6,858 matches
-
împotriva regimului. Pentru constructorii Cărții..., nemulțumirea lui Dan Grigorescu la adresa lui George Ivașcu, care cumula și pensia și salariul la un total de opt mii lei (sumă serioasă pentru acele vremuri), are aceeași valoare și este tratată la același nivel cu nemulțumirile și acțiunile unora ca Dorin Tudoran sau Paul Goma la adresa și împotriva dictaturii comuniste. Victimele și călăii locuiesc confortabil pe același palier și sînt, în viziunea "autorilor", la fel de periculoși pentru puterea comunistă, cum ar fi demolatorii de Biserici la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
represiunea comunistă. Numele unor anchetatori evrei revin cu încăpățînare în multe din relatările foștilor deținuți politici: Ruchenștain, Hudescu-Segal și alții. Acest adevăr nu poate fi nesocotit. Mai pot spune că, după 1944, chiar evreii au provocat atitudini antisemite: la orice nemulțumire reacționau vehement, arogant și, una-două, acuzau de legionarism oameni nevinovați". Pentru a se salva de la îndobitocire, va rezista prin învățare; știa pe de rost Evanghelia lui Ioan, scrisorile lui Eminescu etc. În 1990 mai erau circa patru sute de foști deținuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu numai contra foștilor comuniști, dar și, timp de trei ani, contra colegilor săi de partid și de parlament care se aflau la putere, penețiștii, În care, noi, ardelenii mai ales, ne puseserăm atâtea speranțe! - ar crea mari valuri de nemulțumire, În Ardeal de exemplu, unde Ungurii și Biserica Calvină puteau ridica mari pretenții teritoriale și imobiliare. La argumentele mele că legea proprietății trebuie să fie nu numai sfântă, dar și radicală, urechile dlui Președinte au rămas surde. Pentru că veni vorba
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de potest ce aveau loc peste tot, se Îndreptau toate Împotriva președintelui, niciodată contra primului-ministru. Deși acesta era, de cele mai multe ori, ca factor de decizie și de putere, responsabil de cele mai mult acte reprobabile sau care creau valurile de nemulțumire populare. Poate pentru că acesta, Petre Roman, era, În fapt, un „necunoscut” păturilor largi, În sensul psihologic și al subconștientului politic, mai probabil deoarece pentru toate nemulțumirile de ieri, de azi sau de mâine, oamenii „s-au obișnuit” de decenii că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de putere, responsabil de cele mai mult acte reprobabile sau care creau valurile de nemulțumire populare. Poate pentru că acesta, Petre Roman, era, În fapt, un „necunoscut” păturilor largi, În sensul psihologic și al subconștientului politic, mai probabil deoarece pentru toate nemulțumirile de ieri, de azi sau de mâine, oamenii „s-au obișnuit” de decenii că În România „unul singur răspunde!”. E adevărat că Iliescu a agravat acest „reflex de reacție al grupurilor largi” prin acele veniri ale minerilor care au culminat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
normalizării și al reașezării democrației. Da, și... cu toate acestea! Cu toate acestea, Iliescu și partidul pe care l-a Înființat au fost supuși, apoi, mai bine de un deceniu, unei exagerate, am mai spus-o, vindicte și „polarizări” a nemulțumirilor largi și complexe, multe dintre acestea care nici nu țineau de competența și responsabilitatea președintelui. Dar... „norocul” lui și al emulilor săi politici a fost nedibăcia și corupția adversarilor săi politici: după ce, cum o spuneam, În ’96, când „opoziția democrată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Într-un segment al ei, În copilărie sau tinerețe, după care suspină atâția nostalgici și poeți de-a doua mână. Sigur, la o anume uzură a corpului, dar și la o anume, puțin discutată, oboseală a psihicului, apar motive de „nemulțumire”, de vaiete mai mult sau mai puțin oneste, unele chiar motivate, dar... nu cumva și celalalte vârste și-au avut impedimentele lor, grave sau mai puțin grave, de care am uitat?; de ce?, nu cumva pentru că ni se părea că moartea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spune că acel entuziasm nemaipomenit care i-a adus la putere pe „ucenicii” lui Coposu și Rațiu le-a făcut rău lor Înșile, deoarece nu e nimic mai devastator decât o speranță Înșelată; dacă inamicul te dezamăgește sau te Înșală, nemulțumirea și revolta vor fi la Întâlnire! Dar dacă o face „al tău”, cel În care ai crezut, cu un plus de credință și poate de naivitate, furia se poate transforma În cea mai adâncă dezamăgire, acolo unde rodește uneori cinismul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din acest invizibil și unanim acceptat handicap psihic o armă, răsturnând valorile și, mai ales, profitând cu o viclenie energică, de tip sub-uman, instinctivă și lipsită de nuanțe, pentru a „apăsa” În ceilalți pe acele „leviere”, butoane ascunse, articulații ale nemulțumirii profunde și ne-exprimate față de rolul și statutul lor social sau familial, față de „viața care le era datoare!”, organizîndu-i și apoi... trimițându-i să distrugă și să omoare! Iar dacă noi și omenirea vrem ca pe viitor să ne ferim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și cu care „mă apăr!” - o moștenesc pe linie maternă, prin maica mea șvăboaică și, prin ea, cine știe ce strămoș neamț „dezaxat” sau „original din cale afară” mi-a transmis această „neliniște” care e de fapt, În adânc, sensibilitatea creatoare, dinamică. Nemulțumirea față de „ceea ce este”, uimirea activă a adultului care, după ce În marile și multiplele etape ale copilăriei „a creat și Înzestrat lumea cu mister”, se pomenește Într-o lume cuminte și previzibilă, „onestă” până la sațietate, mediocră până la plictiseala ce poate duce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu alte cuvinte, destrămarea României și, mai ales, recuperarea de către ruși a Basarabiei). Nu număra de altfel decât vreo mie de membri, În majoritate nu români etnici, ci maghiari, evrei, bulgari, ruși și ucraineni (care aveau, desigur, motive specifice de nemulțumire), ceea ce a contribuit și mai mult la marginalizarea acestui partid Într-o Românie unde „ceilalți“ nu erau priviți chiar ca români.<endnote id="23"/> Și-ar fi imaginat cineva că peste puțini ani România va trece printr-unul dintre cele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În vârstă, categorii mai puțin tentate de revoluționarismul lui Vadim). Iliescu a obținut o victorie de care n-avea motive să fie prea mândru. De data aceasta (spre deosebire de primele două dăți) a fost votat mai puțin de dragul lui, cât din nemulțumire față de regimul Constantinescu și din teamă față de un posibil regim Vadim. Mitologic vorbind, cariera lui de „salvator“ se Încheiase. Românii se obișnuiseră Însă cu el. Nu mai stârnea entuziasm, dar nici adversități implacabile. Întreținea un sentiment de siguranță și de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spre lume, românii sunt astăzi mari privitori la televizor. Pot să aleagă Între cinci-șase posturi naționale (plus altele mai puțin importante) și mai multe canale străine (franceze, germane, italiene, CNN, Euronews...). Și asta pare normal. Trecutul doare tot mai puțin, nemulțumirile sunt mereu ale prezentului. Lucrurile s-au inversat. Înainte de 1989, oamenii aveau ceva bani, dar nu prea găseau ce să facă cu ei. Astăzi, cu bani se poate obține orice: de la hrana cea de toate zilele până la vile luxoase sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
încărcată de programe. Se încheiau negocieri standard. Se formulau și se acceptau planuri. Deciziile matinale se luau rapid. Cine era responsabil pentru primul schimb? Cine îl supraveghea pe cel de-al doilea? Anumite aspecte trebuiau sacrificate, așa încât vor exista unele nemulțumiri, câteva plângeri minore, dar toată lumea era flexibilă. Ritmul se înteți și Robby o lăsă pe Marta să-i reînnoade cravata, iar Jayne, cu mâna pe coapsă, o îndemnă pe Sarah să mănânce dintr-o farfurie ornată cu felii de pară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lumea multă, alcătuită din foști elevi, care toată voia să-mi vorbească, nu mi-au dat putința să stau mai mult de vorbă cu mata, și cu simpaticul domn Moscaliuc (...). Festivalul s-a desfășurat frumos, cu unele inerente lipsuri și nemulțumiri inevitabile, pe care nu mai vreau să le relev. Mă bucur mult, că liceul și-a recăpătat vechiul frontispiciu, că patronul liceului Își are bustul În bronz, făcut de un fost elev, Irimescu, că, În mare, serbarea a fost reușită
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
intervievat etc. La Centenarul „N. Gane” nu eu am fost cel nemulțumit. Putea lipsi din „Anuar” la pag. 89, când se scrie despre mine În mod foarte elogios, cuvințelul „a fost un alt dascăl”. De ce alt? (Se poate interpreta urât). Nemulțumirea mea cea mai mare e, că nu se pomenește nimic de „Prietenii Culturii” , ca și când acele conferințe amintite la pag. 97 ar fi fost „susținute de numeroși dascăli ai liceului: ca V. Ciurea” etc. Adevărul e că eu am Întemeiat și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
parte mi. Ai mei Vă trimit complimente. Omagiile mele doamnei și matale cele mai bune și sincere urări de sănătate. Cu toată prietenia și prețuirea, V. Tempeanu P.S. A Încetat polemica „Șt. Gorovei și autorii „Monografiei”, care a stârnit atâtea nemulțumiri? Mai știți ceva de semicentenarul liceului No. 2? Se mai ține serbarea? Aveți numărul din „Secera și Ciocanul” piteștean, despre care mi scrieți? Eu posed un număr În plus, pe care Vi l-aș putea trimite. </citation> <citation author=”TEMPEANU
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
face. E scris cu simpatie și talent. D-sa e sceptic În ceea ce privește sărbătorirea Semicentenarului Liceului No. 2. De altfel nu se vede nici o mișcare. Timp ar fi, dar e bine să fie totul pregătit din vreme, ca să nu se ivească nemulțumirile iscate cu prilejul Centenarului N. Gane. Ai mei trimit salutări celor dragi matale, iar de la mine mulțumiri și o strângere prietenească de mână. V. Tempeanu P.S. Întrucât interesează N. N. Răutu, anexez și c.p. a sa, găsită după plecarea matale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe un ton foarte hotărât - și o scriitoare care reprezintă Suedia, dar originară din Rusia. Cred că i-aș fi bănuit proveniența numai după felul cum se exprimă. O încruntare de comsomolistă dezamăgită, care dă glas - nu-i așa? - unei nemulțumiri generale, adică vorbește în numele colectivului. Tonul acesta acuzator este preluat și de ziariștii spanioli, care se întrec în a le reproșa autorităților orașului proasta găzduire a Trenului Literaturii. De aceea, când sunt intervievat de o reporteră și îi spun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de dormit. Compartimentele sunt cu două cușete, dar destul de incomode. Urmează micul haos al îmbarcării. Nu știu cum se întâmplă că în vagonul nostru urcă mai mulți inși și trece aproape o oră până își găsește locul fiecare. Gâfâieli, blocaje, cârteli de nemulțumire. Cele două zile la Madrid au trecut parcă mai repede decât sejurul de la Lisabona. Semn că începem să ne acomodăm, să intrăm în uzura obișnuită a traseului. În sfârșit, trenul pornește, se lasă întunericul, unii colegi se retrag în compartimente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se îndepărtează cu un mers de păpușă calculată (e supraponderală) și te lasă să aștepți. Și chiar aștepți. Scriitoarea Anita Konkka din Finlanda, cu care stau la aceeași masă, e impacientată bine - așteaptă de aproape zece minute. Când își manifestă nemulțumirea, nemțoaica îi răspunde că a înțeles că nu se grăbește și că preferă să consulte mai în detaliu meniul. Urmează o tiradă furibundă a scriitoarei finlandeze, care își astupă cu dosul palmelor un râs ușor isteric. Continuă să vorbească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ironizează Vitalie, pentru că îl văzuserăm pe Pleșu la Bookarest 2000 într-o superbă cămașă neagră -, dar mereu este ceva care nu-mi place: țesătura, gulerul, croiala etc. În cele din urmă, îmi cumpăr una, dar rămân cu un sentiment de nemulțumire, pentru că nu este ceea ce mi-am dorit... Primim banii în holul hotelului - 300 de dolari, a doua tranșă, de când a început călătoria, din onorariul ce ni s-a rezervat. Ni se recomandă să fim foarte atenți, să nu lăsam banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-au repezit, după 1989, să exploreze „Estul sălbatic” pentru a-și astâmpăra, pesemne, spleenul pe care ți-l induce un mediu prea aseptic de existență. Leons Briedis - un intelectual admirabil - e, altfel, un om muncit de obsesii și veșnice nemulțumiri: i s-a plâns lui Nae Prelipceanu că în Letonia e rău, că, dincolo de pospaiul occidental, totul e putred pe dedesubt. Briedis folosește un limbaj metaforic, o terminologie abisală, agreată și de Maria. „Lasă, Leons, că la noi e putred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să toarne bancuri pe bandă rulantă. Știe și „politice”, și mai „deocheate”, râde primul, tare, aruncându-ne ocheade complice, spune o sintagmă de legătură și începe alt banc. Situația devine jenantă. Nicolae Prelipceanu face fețe-fețe. Andrei Bodiu dă semne de nemulțumire. Poetul Vasile Țurcanu, născut în Basarabia și stabilit de mulți ani la Moscova, pe care l-am reîntâlnit la unul din evenimentele anterioare, se simte și el destul de incomodat. Bancagiul cu patalama își continuă însă nestingherit turația. Cred că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de țări și primari. Wolga Ipatava, scriitoare belorusă, colega noastră din Trenul Literaturii, introduce niște note polemice, vorbind despre necesitatea libertății de expresie și a reformelor democratice și în Belarus. Traducerea în engleză se face cu multe omisiuni, ceea ce stârnește nemulțumirea noastră, a celor care cunoaștem limba rusă. Mai ales se revoltă ucrainenii. Alberto Porlan, care stă pe scaun lângă mine, îmi cere să-i spun cele omise de traducătoare. Ochelarist introvertit, care afișează de obicei o curiozitate abia licărindă, plictisită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]