5,217 matches
-
viață” într-o acută depresiune. El izbutește să răpună ursul a cărui privire crede că i-a adus nenorocirea. Adaptare a nuvelei omonime de Mihail Sadoveanu, cu exces de ritualuri ezoterice și farmece țigănești. Lipsesc „doar” aura poetică, fabulosul și miticul. Nici un fior de parfum moldav, numai lentoare pustie cu pretenții de „atmosferă” și „interesante” compoziții în dominantă albă ale operatorului Florin Mihăilescu. Personajele se exprimă în cel mai curent idiom dâmbovițean. Singura care are curajul să pună culoare locală și
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
Universitatea din Zürich, numirea a provocat atât scandal încât autoritățile au decis să-l pensioneze înainte de a-și începe funcția. Ceea ce făcea "Das Leben Jesu" să fie atât de controversată era caracterizarea de către Strauss a elementelor miraculoase din evanghelii drept „mitice”. Cartea lui Strauss a încheiat o perioadă în care cercetătorii s-au luptat cu natura miraculoasă a Noului Testament în conformitate cu vederile raționale ale Epocii Luminilor. Un grup consta din „raționaliști”, care găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
raționaliști”, care găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase; celălalt grup, „supranaturaliștii”, apărau acuratețea istorică a povestirilor biblice și a elementului de intervenție divină directă. Strauss a destrămat caracterul istoric al „întâmplărilor” și le citește doar la nivel mitic. Prin „mitic” voia să spună că ele nu sunt nici adevărate, nici false din punct de vedere istoric, ci transmit învățături teologice. Mergând din miracol în miracol, el le vedea drept produsul folosirii surselor evreiești referitoare la Mesia de către biserica
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase; celălalt grup, „supranaturaliștii”, apărau acuratețea istorică a povestirilor biblice și a elementului de intervenție divină directă. Strauss a destrămat caracterul istoric al „întâmplărilor” și le citește doar la nivel mitic. Prin „mitic” voia să spună că ele nu sunt nici adevărate, nici false din punct de vedere istoric, ci transmit învățături teologice. Mergând din miracol în miracol, el le vedea drept produsul folosirii surselor evreiești referitoare la Mesia de către biserica primară, pentru
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Strauss”. Marcus Borg susținea că „detaliile argumentelor lui Strauss, folosirea de către el a filosofiei hegeliene și chiar definirea de către el a mitului nu au avut un impact durabil. Dar susținerile sale de bază — că multe narațiuni din evanghelice au caracter mitic și că 'mitul' nu poate fi pur și simplu echivalat cu 'falsul' — au devenit parte din cercetarea standard. Ceea ce era extrem de controversat în vremea lui Strauss a devenit azi o unealtă care e parte integrantă din aparatul cercetătorilor biblici.” De-
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
este introdusă. Totuși, Brahma este în mare măsură ignorat,în timp ce Vishnu și Shiva sunt considerate părți egale ale unei entități androginale numită , o pereche ce aproape întrece în importantă trinitatea. Abia după apariția , un corpus mare de texte istorice și mitice hinduse, Trimurti devine o doctrină standard. , un text vaishnava, explică originea celor trei forme de manifestare ale Supremului numit Vishnu: "“Pentru a crea această lume, Spiritul Suprem îl creează din partea sa dreapta pe Brahma. Pentru a menține această lume, creează
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
auzul exterior și capacitatea de a comunica într-un limbaj articulat. Creșterea lui în înălțime este relativ lentă la început, dar se accelerează, depășind rapid verosimilitatea medicală a cazului. Personajul își depășește astfel condiția umană, fiind proiectat într-o condiție mitică. Vorbirea lui își pierde specificul omenesc: "„sunetele pe care le scotea își pierduseră intensitatea și precizia lor omenească, începând să semene cu exploziile infrasonice, cu șuierul, șoaptele și gemetele familiare în lumea naturală; acum părea un susur îndepărtat de pârâu
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
bine!”" și să arate cu brațul către cer, fără a detalia în ce sens este bine. Accentul lui Mircea Eliade cade în această nuvelă nu pe studiul macrantropiei în lumea modernă, ci pe contactul unei ființe extraordinare cu o realitate mitică, ascunsă simțurilor obișnuite. Misterul percepției supraomenești a personajului se adâncește, fără ca autorul să intre în detalii, căci, potrivit celor afirmate de Vladimir Soloviov, principala caracteristică a fantasticului pur este aceea că el nu se manifestă niciodată cu claritate, deoarece fantasticul
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
din München (R.F. Germania), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului de idei, adică mai precis revitalizarea sacrului și a timpului mitic prin intermediul spectacolului. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, discutând contradicția filozofică între cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul: lumea mitică (timpul sacru ce se descoperă doar oamenilor inițiați
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
adică mai precis revitalizarea sacrului și a timpului mitic prin intermediul spectacolului. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, discutând contradicția filozofică între cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul: lumea mitică (timpul sacru ce se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației) și lumea modernă (timpul istoric populat de oameni lipsiți de înțelegerea istoriei și care și-au pierdut capacitatea de a înțelege sacrul
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
comunist, nuvela „Adio!...” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Opera lui Mircea Eliade urmărește recuperarea sacrului și a memoriei mitice; căile de acces către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului uman în periodicitatea cosmică și eternitatea divină. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Această nuvelă abordează existența umană
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Opera lui Mircea Eliade urmărește recuperarea sacrului și a memoriei mitice; căile de acces către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului uman în periodicitatea cosmică și eternitatea divină. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Această nuvelă abordează existența umană din perspectiva istoriei religiilor, văzută ca theatrum mundi. Piesa încearcă să rezume și
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
dezvăluind spectatorilor imaginea unei femei tinere și frumoase, cu mâinile legate la spate sub privirile unui bărbat aproape bătrân, care privește încruntat și apoi dispare în spatele scenei. Bătrânul care veghează cu îngrijorare și încruntare somnul tinerei legate poate fi timpul mitic, lumea veche, în timp ce fata tânără și frumoasă reprezintă spiritul, care nu poate fi niciodată legat de timpul istoric. Criticul Elena Bortă consideră că cele trei personaje principale ale piesei: Darius, Melania (care apare în spectacol cu mâinile legate și reprezintă
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
reprezentării piesei între „opt treizeci și unsprezece și treizeci și cinci”. Actorii, dimpotrivă, realizează, prin intermediul jocului, un proces de resacralizare a lumii care le permite să retrăiască întreaga istorie a religiilor, în doar câteva ore. Ei devin stăpâni peste un timp sacru, mitic, participând în mod activ la construirea misterului existenței. Directorul teatrului și colectivul de actori încearcă să combată pericolul aneantizării ființelor umane și să le reamintească oamenilor că scopul artelor îl reprezintă „descifrarea semnificațiilor simbolice secrete ale evenimentelor istorice”. Actul soteriologic
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
opuse cu timpul. Ea există pentru spectatori (oamenii moderni), dar nu și pentru actori (oamenii inițiați). Oamenii moderni sunt captivi într-un timp istoric în care Dumnezeu a murit, fiind lipsiți astfel de înțelegerea istoriei. Pentru actorii care retrăiesc timpul mitic Sacrul nu a dispărut din Univers, ci se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației. Oamenii observă lumea sacră reprezentată pe scenă, dar, în ciuda faptului că afirmă că s-au pregătit pentru a
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
prin care se încearcă înțelegerea esențelor și a elementelor primordiale ale vieții, iar teatrul devine un „spectacol sacru” ce are datoria să reactualizeze miturile clasice. Nuvela se folosește de elementele teatrului absurdului pentru a exprima ideea de experiență estetică asumată mitic și pentru a retrăi astfel momentele esențiale ale umanității. Academicianul Eugen Simion afirma că nuvela „Adio!...” este „un proiect de teatru în stil voit absurd (antiteatru)”, având ca temă misterul descoperirii Spiritului. Cercetătorii literari au evidențiat valoarea literar-artistică a acestei
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Academicianul Eugen Simion considera „Fata căpitanului” ca fiind o povestire admirabilă, situând-o în linia fantasticului folcloric, dezvoltat de autor mai întâi în nuvela "Domnișoara Christina" (1936). Nuvela conține multe asemănări, potrivit lui Ali Shehzad Zaidi, profesor la State
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
fac mai multe popasuri, bătrâna așezându-se pe un scaun, iar fata citindu-i un text ritualic de o rară frumusețe dintr-o carte. Ele hoinăresc prin gări fără a găsi drumul dorit spre "„paradisul pierdut, un soi de tărâm mitic, auroral în care bătrâna tânjește a se reintegra după «marea trecere»”". În final, se întrevede o ieșire din acel labirint: "„O să treacă pe la pod. Fata spune că au să treacă pe acolo!”". La sfârșitul nuvelei, trenul oprește foarte aproape de Pod
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Soarele (Psalmi 19:4) și stelele (Facere 1:14) în cea de-a patra zi a creației. Evreii mai credeau că pământul, de formă plată fiind, plutește pe o altă imensă cantitate de apă (Facere 1 :7) și că în timpul miticului Potop al lui Noe aceste oceane s-au unit pentru a-l acoperi. Urmând Biblia și atmosfera culturală elenistică a epocii lor, Sfinții Părinți ai Bisericii Creștine Timpurii au împărtășit și ei ideile geocentriste, așa cum se poate constata, de exemplu
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
imaginarul și invizibilul “foc central” (Mircea Florian, "Îndrumar de Filosofie", 1922, reeditat Humanitas 1992), în jurul acestuia rotindu-se planetele și Pământul, plus “sfera stelelor fixe”, plus o altă planetă imaginară, Antipământul. Platon are o cosmologie încă și mai fabuloasă și mitică, Pământul (rotund) aflându-se în centru, static, planetele fiind extrem de aproape de el, iar stelele la o distanță deasemenea mică (~10 diametre terestre), toate rotite de zeițele destinului. Discipolul lui Platon Eudoxus din Knidos va fi cel care, păstrând viziunea platoniciană
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
lui Platon nu au ajutat la avansarea în înțelegere a naturii materiei. Hennig Brand a fost prima persoană consemnată pentru descoperirea unui nou element. Brand a fost un comerciant german falit care a încercat să descopere Piatra filozofală — un obiect mitic despre care se credea că poate transforma metalele ieftine de bază în aur. El a experimentat prin distilarea urinei de om până în 1649 când a obținut o substanță albă luminoasă pe care a denumit-o fosfor. Acesta și-a păstrat
Istoria tabelului periodic () [Corola-website/Science/327335_a_328664]
-
pentru veacurile anterioare, în care s-a constituit tradiția epică. Universul strălucitor, însângerat și eroic în războiul din Iliada, în contrapunct cu Odiseea, care evoca Itaca cu prinții si păstorii ei, dar și imaginea fabuloasă a ținuturilor populate de monștri mitici pe care eroul o parcurge, au de spus multe despre felul în care trăiau grecii în epoca întunecată, despre cum vedeau oamenii și zeii, viața și moartea, natura și alcătuirile iscusite ale muritorilor. Epopeea este un cântec eroic din punct
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
Arte Frumoase din Cracovia și, dezamăgit de metodele de lucru predate acolo, „folosite pentru a exprima efecte predeterminate“, începe să devină interesat de avangarda poloneză a timpului, de constructivismul rus și Bauhaus, încercînd să rezolve dilema „cum să reconciliezi lumea mitică simbolistă a gîndului/corpului cu lumea abstracțiunii metafizice/geometrice a avangardei“. Printre cele mai cunoscute spectacole realizate de se numără „Clasa moartă” (1975), „Wielopole” (1980), „Să piară artiștii” (1985), Nu mă voi întoarce niciodată (1988), despre care spunea că reprezintă
Tadeusz Kantor () [Corola-website/Science/330681_a_332010]
-
lor natale. Totuși, Union Pacific a construit relativ repede sinele, față de progresul lent al companiei rivale prin Sierra. Așezările șubrede apărute lângă calea ferata au devenit focare ale consumului de alcool, jocuri de noroc, prostituție și violență și producerea termenului mitic de durată: ""Wild West"". În 1865, după lupta cu muncitorii care protestau din cauza dificultății muncii mult prea crescute, Charles Crocker (care a fost responsabil de construcție pentru Pacific Central) a început angajarea muncitorilor chinezi. Până în acel moment, aproximativ 50.000
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
industrii de război. Salina are un lac subteran, și noile exponate de istorie a mineritului de sare, precum și un traseu turistic de 3,5 km (mai puțin de 2% din lungimea de pasaje mină), care include statui istorice și figuri mitice sculptate în sare în trecutul îndepărtat. Sculpturile mai recente au fost modelate de artiști contemporani. De la începutul activității sale, mina a fost supusă unui regim deosebit de drastic în privința exploatării, utilizându-se cele mai noi tehnici în domeniu. Ulterior restaurată identic
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]