6,060 matches
-
editat de Dan Slușanschi (recenzat de prof. Poghirc în "'Kurier" nr.12/1981). Chiar și lucrările sale de indianistică erau privite din perspectiva originii indo-europene a limbii române (și în acest sens sunt grăitoare câteva titluri precum "Contribuții la o mitologie comparată traco"-"indică" și "Rituri funerare la traci, indieni și români", ambele în St. Trac. 1976, sau "O sursă indiană a Luceafărului lui Eminescu" ["Katha"-"Upanishad I"."19"-"28"], în 1977 ș.a.). În 1983 colegii de la universitatea din Bochum îi
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
poeziei idilice. Numele ei înseamnă, în acest context, „cea înfloritoare”, datorită laudelor aduse permanent în cântecele închinate ei. Ea era fiica lui Zeus și a lui Mnemosyne, fiind cea de-a opta născută dintre cele nouă muze. Thalia este în mitologia greacă una dintre cele nouă muze. Celelalte opt muze sunt: Calliope, Clio, Erato, Euterpe, Melpomene, Polyhymnia, Terpsichore și Urania. Thalia este muza comediei. Potrivit lui pseudo-Apollodorus, ea și Apollo au fost părinții coribanților. Alte surse antice, cu toate acestea, atribuie coribanților
Thalia (muză) () [Corola-website/Science/306495_a_307824]
-
Skogkatt” în Norvegia, Norvegiana de pădure este posibil să fi ajuns in nordul Europei acum câteva sute de ani, ca descendent al pisicilor domestice introduse în Europa de către romani. Mențiuni cu privire la pisici de talie mare, cu părul lung există în mitologia scandinavă. Din moment ce miturile scandinave au fost transmise generațiilor următoare prin viu grai timp de câteva sute de ani înainte de a fi consemnate în poemele Edda, undeva între anul 800 î.Hr. și 1100 î.Hr., este foarte clar că pisicile domestice cu
Norvegiana de pădure () [Corola-website/Science/306515_a_307844]
-
solului de către aceste sunete, iar sincronizarea sunetelor cu modificările vizibile ale aurorei intră în conflict cu decalajul de timp necesar propagării sunetului pentru ca acesta să fie auzit. Anumite persoane speculează că fenomenele electrostatice induse de aurore pot explica sunetele. În "Mitologia după Bulfinch" (1855) de Thomas Bulfinch există câteva idei preluate din mitologia nordică: În ciuda unei descrieri marcante, nu sunt relatări în literatura scandinavă care să susțină această afirmație. Deși activitatea aurorală este frecventă astăzi în Scandinavia și Islanda, e posibil
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
intră în conflict cu decalajul de timp necesar propagării sunetului pentru ca acesta să fie auzit. Anumite persoane speculează că fenomenele electrostatice induse de aurore pot explica sunetele. În "Mitologia după Bulfinch" (1855) de Thomas Bulfinch există câteva idei preluate din mitologia nordică: În ciuda unei descrieri marcante, nu sunt relatări în literatura scandinavă care să susțină această afirmație. Deși activitatea aurorală este frecventă astăzi în Scandinavia și Islanda, e posibil ca polul nord magnetic să fi fost situat destul de departe de această
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
nu sunt relatări în literatura scandinavă care să susțină această afirmație. Deși activitatea aurorală este frecventă astăzi în Scandinavia și Islanda, e posibil ca polul nord magnetic să fi fost situat destul de departe de această zonă în secolele anterioare documentării mitologiei nordice, explicându-se astfel lipsa de referințe.. Prima mențiune despre "norðurljós" în mitologia nordică se regăsește în cronica "Konungs Skuggsjá" (1250). Autorul său a auzit despre fenomen de la compatrioții săi întorși din Groenlanda și furnizează trei explicații: că oceanul ar
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
aurorală este frecventă astăzi în Scandinavia și Islanda, e posibil ca polul nord magnetic să fi fost situat destul de departe de această zonă în secolele anterioare documentării mitologiei nordice, explicându-se astfel lipsa de referințe.. Prima mențiune despre "norðurljós" în mitologia nordică se regăsește în cronica "Konungs Skuggsjá" (1250). Autorul său a auzit despre fenomen de la compatrioții săi întorși din Groenlanda și furnizează trei explicații: că oceanul ar fi fost înconjurat de focuri vaste, că razele solare ar fi putut atinge
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
Dicționarul explicativ Webster definește unicornul ca „un animal mitic în general descris ca având corpul și capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu, cu un corn în mijlocul frunții”. Inorogul este un animal fantastic, întâlnit în mitologia orientală. Apar descrieri despre el în multe basme, tarot, istoria artei, ocupând un loc de seamă în folclorul tuturor popoarelor. Se întâlnește sub următoarele denumiri: Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid și Karn, Abou Quarn, Kartkdann, etc. Se vede faptul că
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
reprezentat un fel de avertisment pentru oameni. Un grup de luptători ai lui Gingis Han au raportat că au vazut un inorog, ceea ce a însemnat un semnal pentru oprirea războiului. După această înștiințare, Mongolia a încetat planurile de bătălie. În mitologia chineză, unicornul era un animal care venea printre oameni numai cu misiuni importante. Vocea sa era deosebit de frumoasă și se asemăna cu clinchetul armonios al clopoțeilor. Blândețea lui era atât de mare încât își ridica picioarele foarte sus pentru a
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
un mormânt al lui Quirinus, pe care Lucius Papirius Cursor l-a transformat în templu spre a sărbători triumful său după al treilea război cu samniții. Unii autori consideră că ar fi posibil ca "triada Capitolină" (Jupiter, Minerva, Iuno) din mitologia romană să fi fost venerată aici cu mult înainte de a fi asociată cu dealul Capitoliului. Tot aici se găsea și sanctuarul zeiței Flora venerată și de osci și de sabini. În anul 446, pe Quirinal a fost înălțat un templu
Quirinal () [Corola-website/Science/306650_a_307979]
-
înțelepciune, este în cele din urmă declarat nevinovat, insă tribunalul îi ordona schimbarea titlului operei, care din acel moment se va numi "Ospățul în casa levitului". Operele cu caracter laic au o tematica provenită fie din istoria antică, fie din mitologie. Compoziția "Familia lui Darius în fața lui Alexandru" este o dovadă a maturității artistice a lui Veronese. Tabloul este construit după tiparul oferit de tradiția venețiana ""en frise"". Artistul înscrie figurile într-un spațiu delimitat de o balustradă, care desparte decorul
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
care Giorgione (1477-1510), Sebastiano del Piombo (1485-1547) și Tițian (1488-1576). Acest proces a fost declanșat de vestitul tablou al lui Giorgione, "Furtuna". Artistul se îndepărtează de tematica religioasă a tablourilor de altar și pictează toată viața lui motive preluate din mitologie și din literatură, creând astfel adevărate poeme bucolice care debordează de lirism și frumusețe mistică. Și el utilizezază tehnica pictării în ulei, ajungând la soluții grafice inovatoare. Mergând pe urmele sale, Tițian aplică și dezvoltă această tehnică. Influențele stilului lui
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
formeze noi valori în regiunile est și central-europene și să aducă aceste tendințe din occident în spațiile în care acestea nu pătrunseseră încă. Toți reprezentanții Școlilor naționale au abordat în compozițiile lor tematici cu caracter naționalist, inspirându-se din istorie, mitologie și folclor, cu scopul de a evidenția identitatea țării pe care o reprezintă. Apare astfel un gen muzical cunoscut sub numele de rapsodie, care se definește ca fiind oompoziție muzicală, de obicei de formă liberă, compusă din motive și fragmente
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
în operele lui Vasile Pintea tinde spre suprafețele neliniștite, cu o dominantă de mișcare și de culoare. În lucrările cele mai expresive există o nostalgie pentru arhaic, teme ale nașterii, ale zborului, ale cosmosului, ale lumilor astrale sau zonelor de mitologie românească, de ev mediu și de mit românesc. Sunt teme care cultiva cu predilecție structurile puternice, în care Vasile Pintea „arheologul” vine în prim-plan. În creația lui Vasile Pintea portretul ocupă un loc însemnat, abordat dintr-o perspectivă realistă
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
trei acte a compozitorului Jacques Offenbach, reprezentată pentru prima oară la data de 17 decembrie 1864 pe scena teatrului "Théâtre des Variétés" din Paris. Libretul este semnat de Henri Meilhac și Ludovic Halévy. Offenbach alesese împreună cu Halévy un subiect din mitologia antică în speranța de a repurta un succes la fel de răsunător precum cel de care avusese parte opera "Orfeu în infern" în 1858. De această dată ei își găsiră un colaborator în Henri Meilhac (1831-1897), un jurnalist și autor de vodeviluri
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
Mitologia egipteană este un ansamblu de credințe și mituri religioase care s-au răspândit pe teritoriul Egiptului Antic până la apariția creștinismului și a islamului. Răspândiți de-a lungul Nilului, până la gurile de vărsare ale acestuia în Marea Mediterană, egiptenii antici nu au
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
și Hermopolis aveau fiecare zeul lor suprem, iar în urma unor victorii militare, ele își impuneau zeii și celorlalte așezări omenești. Cu timpul însă, se uita că unii zei au fost preluați din altă parte. Egiptenii antici venerau și unele animale (mitologie), cum ar fi păsările (în special ibisul), pisicile, leii, taurii și crocodilii. Aceste animale aveau propriile temple, alături de zeii cerești și ctonici (subpământeni), iar după moarte erau îmbălsămate și mumificate. Credințele timpurii se pot împărți în cinci grupuri distincte: În
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
au urmat un model asemănător. De asemenea, important de știut este că uneori caracteristicile unei zeități sunt asociate cu cele ale altei zeități, fără să aibă loc un sincretism. De exemplu, asocierea zeiței Hethert cu Aset. Un aspect interesant al mitologiei egiptene este că zeitățile joacă uneori roluri de-a dreptul antagonice. Ca exemplu, leoaica Sekhmet a fost trimisă de Ra ca să îi devoreze pe oamenii care s-au revoltat împotriva zeului, iar mai târziu a devenit o îndârjită protectoare a
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
Apep, șarpele gigantic din lumea subterană. Fără Seth, Ra, lipsit de apărare, nu ar mai putea să își facă zilnicul drum în barca sa solară, deci lumea ar fi lipsită de lumina soarelui Mitul genezei lumii are diferite variante în mitologia egipteană. Cea mai cunoscută din ele provine din Heliopolis. Se spune că la începuturi exista doar o mare întunecată, trupul zeului Nu. Nu făcea parte dintr-un grup de opt zei primordiali, numit Ogdoad. Din adâncul apelor a ieșit la
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
ființă rostindu-i numele. Se spune că zeul Khnum, o divinitate cu trup de om și cap de berbec, este responsabil pentru apariția omului. Răbdător și priceput el îi modelează pe roata sa de olar, apoi le dă viață. Conform mitologiei egiptene, oamenii sunt indispensabili zeilor care se hrănesc cu ofrande. După geneză urmează o perioadă de pace și înțelegere pentru zei. Atum (Ra) devine conducătorul celorlalți zei. Zeul Nu, reușește să se împace cu ideea că nu mai stăpânește întregul
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
pune la cale o lovitură murdară. Atum îl desemnează pe Horus regele Egiptului, după el urmând la conducere un bărbat demn să-l succeadă, adică un faraon. Astfel toți faraonii vor fi Horuși și vor transmite zeilor rugămințile oamenilor. Conform mitologiei egiptene, dinastiile se întemeiau atunci când un zeu îi făcea un copil unei regine. Cât despre Seth, el va sta de acum înainte lângă zeul soarelui. Forța lui Seth îl va proteja pe Atum, zeul deșertului având sarcina de a sta
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
deșertului având sarcina de a sta în partea din față a bărcii solare și de a-l ucide în fiecare noapte pe șarpele Apophis. Grație lui, soarele va lumina în fiecare dimineață, iar noaptea va fi păzit de pericole. În mitologia egipteană, soarele a căpătat un rol foarte important și de aceea, s-au dezvoltat și o mulțime de mituri legate de acesta. Se spune că zeul soarelui, Atum, călătorește tot timpul zilei într-o barcă, traversând cerul de la est la
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
și Apophis, care la prânz vine să bea apă din fluviul celest. Spre amiază, Khepri se metamorfozează în Ra, zeul cu trup de om și cap de șoim, personificarea soarelui la zenit. Seara, Ra redevine Atum. Astfel, drumul soarelui în mitologia egipteană presupune o permanentă metamorfoză Atum - Khepri - Ra. Alături de zeii pe care se bazează mitologia egipteană și care fac parte din eneadă (gruparea celor 9 zei importanți), există alte divinități auxiliare - Anubis (zeu funerar și îmbălsămător), Nehbet (ocrotitoarea nașterilor), Min
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
se metamorfozează în Ra, zeul cu trup de om și cap de șoim, personificarea soarelui la zenit. Seara, Ra redevine Atum. Astfel, drumul soarelui în mitologia egipteană presupune o permanentă metamorfoză Atum - Khepri - Ra. Alături de zeii pe care se bazează mitologia egipteană și care fac parte din eneadă (gruparea celor 9 zei importanți), există alte divinități auxiliare - Anubis (zeu funerar și îmbălsămător), Nehbet (ocrotitoarea nașterilor), Min (zeu falic fecundator), Thot (zeul înțelepciunii), Min (zeița justiției). În altă categorie intră zeii menținerii
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
ridicat încât preoții lui erau mai bogați și mai puternici chiar decât înșiși faraonii. După căderea dinastiei de la Amarna, panteonul egiptean original a supraviețuit mai mult sau mai puțin ca o religie dominantă, până la răspândirea creștinismului coptic și a islamului. Mitologia egipteană a depus surprinzător de puțină rezistență în fața creștinismului, în secolul al IV-lea aflându-se deja în plin declin. Multe temple au rezistat până astăzi. Altele sunt doar niște ruine sau au fost distruse complet. Faraonul Ramses al II
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]