7,150 matches
-
sunt dezordine-ordine (reinstaurată). Din momentul căderii din Rai a lui Adam și a Evei, entropia a tot crescut, dezordinea a "păienjenit" continuu drumul către reechilibrare, ceea ce marchează acumularea unor neliniști, sugestiv descrise de punctul roș. Albastrul adâncimilor/înălțimilor spiritului conotează nostalgia revenirii la ordinea paradisiacă. Limpezimea perfectă din Paradisul la care acced Dan-Dionis și Maria (niciodată nu voi înțelege cum se împacă ipostaza monahală cu simțămintele și manifestările față de Maria...călugării lui Eminescu au nevoie de rasa neagră pentru a accede
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în abis ca un efect intertextual, "Căderea îngerilor" este un tablou fictiv -, ne vom trezi în fața unui fals hipotext. După consumarea evadării în Paradis și soluționarea situației telurice, nuvela Sărmanul Dionis trimitea la Théophile Gautier pentru a face înțeles mesajul nostalgiei inverse pe care cititorul ar trebui să îl deslușească. Intertextualitatea explicită (poate prea, o fi capcană, avatarii celor doi scriitori nu aparțin aceleiași familii mitologice) realizează punerea în abis (ideea hipotextului lămurește, retroactiv, ce a rămas confuz din mesajul hipertextului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Mihai Eminescu, p. 7). 91 Convingerea aceasta este împărtășită și de coordonatoarea tezei de doctorat despre Eminescu și India, Zoe Dumitrescu Bușulenga (2000, 285), ca și de Sergiu Al-George (1981, 260 et passim). 92 "În sufletul lui Eminescu arde o nostalgie indică" Lucian Blaga, apud Ștefan Munteanu (1997, 4). 1 1 Filosofia teoretică. Filosofia practică, 2 Cultura. Descrierea operei, 3 Descrierea operei (urmare), 4 Cadrul psihic. Cadrul fizic. Tehnica, 5 Analise. Eminescu în timp și spațiu. 2 1 Descrierea operei. Cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a "milenariștilor" apocaliptici, eră prezumtiv sîngeroasă) și a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariției suveranității Angliei în politica internațională). Ele accentuează starea de "final", de "sfîrșit al istoriei", pe care Coe o acreditează la un nivel subliminal. Decepțiile și nostalgiile vieții nu reprezintă apanajul prin excelență al individului supus timpului, ci și fenomenalități istorice, răsfrînte pe palierul de manifestare a unor întregi colectivi tăți. "Istoriile" personale merg în paralel cu "istoria" comunitară, în care se reflectă aidoma frunzelor în apa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unul dintre eroi că "în fiecare secol sînt cinci ani de abundență, după care totul se duce de rîpă". O singură generație se bucură de scurtul interval de grație, investindu-și biografiile fie și temporar cu semnificație. Celelalte trăiesc din nostalgia "trecutului de aur" și își pierd treptat încrederea în viitor. În orice fel de viitor. Se deduce astfel ușor faptul că fundalul epic al romanului derivă din panorama sublimată a societății postcomuniste. Zic "panorama sublimată", întrucît nicăieri Kurkov nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
semnificația estetică și o oarecare încărcătură mentalist-culturală. Pamuk este primul scriitor turc răsplătit cu înalta distincție, dar constituie, totodată, și un caz atipic în interiorul procesului de internaționalizare a literaturii otomane. Din 1982, el trăiește practic (fie și cu intermitențe datorate nostalgiei sale ireductibile pentru Istanbulul copilăriei!) în Statele Unite, unde a fost, pe rînd, cercetător, profesor de literatură comparată și conferențiar invitat (în celebra serie de prelegeri, de la Universitatea Harvard, "Charles Eliot Norton Lecturer"). Aici s-a familiarizat treptat cu poeticile postmodernității
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
incursiune biografică (ușor romanțată), tomul redactat de prozator, așa cum mărturisește, într-un interval de criză intimă reia, pe de o parte, tema liantului cultural între lumi, iar, pe de alta, schițează liniile de esență ale unui timp sacru pentru Pamuk. Nostalgia textului trece dincolo de regretul strict personal, devenind un suspin sublimat după Turcia Mare, după Marele Imperiu, a cărui cenușă mocnește încă stins în semnele paginii de carte. Bibliografie Orhan Pamuk Istanbul: amintirile și orașul. Tradu cere din limba turcă și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
despre literatura interzisă de dinainte de '89 a rămas încă un subiect tabu. Există, desigur, numeroase publicații care fac treceri în revistă ale titlurilor de carte cenzurată în perioada comunistă, există aprecieri și atacuri verbale cu referire la acea perioadă, există nostalgii, există ironie și dezgust, dar nu există cercetare literară propriu-zisă, care să vizeze textele acelei perioade. Se cunoaște, firește, aversiunea pe care mesajul acelor scrieri o exprima față de regimul comunist, dar, oare în ce termeni era îmbrăcat acest mesaj? Lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
livresc"102. În completare, ideea asupra căreia insistă Alex Ștefănescu, analizându-i poezia Anei Blandiana, pornește din "rațiunea care nu lasă să se înțeleagă că poeta exploatează efectul pe care îl are ingenuitatea feciorelnică asupra unor conștiințe mature, răscolite de nostalgia inocenței pierdute"103, și se referă "tocmai la acest deplin control al poetei asupra creației sale, constituie uneori, pentru cititori, un motiv de insatisfacție estetică. Totul fiind bine făcut simplu, trainic, neted -, lipsește orice amintire a efortului creator. Când ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propuse. Vârsta originară a copilăriei, transpusă în poezie, adică reîntoarcerea la vremurile edenice, în care lumea întreagă este o poezie, nefiind nevoie de vreo mediere sau de vreo reconstruire a unei noi lumi, se regăsește în poemele Învingători și Mândrie. Nostalgia manifestată pentru vremurile apuse, fie ea trăită la nivel individual sau colectiv, nu este altceva decât nostalgia pentru eden, pentru paradisul pierdut. Încredințarea unei stări de fericire pe care numai trecutul o deține, în opoziție cu prezentul se manifestă la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este o poezie, nefiind nevoie de vreo mediere sau de vreo reconstruire a unei noi lumi, se regăsește în poemele Învingători și Mândrie. Nostalgia manifestată pentru vremurile apuse, fie ea trăită la nivel individual sau colectiv, nu este altceva decât nostalgia pentru eden, pentru paradisul pierdut. Încredințarea unei stări de fericire pe care numai trecutul o deține, în opoziție cu prezentul se manifestă la Ana Blandiana prin conflictul între ascensiunea spre puritate și primele degradări ale societății. Totuși, perioada "trecerii de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezia Anei Blandiana, "reflexivă, gravă, simplă (...) nu mai cunoaște acum afectarea sentimentală și stilistică din volumele anterioare, izbutind să-și asume deplin problemele morale și existențiale, pe care le consideră esențiale, și să le individualizeze ca trăiri veritabile 89". Jocul, nostalgia, spiritualitatea, exuberanța, tăcerea devin embleme, mai mult sau mai puțin concrete, ale traversării timpului, toposuri definitorii ale liricii Anei Blandiana, încărcate însă, cu o nuanță diferită. Deconstruind canonul prim al semnificațiilor acestora, promovat în poeziile de început, poeta le încarcă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-s atât de multe/ Că te dor/ Orbitele uscate ca de soare,/ Și sori rotunzi atârnă/ Din fiecare pom;/ De unde vine eu/ Nu lipsește decât moartea,/ E-atâta fericire/ C-aproape că ți-e somn". (Dinspre țara din care venim). Nostalgia recompunerii vârstei tinereții devine oboseală, iar oboseala își găsește refugiul numai în interior, care poate fi uterul mamei: "Mamă, întâiul meu/ mormânt,/ Beznă fierbinte,/ Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită,/ În timp ce fiecare bulgăre/ Al țărânei sale/ Se-mpotrivea plecării fără rost
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Va trebui cu trudă să mă mai nasc o dată/ Și-acum mă nasc". (Regenerare) Ca într-un luceafăr eminescian, poeta pare să găsească, totuși, calea de reîntoarcere către copilărie, prin intermediul întrupării în oglindă sau în apă, pentru că, de fiecare dată, nostalgia reîntoarcerii o cuprinde iremediabil: "Mi-e dor din când în când de voi/ Ca unei păsări de pământ./ Când obosesc de prea mult zbor,/ Când carnea mi se trage-n gânduri/ Și simt că sui înspre înalt/ Doar amintirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spui și cum spui, ci ce ești în stare să sugerezi prin ceea ce spui... Să exprimi puțini, să sugerezi enorm"119. Desigur, apare o anumită maturitate, un anumit rafinament, care ia naștere din experiența oferită de vârstă. Apare starea de nostalgie, de meditație, de închidere și mai profundă, în sine: Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu această plutire,/ Prin fructe și frunze,/ În raza de miere prăfoasă, foșnind,/ Pe locul vrăjit, unde viața sfârșește,/ Dar nu-ncepe moartea/ Și-ntre ele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru copilăria pierdută, într-o limbă și într-un limbaj proprii. Increatul, nunta, sunt teme des întâlnite în literatura română și des întâlnite și în poezia acestei poete. "Atrasă de ceea ce Goethe numește fenomenul originar, de prototipurile existenței, stăpânită de nostalgia increatului, poeta își însușește gândirea mitică, proprie copilăriei umanității: Am scris (...) zice ea, într-un eseu pentru a mă copilări, pentru a deveni un copil, pentru a mă vindeca astfel de maturitatea pe care o simțeam coborând asupra mea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la întreaga poezie a acesteia, și oprindu-se, în final, doar asupra poeziei interzise: "Interiorizată, prețuind singurătatea necesară concentrării asupra scrisului subliniază autoarea poetă în așteptarea cuvintelor care o "caută", tinzând mereu către "starea de grație" a poeziei, și având nostalgia idealului romantic al poeziei ca "centru al lumii"244, ea ar părea să aibă vocația "turnului de fildeș", așa cum îl descria Nerval: "Il ne nous restait pour asile que cette tour d'ivoire des poètes, où nous montions toujours plus
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
chiar la deconstrucția canonului individual, prin reconsiderarea unor sensuri vechi și înnoirea lor, prin raportarea la context. Deși a comportat ușoare degradări semantice, natura a reprezentat, dintotdeauna, spațiu al refugiului, dar, mai ales, cadru prielnic desfășurării unor sentimente precum iubirea, nostalgia, melancolia sau chiar tristețea. În poezia subversivă a Anei Blandiana, natura capătă conotații diferite, semantismul ei fiind coborât în derizoriu, metafora naturii fiind utilizată drept instrument de ironie la adresa poporului vegetal, laș și incapabil de revoltă. În acest spațiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
text la altul al Anei Blandiana, pentru a o redescoperi pe Ana Blandiana, pentru a-i înregistra, o dată și încă o dată, prezența". 51Vezi, Joaquin Maria Aguirre Romero, art. cit., p. 16: Cred că Ana Blandiana păstrează un sentiment vădit de nostalgie a unității primordiale, concepută nu ca un peisaj, nici ca o formă de ecologie, ci mai degrabă ca primordialitate lăuntrică a omului. Este vorba de aceeași unitate pe care o întîlnim la Hölderlin sau Novalis conștiința faptului că limba funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
antologie comentată, receptare critică, în "Observator cultural", nr. 62 (2001), în format electronic la: http://www.observatorcultural.ro/Iulian-BOLDEA-Ana-Blandiana.-Monografie-antologie-comentata-receptare-critica*articleID 2787-articles details.html/accesat august 2012: "Întoarcerea la modele culturale interbelice este considerată ca binevenită, întrucât temele major-universale sunt recuperate cu nostalgie estetică: vitalismul elementar exuberant și trăirea-rostirea cu subtext etic a eului liric. Ana Blandiana nu face excepție de la genul proxim al poeticii generației, ci, mai mult decât atât, se impune ca diferență specifica. Iulian Boldea nu ignoră, de asemenea, vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
chiar explicit) aspirația unei analize complete a tuturor acestor lucruri nebuloase, una care să le restituie sensul ce le lipsește. Vagul solicită o hermeneutică, romanul Întâmplări în irealitatea imediată putând fi socotit, și din această perspectivă, ca expresia unei impresionante nostalgii a sensului. Una dintre imaginile cele mai pregnante ale senzației de vag care trebuie eliminată printr-o interpretare clară apare chiar în primul capitol al Întâmplărilor, în descrierea unei "crize" trăite de naratorul-copil pe malul unui râu, lângă o movilă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
unui tablou, parcurgându-i sensul scris distinct, o dată pentru totdeauna, cu litere minuscule pe chiar suprafața sa, nu reprezintă decât un deziderat, expresia unei utopii hermeneutice. De fapt, tabloul imaginat în al șaptelea capitol al romanului este o expresie a nostalgiei după semnificație, a aspirației către o lectură completă și eficientă a lumii, a înțelegerii ei corecte și a interpretării ei definitive. De asemenea, este important faptul că metafora scripturală a interpretării are la Blecher o semnificație narativă: scrisul este povestire
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
parcursul unei vieți, de la naștere până la căsătorie), pentru automobile (un șofer se gândește, fiind la volanul mașinii sale, a anii tinereții când se simțea bine cu prietenii), etc. Revenirea asupra trecutului ne poate face să fim vulnerabili și visători, gustând nostalgia fără a ne preocupa de detaliile ofertei. Starea afectivă pozitivă legată de experiențe trecute și inconștient transferată asupra produsului care e prezentat în același timp. Un alt psiholog, Jennifer Edson Escalas, a experimentat o variantă a acestui efect care nu
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
datorită unei mize conștiente a lui Dostoievski pe îndepărtarea de model, deși mai tîrziu va reveni, polemic și creator, asupra unor motive gogoliene. Poate doar personajul anonim să aibă ceva din aerul străin de lume al lui Piskariov și din nostalgia acestuia după cerul însorit al Italiei. Mai evidentă este trimiterea la Pușkin, la Dama de pică, și la situația orfanei, care trebuie smulsă de sub dominația tiranică a mamei adoptive, inițiativă care va veni, firește, de la un „eliberator“. Nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
inițiativei și a responsabilității, economicul apare în prim-planul preocupărilor umane. El nu reprezintă cum s-a considerat o slăvire și o slujire a valorilor pămîntești în pustia lumii, ci realizarea unui echilibru între spirit și materie, o manifestare a "nostalgiei spiritului după perplexitate" (Matei Călinescu). După căderea în materie, efortul omului de redobîndire a Cerului său, nu poate însă neglija cele pămîntești sau "sistemul obiectelor" (Baudrillard), care nu aparține unui "regat spiritual" (Saint-Exupery), dar care poate fi semnificat. La urma
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]