6,277 matches
-
În Istoria Britanică, este perioada dintre 1653-1659 în care Commonwealthul Angliei a fost guvernat de către un Lord Protector. În urma victoriei forțelor parlamentare în Revoluția engleză, acestea au abolit monarhia și au înființat o republică, a cărei autoritate s-a extins și asupra celorlalte regate din coroana Regelui Angliei, și anume Scoția și Irlanda. În aprilie 1653 Oliver Cromwell a dizolvat forțat Parlamentul datorită ineficienței percepute a acțiunilor acestuia. Noul
Protectoratul () [Corola-website/Science/313691_a_315020]
-
1846, la insistențele lui Ledru Rollin (deputat republican și unul dintre liderii opoziției), Edgar Quinet își depune candidatura la Bourg-en-Bresse și reușește să fie ales deputat. În această nouă calitate, a continuat să militeze de pe băncile stângii republicane pentru abolirea monarhiei și instaurarea unei democrații parlamentare. Așa cum constata primul său biograf, , „în cazul lui Quinet totdeauna actele au răspuns cuvintelor”, observând că nu există nicio contradicție între erudit și omul de acțiune. La 22 februarie 1848 în Paris izbucnește revoluția care
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
unei democrații parlamentare. Așa cum constata primul său biograf, , „în cazul lui Quinet totdeauna actele au răspuns cuvintelor”, observând că nu există nicio contradicție între erudit și omul de acțiune. La 22 februarie 1848 în Paris izbucnește revoluția care pune capăt „Monarhiei din iulie”. Garda națională trece de partea insurgenților. Edgar Quinet s-a numărat printre cei care au pătruns cu arma în mână în Palatul Tuileries în noaptea de 23 spre 24 februarie. Regele Ludovic-Filip abdică, iar guvernul provizoriu proclamă instaurarea
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
Revoluției engleze între 1649, odată cu execuția regelui Carol I al Angliei, și Restaurația Stuarților din 1660, când Carol al II-lea al Angliei este încoronat. În urma Revoluției Glorioase din 1689, William de Orange urcă pe tronul Angliei, instaurând astfel o monarhie constituțională. În timul domniei fiicei acestuia, Anna, ultimul monarh din Casa Stuarților, Regatul Angliei este unit cu Regatul Scoției formând astfel Regatul Marii Britanii. Din acest moment Anglia a încetat să mai fie o entitate politică separată, cu toate că din punct de
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
transplantând o concepție autoritata a puterii, aplicată cu succes pe continent, în cadrul ducatului și în raporturile cu regii Capetieni. Politică energică și independența a ducilor normanzi față de proprii baroni și regalitatea franceză au devenit un model de gândire și acțiune. Monarhia normandă revendică întâietatea procesului de centralizare instituțională și teritorială, care a început și s-a desfășurat cu greu pe continent . Reigmen-ul autoritar al regilor normanzi ai Angliei au urmărit trei obiective principale care trebuiau atinse în perioada 1066-1199: subordonarea nobilimii
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
regal și toți marii prelați ai regatului erau datori să jure credință regelui la alegerea lor. Asasinarea lui Becket în 1170 de către un grup de cavaleri ai regelui a marcat victoria politicii regale față de biserica, în ciuda concesiilor. Perioada tranziției de la monarhia suzerană la monarhia suverană se încheiase. Statul englez era de dimensiunile unui cvasiimperiu, alipindu-și posesiuni angevine din Franța, punând bazele unor raporturi specifice cu biserica, de tutela, care vor conduce treptat la separarea față de Roma. În 1169, Henric a
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
marii prelați ai regatului erau datori să jure credință regelui la alegerea lor. Asasinarea lui Becket în 1170 de către un grup de cavaleri ai regelui a marcat victoria politicii regale față de biserica, în ciuda concesiilor. Perioada tranziției de la monarhia suzerană la monarhia suverană se încheiase. Statul englez era de dimensiunile unui cvasiimperiu, alipindu-și posesiuni angevine din Franța, punând bazele unor raporturi specifice cu biserica, de tutela, care vor conduce treptat la separarea față de Roma. În 1169, Henric a început cucerirea Irlandei
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
îi cereau regelui să corecteze abuzurile, să facă unele legi sau să se abțină de la unele acțiuni. Negocierea a devenit un principiu de drept, iar petițiile un obicei curent. Parlamentul a fost un instrument redutabil de temperare și limitare a monarhiei, chiar de control al ei. Din timpul regelui Eduard I , dependență de parlament , discreditată de conflictele cu aristocrația, regalitatea a ajuns aproape o umbră. Cu toate acestea, Eduard a reușit să reconsolideze autoritatea regală prin mai multe reforme. L-a
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
engleze. Elisabeta captureaa corăbii spaniole într-un război neoficial, dus de corsari că Francis Drake. Anglia devenea o putere europeană. Pe plan intern, regina celibatară și-a folosit cu dibăcie favoriții și apropiații, unii împotriva celorlalți și întărind astfel puterea monarhiei. Perioada elisabeteana a adus o dezvoltare importantă a comerțului și realizări culturale semnificative, că opera lui William Shakespeare. În 1584, Elisabeta îi da lui Șir Walter Raeligh permisiunea de a înființa prima colonie în America de Nord, cu denumirea de "Virginia", după
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Și cea mai nocivă influență asupra societății era exemplul care se dădea tinerei generații care vedea nulitățile susținute politic ducând o viața pe care un om cinstit nu și-o putea permite. De obicei Eminescu se abținea să critice direct monarhia, dar uneori nemulțumirea sa izbucnea chiar și în articolele din "Timpul". Totuși, părerea lui sinceră despre Carol I o aflăm din textele rămase nepublicate. Eminescu s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești, nu numai de marile
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
victorii și mai ales un tratat cu Austria în 1797. Napoleon inițiază reforme organizatorice în cadrul peninsulei, impunând un regim puternic centralizat, ajungând chiar până la exilul papei. După înfrângerea lui Napoleon, Metternich, ministrul de externe al Austriei habsburgice, reorganizează Europa, reinstalând monarhia, preluând controlul asupra Italiei și restaurând puterea papală. Numeroase revolte au izbucnit în Italia în anii 1820' și 1830' împotriva stăpânirii austriece, dar au fost înăbușite de trupele habsburgice. Problema unificării Italiei a intrat în atenția opiniei publice de la 1848
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
pragmatic despre ce dorea stânga italiană: politică anticlericală, limitarea influenței bisericii în stat, lărgirea dreptului de vot, crearea unui sistem de vot eficient, abolirea taxelor ce asigurau o echilibrare a bugetului. Prin acest discurs, stânga italiană își proclamă fidelitatea față de monarhie. Ultimul premier liberal italian de dreapta a fost Marco Minghetti (1863-1864, 1873-1876) care asigura echilibrul bugetului. Regele l-a adus la putere pe Depretis , Minghetti și miniștrii săi devenind victimele politicii nepopulare. Agostino Depretis va avea trei mandate de premier
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
și unificarea acesteia, dar și instaurarea unui regim republican. Crispi era și el republican, însă în 1861 s-a dat de partea monarhiștilor. Venirea lui Depretis la putere a fost posibilă după ce a făcut o declarație formală în care recunoștea monarhia. Crispi, originar din Sicilia, a condus cu întreruperi până în 1896. Metodele sale de guvernare erau autoritare, reușind să-și creeze sprijin în Parlament prin metode neortodoxe și căutând să aibă presă de partea sa. Avea o atitudine anticlericală, acesta fiind
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Comunist Italian ar avea legături cu Moscova. Scena politică din Italia devine polarizată, având la stânga comuniștii, iar la dreapta catolicii, o adevărata replică internă a tensiunilor generate de Războiul Rece. La 2 iunie 1946, italienii au votat în favoarea republicii, respingând monarhia instaurata în 1861. De asemenea, a mai fost ales un parlament bicameral (Camera Deputaților și Senat), care îngrădea puterea prezidențială, iar guvernarea locală, regională era repartizată în cele 20 de state italiene. S-a creat un sistem juridic independent. Într-
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
n. 18 aprilie 1797 - d. 3 septembrie 1877) a fost un avocat, jurnalist, istoric și om politic francez. A deținut diferite funcții politice ca: prim-ministru în timpul lui Ludovic-Philippe, președinte interimar al Franței, președinte al Consiliului de Miniștri în perioada Monarhiei din Iulie, deputat în perioada celei de-A Doua Republici. A fost ales membru în Academia Franceză în 1833. Studiază la un liceu din Marsilia, apoi urmează Dreptul la Aix-en-Provence. Aici îl cunoaște pe jurnalistul și istoricul François-Auguste Mignet. Thiers
Adolphe Thiers () [Corola-website/Science/314237_a_315566]
-
de Broglie formează triada "talentelor superioare" care domină viața politică a epocii. Deși este apreciat de Ludovic-Filip, Thiers este detestat de familia regală. În 1833, se căsătorește cu Élise Dosne, ceea ce va aduce o îmbunătățire a situației sale financiare. În timp ce Monarhia din Iulie își consolidează puterea, Thiers se îndreaptă spre centru-stânga și chiar spre stânga, evoluție determinată și de demersul regal de a-l îndepărta de prietenii săi, Guizot și Broglie, acțiune menită a întări autoritatea regelui. Totuși, când Camera Deputaților
Adolphe Thiers () [Corola-website/Science/314237_a_315566]
-
1871, Adunarea Națională, refugiată la Bordeaux, îl alege pe Thiers șef al puterii executive al Republicii Franceze, în timp ce regele Prusiei proclamă, la Versailles, supremația Imperiului German și încheie cu Bismarck, în același an, așa-numitul "Tratat de la Frankfurt". Temerea restaurării monarhiei și refuzul armistițiului conduc la insurecție și la proclamarea Comunei din Paris. Thiers reprimă cu brutralitate această insurecție și conduce represaliile împotriva revoluționarilor, care sunt arestați și în mare parte executați după o judecată sumară. Datorită implicării în acest măcel
Adolphe Thiers () [Corola-website/Science/314237_a_315566]
-
de Stuart închide Parlamentul. Apar conflicte, iar curtea lui Carol se dezbină. Se declanșează un război civil în 1642, Carol fiind executat în 1649. Timp de 12 ani, Anglia nu a avut rege. Dupa executarea lui Carol, Parlamentul a abolit monarhia și Anglia a devenit republică Coomonwealth. În 1653, Oliver Cromwell a condus țara în calitate de lord protector și a intrat în conflict cu unii parlamentari , guvernând cu ajutorul generalilor. A purtat război împotriva olandezilor pentru controlul comerțului și rutelor mari, și-a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
conflict cu unii parlamentari , guvernând cu ajutorul generalilor. A purtat război împotriva olandezilor pentru controlul comerțului și rutelor mari, și-a impus dominația în Irlanda . A introdus reforme în învățământ și a conferit englezilor drepturi egale. A murit în 1658, iar monarhia a fost restaurată. După războiul civil, Londra a trecut prin Marea Ciuma, iar în 1666, o mare parte a orașului a fost distrusă de Marele Incendiu. Londra a fost reconstruită pe același plan al străzilor ca și înainte de incendiu. Prin
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Parisului s-au răsculat, la 14 iulie 1789 luând cu asalt închisoarea regală Bastilia. Răscoală a marcat începutul unei revoluții sângeroase în care rebelii cereau "Libertate ,Egalitate și Fraternitate". Ludovic a fugit, dar a fost capturat și întemnițat, în 1792, monarhia a fost abolită, iar el și cu soția să au fost judecat și ghilotinați. S-a creat haos și a început luptă pentru putere, începând o nouă luptă dintre două grupări: iacobinii și girondinii. Iacobinii au ieșit învingători și au
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
delta Mississippi și a încercat să înființeze o colonie pe coasta Texasului. La Salle a fost asasinat în 1687 de membrii expediției sale. Conform relatărilor, decesul acestuia s-a produs aproape de ceea ce astăzi este . Nu a fost ușor pentru o monarhie absoluta să administreze Louisiana, un teritoriu de câteva ori mai mare decât Franța Metropolitană. Louis XIV și succesorii săi au încercat să iși impună absolutismul și ambițiile asupra coloniei adesea fără a da administrației coloniale suficiente mijloace financiare pentru ca aceasta
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
a proclamat în mod oficial independența față de Imperiul Otoman și și-a schimbat statutul de la „principat” la „regat”. Această mișcare politică a oficializat și anexarea provinciei otomane „Rumelia răsăriteană”, care se afla sub controlul bulgarilor încă din 1885. În 1946, monarhia a fost abolită, iar ultimul țar a fost exilat, iar regatul a fost transformat în Republica Populară Bulgaria. Deși uneori Regatul Bulgar a fost numit și Al treilea Imperiu Bulgar, dar fiind faptul că în Evul Mediu prin „Țarsdom” se
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
prințul Chiril și sute de oficiali ai vechiului regim au fost arestați și acuzați de crime de război. Până în iunie, Chiril și ceilalți regenți, 22 de foști miniștri și alți oficiali au fost executați. În septembrie 1946 a fost abolită monarhia, iar țarul-copil Simeon a fost exilat. În acest moment comuniștii au preluat în mod decisiv puterea, Vasil Kolarov fiind numit președinte iar Gheorghi Dimitrov prim-ministru. Alegerile libere promise pentru 1946 au fost măsluite grosolan și au fost boicotate de
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
a format o coaliție de guvernare, cu Tito premier și Ivan Šubašić ministru de externe. Regele Petru al II-lea a fost de acord să aștepte în exil rezultatul unui referendum în timpul căruia populația iugoslavă să se pronunțe asupra viitorului monarhiei. Pe 29 noiembrie, Adunarea Constituanta Iugoslavă l-a detronat pe rege în conformitate cu rezultatele referendumului. În aceeași zi a fost, în timpul primei ședințe a noului parlament a fost proclamata Republică Populară Federală Iugoslavia. Josip Broz Tito a fost numit prim-ministru
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Împărătesei văduve Longyu. Cu Zaifeng absent, Yuan Shikai și comandanții săi Beiyang au dominat în mod eficient politică Qing-ului. El a raționat că a merge la război ar fi nerezonabil și costisitoar, în special atunci când guvernul Qing are ca scop monarhia constituțională. În mod similar, guvernul lui Sun Yat-sen a dorit o reformă constituțională republicana, atât în beneficiul economiei Chinei, cât și al populației. Cu permisiunea Împărătesei văduve Longyu, Yuan Shikai a început negocierile cu Sun Yat-sen, care a decis că
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]