaltă, se întăresc reciproc; că ceea ce este elementar hrănește și invers, pentru a deveni sursa reală a unui fel de acțiune ce iradiază." Descoperind utilizarea pe care o dau balinezii marionetelor, măștilor, păpușilor uriașe, Artaud cere ca orice decor să dispară, pentru a fi constituit chiar din personaje, mărite până la dimensiunile manechinelor uriașe, cu marionete, chiar cu obiecte de forme necunoscute. "Manechine, scrie el în Teatrul cruzimii, măști enorme, obiecte de proporții
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le încearcă un comediant sub forma unei "energii", care îi va permite să manipuleze emoția. Munca actorului pleacă deci totdeauna din interior, unde se declanșează procesul de "retrăire", spre exterior, unde corpul său desenează imaginea personajului. Personajul este pentru el masca în spatele căreia se ascunde. Ce anume îl face deci atât de îndrăzneț? Întreabă Stanislavski. Masca și costumul după care se adăpostește. Fiind el însuși, nu ar îndrăzni vreodată să vorbească așa cum face când joacă rolul unei alte persoane. În acest
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Munca actorului pleacă deci totdeauna din interior, unde se declanșează procesul de "retrăire", spre exterior, unde corpul său desenează imaginea personajului. Personajul este pentru el masca în spatele căreia se ascunde. Ce anume îl face deci atât de îndrăzneț? Întreabă Stanislavski. Masca și costumul după care se adăpostește. Fiind el însuși, nu ar îndrăzni vreodată să vorbească așa cum face când joacă rolul unei alte persoane. În acest moment, nu mai este el cel responsabil de cuvintele pe care le pronunță, ci celălalt
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care se adăpostește. Fiind el însuși, nu ar îndrăzni vreodată să vorbească așa cum face când joacă rolul unei alte persoane. În acest moment, nu mai este el cel responsabil de cuvintele pe care le pronunță, ci celălalt. Astfel, personajul este masca ce ascunde individul-actor. Astfel protejat, actorul își poate dezgoli sufletul până la detaliul cel mai intim. Acesta este unul din punctele cele mai importante ale construirii personajului. Ați remarcat că actorii și actrițele care nu țin să joace personaje diferite de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
XVI-lea și al XVIII-lea. Este moștenit din Antichitate, fără îndoială prin intermediul jonglerilor Evului Mediu care perpetuează tradiția latină a atelanei. Acest teatru este bazat pe virtuozitatea atât verbală, cât și gestică a actorului care poartă o jumătate de mască. Cor. Ansamblu de coriști în teatrul grec, latin, renascentist. Coturni. Pantofi de teatru care, în tragedie, datorită unei tălpi groase, îl înalță pe protagonist, în epoca elenistă apoi romană. Décor à plat. Denumește decorul simultan medieval în care acele mansions
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre regia scenică Appia, Cum să reformăm regia scenică Craig, Arta teatrului Evreinov, Apologia teatralității Rouché, Arta teatrală modernă Craig, Despre arta teatrului Apollinaire, Prolog despre Mamelele lui Tiresias Appia, Opera de artă vie Stanislavski, Viața mea în artă Baty, Masca și cadelnița Schlemmer, Teatru și abstracțiune Piscator, Teatrul politic Claudel, Drama și muzica Stanislavski, Formarea actorului Artaud, Teatrul și dublul său Jouvet, Reflecții asupra comediantului Copeau, Teatrul popular Mauriac, Teatrul și ideea mea despre el Dullin, Amintiri și note de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Lucian din Samosa, Îndoita învinuire sau tribunale, în acuzațiile aduse Retorului Sirian de către personajul simbolic Dialogul tradițional: "Înainte vreme eram serios, interesându-mă de zei, de tainele naturii și de mișcarea universului [..] Cel pe care-l învinuiesc mi-a smuls masca tragică și vrednică de cinste și, în schimb, mi-a pus pe față o mască de comedie, satirică [...] În cele din urmă, s-a dus de l-a dezgropat pe un oarecare Menipp, un cinic de demult [...] și mi l-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dialogul tradițional: "Înainte vreme eram serios, interesându-mă de zei, de tainele naturii și de mișcarea universului [..] Cel pe care-l învinuiesc mi-a smuls masca tragică și vrednică de cinste și, în schimb, mi-a pus pe față o mască de comedie, satirică [...] În cele din urmă, s-a dus de l-a dezgropat pe un oarecare Menipp, un cinic de demult [...] și mi l-a adus pe cap pe acest câine [...] care te înspăimântă și te mușcă atunci când nici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sinceră admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră; întâi ne arunci peste două mii de ani în viitor, ne spui niște comedii estravagante, ne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]