7,269 matches
-
ei nu făceau cărări, ca gospodarii. Călcau zăpezile, toată iarna, din drum și până în prag, ca neoamenii, lăsând soarele, să le desfunde casa și curtea de nămeți... Nicanor rămase pe gânduri, la marginea drumului, privind șleahul cenușiu, ca un ștergar murdar, cum se alungește pe sub căruța lui Petrea Păun, trăgând-o către depărtările înalte ale țarinei Baisei și către necunoscut. Petrea lui Păun, cugeta el, era tare norocos la grădinărie. Poate cel mai norocos chiabur din Goldana. Și acuma, pleacă chiaburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nimeni nici un cuvânt. Unii se îndepărtară, pentru a duce vestea mai încolo, la cunoscuții din alte saloane, de la alte etaje ale Spitalului județean. O rafală de vânt, stârnită printre ramurile zburlite ale unui pin sfrijit, ce se întrezărea prin sticla murdară a unui geam, uitat întredeschis, din capătul culoarului, sublinie iminenta apropiere a zilelor sărbătorilor de iarnă. Timpul trece peste noi, peste toți, șușuind ușor, ca nisipul degradat și tocit de întrebuințare, ce țârcâie cu sincope, dintr-o clepsidră ponosită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță! murmură, câteodată, domnișoara Cristina, la urechea lui Mircea, când în fine pășesc, amândoi, pe segmentul de trotuar, izolat în mareea murdară a dărâmăturilor. Toată această mică societate, în care prețioasă, ca aurul, e numai Cristina, adastă, ca într-un purgatoriu de patetică necesitate, înainte de a fi strămutată cu sila, în blocuri executate neglijent, după un grafic întâmplător, cu materiale de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vechea drogherie de la care, probabil, pe aici, se mai aflau unele rămășițe din temelia ei -, zugrăvită în obrazul lui Bubă, fiind chiar mai uluit de aceasta decât de primirea marțială pe care i-o rezervase Babița-Pelicanul. Îi respinse Babiței pumnii murdari (maronii, ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-o să roșească. La fel precum o doamnă ce purta eșarfa mov a zburdalnicei inimi, care preluase din mers o pungă de kivi, cumpără și el, de amorul artei, o cunună de usturoi. Înghesui grăbit usturoiul în valijoara cu rufe murdare, se supuse supliciilor intrării în aeroport și ale controalelor de rutină, trecu prin poarta de scanare a buzunarelor cu mărunțiș și a bagajelor cu posibile fleacuri contondente de terorist. Din toate câte le avea asupra sa, își reținu lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prea puțin prielnic, care nu voia nimic de la ea, nu-i lua nimic, nu-i oferea nimic decât prezența lui inertă, apatică, de neînțeles pentru creierul ei, care-i umplea, pe moment, pustiul și singurătatea îngrozitoare din inimă. Înghesuindu-și murdara răceală în corpolența caldă a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de frig. Deschise ochi suri, între pietre tombale, acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Puteai, apoi, să te zgâiești mult și bine, că nu se mai observa nici atâtica. Pe unde ștergea Winnetou, aleluia! Nimic nu mai găseai: nici un firicel de urmă nu mai rămânea... Rămânea doar ceva în aer: putoarea lor de indieni murdari! Da' pentru ca să te folosești de asta, trebuie câini de vânătoare. Altfel nu dai de nimic... Lămuri chestiunea și făcu un gest definitiv de încheiere. Ghidul cu cercel de platină răbufni, însă, indignat: Eu sunt trapper la bază, omule. Așa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de-a păpușa gonflabilă? Până la urmă am renunțat să analizez, gândindu-mă că, oricum ar sta lucrurile, eu ieșeam destul de bine. Fiindcă, iată, Cristina trebuia să se Întoarcă În câteva zile, iar eu eram deja stârnit și plin de gânduri murdare. M-a sunat Într-o seară, mi-a spus că e În Budapesta, mâine sunt În Arad, aștept să ne vedem. Nu de-abia aștept ci doar aștept. Să ne. Adică cine? Noi doi? Sau noi și ceilalți, Întregul C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
era (În fine!) Însoțit de o blondă frumoasă, o știam, fuseserăm vecini În copilărie. Cătă primise și el telefonul, nu-i nimic, la ce mă așteptam? Și totuși am vrut să mă răzbun. Mi-a Încolțit În minte cel mai murdar gând din câte produsesem zilele acelea. L-am invitat pe Cătă să vină cu noi În seara aia, trebuia s-o facem lată Într-un striptease, mai fusesem cu Leac pe acolo, promitea să iasă un mic dezastru. CAPITOLUL IX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
altă sărătură care chema Îndârjită o halbă de bere. Nu ne-a ajutat să slăbim nici următorul proiect, foarte elaborat și costisitor. Am cotizat câteva milioane fiecare, ca să pornim Într-o dimineață tot spre Billa, Îmbrăcați ca vai de noi, murdari, puturoși și rupți În fund, mimând marginalul extrem. Fiecare dintre noi, Înarmat cu câteva teancuri de bani și Înfruntând privirile scârbite ale casierițelor și clienților, am cumpărat doar caviar și șampanie, cașcaval și prosciuto. Ieșind din supermagazin, ne-am Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
electoral cu cel publicitar, pe panouri și În afișe Mile Spătaru fiind pus adesea să recomande produse inexistente (de pildă biscuiții cu cremă hidratantă), eventual alături de iubita lui Doamnă Leopard, concubina oficială. Alteori, mai aplicat politic, cuplul poza În izmene murdare, făcea reclamă la noua colecție vestimentară Mărăști-Mărășești-Oituz. Dar În general predominau mesajele ecologiste, fiindcă Mile Spătaru se anunța ca independent susținut de comunitatea helvetă, dar și fiindcă noi apucaserăm să prindem gustul vieții la țară și al hranei organice, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unor magazii din tablă, pregătită de plecare. Pe plutoane, încolonați câte patru, cu arma la picior, soldații așteaptă ordinul de marș. Ca niște dulăi ciobănești, gradații aleargă de colo până acolo, se stropșesc, împart pumni și palme pentru o tunică murdară, un pantalon prost călcat sau o moletieră strâmbă. Se aud răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă, urmărind atent detaliile topografice ale terenului. Recunoaște în cel care explică traseul pentru deplasare, un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încep să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac intrarea pe poarta regimentului. Chiar dacă curelele echipamentului taie dureros omoplații iar bătăturile și rosăturile le fac impresia că pășesc pe sticlă pisată, picioarele tuturor calcă precis și uniform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se pierde în zgomotul clopotelor de pe mașinile pompierilor și tânguirile neîncetate ale ambulanțelor. Uitând de soarta propriei lui case, Marius face semn unui camion militar care frânează violent lângă el. În ușa cabinei apare fața neagră de funingine și uniforma murdară a unui căpitan: Urcă locotenente, orice mână de ajutor este binevenită. Avem nevoie de oameni pentru echipele de salvare. A murit multă lume... Unde mergem? Pe Griviței. Am înțeles că a fost rasă de pe suprafața pământului. Sunt morți cu miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
afumată, doi medici dau primul ajutor nenumăraților răniți întinși umăr lângă umăr, din mijlocul cărora se ridică către cer urletele și gemetele muribunzilor. Marius surprinde privirea îndurerată a unuia dintre doctori, un tânăr probabil proaspăt ieșit din facultate, cu halatul murdar de sânge și iod. Întreabă dacă poate fi de ajutor cu ceva. Morfină! Ai așa ceva? Marius ridică din umeri, neputincios. Nici eu nu mai am. Întinde o mână cuprinzând întreg dezastrul. Îi auzi cum strigă? Ah, Dumnezeule, puțină morfină! Tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pluș maro, cu una dintre urechi roasă. Dezmiardă bărbia tremurătoare a copilei într-un gest liniștitor: Puișor, poți să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută, străină parcă de tot ce este în jurul ei. Un militar murdar de funingine intră și face semn discret să meargă în spatele casei. În grădina cu răsaduri găsește un crater uriaș. La început nu înțelege nimic. Vede doar niște bocanci, nu și corpul. Parcă și ceva zdrențe de stofă kaki. Este tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
latrină. Peste tot mișună oameni, pe jumătate dezbrăcați, mulți dintre ei încă șocați, bâiguind cuvinte fără rost. Unul dintre aceste spectre vii se apropie de Marius. Doar când ajunge lângă el își dă seama că este femeie. Poartă un sac murdar pus peste capul cu părul ars în întregime. Râde cu glas gros, dement. Degetele negre, asemeni unor gheare, îl prind dureros deasupra cotului. Se oprește din hohotele înnebunitoare, doar pentru a urla către el: Copiii mei! Copiii mei! Unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
știe că este imposibil. Atenția fetei este concentrată asupra celui care necesită acum toată grija dată de pregătirea ei profesională. Capul și ochiul stâng al rănitului sunt înfășurate cu un strat gros de bandaje însângerate, iar una dintre mânecile uniformei murdare este smulsă, lăsând vederii un braț slab, la fel de negru ca și al unui lucrător într-o mină de cărbuni. Din blocul operator ies mai mulți brancardieri și medici care se apropie în pas alergător de arătările fantomatice care odată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spitalul de campanie. Mai multe corturi albe sunt aliniate de-a lungul unei poteci pe marginea căreia se văd numeroase flori roșii, galbene, albastre. Un sanitar înfășoară capul unui soldat cu un bandaj nou, înlocuind pe cel vechi, însângerat și murdar, aruncat pe masa din lemn de alături. Fiind cu spatele nu vede grupul care se apropie. De abia când sunt foarte aproape, sanitarul întoarce capul și când dă cu ochii de ei, strigă cu glas repezit: Duduia Camelia! Imediat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spre o infecție. Domnișoara Camelia, pregătește te rog un pat la 6. O soră tânără, numai pistrui, vine în fugă. Domnule doctor, putem începe. Fără nici un cuvânt, medicul se îndepărtează grăbit, ajutat din mers de sanitară să-și dezbrace halatul murdar și să-l înlocuiască cu altul curat. Expeditiv și iute, răniții sunt duși spre locurile unde fuseseră repartizați. Felix abia dacă mai are timp să ridice mâna să-și ia la revedere. Între timp, gândurile lui Marius revin la misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se întoarcă cu ele la bază. Un vagabond bătrân doarme pe trotuar, buzele plesnind scurt și tare sub presiunea aerului expirat. Hainele aproape zdrențe, cunoscuseră și zile mai bune. Un miros puternic de rom stăruie în preajma lui. Sub cenușiul bărbii murdare, fața galbenă, de hepatic, arată calmă și relaxată. În brațele lui Morfeu, toate nevoile sunt date uitării. Iese pe bulevard. Șiruri lungi de automobile trec pe lângă el în viteză, ca în oricare altă zi de pace. Din restaurantul pe lângă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
veselă", lângă trotuarul celălalt al străzii, Marius supraveghează tăcut numeroasele taxiuri ce opresc în fața intrării. Clădirea, veche și neatrăgătoare, este înconjurată de un gard înalt din scânduri verzi ce ascund curtea de privirile curioșilor. La fel o fac și geamurile murdare, acoperite cu ziare pe dinăuntru. Minusculul felinar roșu e deja stins, semn că fetele sunt toate ocupate. De la balconul unicului etaj, una dintre pensionare, pe jumătate dezbrăcată și cu părul pe moațe, cheamă sus, cu semne obscene, sugestive, doi adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
jos, încearcă fără succes să lumineze pereții crăpați. Duhoarea de urină și tescovină fermentată te poate lăsa fără aer în plămâni. Cu o dezinvoltură ce trădează obișnuința, Manfred se oprește în fața unei uși cu vopsea ce fusese odată verde, acum murdară și căzută pe alocuri. Ascultă cu urechea lipită de tăblia subțire de lemn, străduindu-se să prindă cel mai mic sunet din interior. Renunță. E imposibil să distingă ceva cu tot zgomotul din jur. Din celelalte camere răzbat voci gălăgioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de ploaie verde, decolorată de vânt și ploaie, un pardesiu maro, ros pe la margini, câteva rochii din stambă înflorată, așezate pe umerașe din sârmă, iar pe raftul de jos două perechi de pantofi, dintre care una fără flecuri. Sub chiuveta murdară, se vede un lighean plin cu apă de culoare rozalie care pute a permanganat de potasiu. Pe patul acoperit cu un cearșaf mototolit având numeroase urme de spermă îngălbenite și întărite, zace Rica, iubita lui Matolea. Complet goală, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]