6,787 matches
-
să bage capul pe ușă și să mă ia la masa de prînz și nici nu pare interesată de bebeluși. Sincer, pe mine numai asta mă interesează În clipa de față. Relațiile strînse de prietenie cu alte femei m-au ocolit Întotdeauna și știu că nu trebuie să fii psiholog ca să deduci că singura femeie de care am fost vreodată apropiată a fost mama, care, murind, m-a abandonat, deși fără voie, iar frica mea de a nu fi părăsită e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
au fost mult mai dramatice decât acum. Nu vreau să spun că această criză economică este o bagatelă, Doamne ferește! Ea are două cauze importante. Prima, cum bine știți, ține de piețele financiare mondiale, și aici România nu avea cum să ocolească această perturbare majoră, care, repet, e la nivel mondial, nu ține de România, nu-i generată de România, dar este și o cauză internă. Pentru că, din păcate, toată perioada de dezvoltare economică nu a fost fructificată pentru reforma statului român
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
condițiile de utilizare a sistemului de resurse, a pădurii, de pildă (până la distrugerea fără milă a acesteia); sau, în cazul întreprinderii socialiste și al urmașei ei în tranziția postsocialistă, se face apel la mecanismul constrângerilor bugetare maleabile. Sau raritatea este ocolită prin crearea de nișe în care resursele sunt menținute la un nivel ridicat . Chiar dacă uneori au durat foarte mult - Stahl discută pe larg evoluția satului devălmaș de-a lungul a mai bine de un secol; întreprinderea socialistă, alături de urmașa ei
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
în Mediterană, numită astfel pentru că este centrul lumii, pentru că pe malurile sale s-a născut civilizația, într-o conjunctură de războaie și legislație, de instituții democratice și de observare disciplinată a naturii. Odată ce părăsește Mediterana, vasul negru cu galben, va ocoli Capul Finisterre, „finis terra“, capătul pământului, pentru că dincolo de el, și dincolo de tot pământul, se află Anglia. O, Occident mistic! Tărâmul lânii, al verzei și al fetelor cu ochii languroși! Aceste fete par a avea o semnificație anume, dacă la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
supără, preferă să stea în picioare. Strâmbă din nou din gură cu dispreț, când revine Jonathan, încălțat cu o pereche de pantofi maro. — Nu ai pantofi de tenis? — Din păcate, nu. — Ei bine, presupun că putem cumpăra unii pe drum. Ocolesc prin Piccadilly, apoi pășesc pe un teren cu iarbă de primăvară, aflat în spatele unei case din partea bună a parcului Regent. Jonathan se trezește cu picioarele învelite în pânză albă. Deja i-a transpirat mâna cu care ține racheta. Jocul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Întoarcă pe noi, pe mine Împotriva copilului. Trăiește Într-un paradis de paie. Aceleași reguli. Nu dau nici o pară mușcată pe ea. Nici o rață nevropată. Îmi trag pe mine hainele vechi și puturoase și Încălzesc Volvo-ul. Pe când ambalez motorul și ocolesc vâjâind centrul comercial al orașului pe albumul Bat Out Of Hell al lui Meat Loaf Îmi recapăt puțin buna dispoziție. Jim Steinman, probabil cel mai tare compozitor de rock al tuturor timpurilor. Puțoiu ăla e meseriaș. Când ajung la sediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ăsta și apoi s-a repezit să ne fure postul care era al nostru. Ar fi trebuit să ne prindem de asta, ar fi trebuit să vedem semnele. Dar noi am fost slabi. Acum trebuie să fim puternici. Somnul ne ocolește În timpul nopții. Gândurile ne zboară prin minte ca un șir infinit de călușei. Putem vedea călușeii, soția și copilul nostru făcându-ne cu mâna de pe caii ăia cretini, pe când noi stăm și ne bem ceaiul În Piazza of Princes Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de șase ani în poliția de patrulă, agentul Lawrence Burke se considera un veteran. Alerga acum afară din Riverside Park pe West End Avenue, la mai puțin de 10 metri de urmărit, un motociclist îmbrăcat într-un tricou Harley Davidson. Ocolea pietonii și sărea peste porțiunile stricate din drum, la fel ca în liceu când alerga după cel care primea mingea. Și la fel ca pe atunci, Larry Picioroange câștiga teren. Fusese chemat pe malul râului să patruleze pentru a împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
De la distanță, Sachs văzu o Mazda croindu-și drum printre participanții la trafic și îndreptându-se cu repeziciune spre barajul orgnaizat de ea. Magicianul nu observă blocada decât după ce trecuse de strada care reprezenta ultima lui șansă de a o ocoli. Încercă să frâneze și să se întoarcă, dar în spatele lui deja era oprit un camion de colectat gunoi, care îl bloca. Șoferul și gunoierii înțeleseseră despre ce era vorba, așa că abandonaseră mașina, punându-se la adăpost. Sachs privi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a fi loviți, mai ales că Mazda nu încetini deloc, ci continuă cu aceeași viteză spre poarta opusă. Sachs ezită un timp, dar apoi decise să nu urmeze exemplul - nu cu o mașină instabilă și cu atâția adolescenți prin preajmă. Ocoli clădirea pe afară, sperând să-l reîntâlnească pe partea cealaltă. Făcu un ultim viraj și se opri. Nici urmă de el. Nu înțelegea unde și cum dispăruse. Fusese în afara câmpului ei vizual doar pentru câteva zeci de secunde, timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ceru să ia legătura cu centrala și să dispună trimiterea unui automobil de investigație. - L-ați prins, Amelia? întrebă nerăbdător Sellitto. Spune-mi că da. Privind la pata de ulei ce se zărea deasupra apei, răspunse: - Nu știm unde este. Ocolind un vas de toaletă distrus și un tomberon ruginit ce răspândea un miros pestilențial, Sachs se apropie de un grup de oameni care vorbeau foarte animați în spaniolă, aparent fără a se sinchisi de ce se petrecea în jurul lor. Toți aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mă refer doar la infractori. Se va întâmpla să te confrunți cu șefii. Se poate și să te confrunți cu amicii. Dacă vrei să te faci polițistă, trebuie să fii pregătită să treci prin asta singură. Nu ai cum să ocolești. - Ei, bine, docamdată ești cadru activ. - Da, domnule. Și când o sa aflu? - Peste o zi sau două. Porni către ușă. Se opri, stând cu spatele. - Domnule? Marlow o privi ca și cum era surprins să descopere că încă se afla acolo. - Ramos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca între prieteni. E doar un sfat. - S-a notat, domnule. - Și acum, te rog să mă scuzi, agent... Adică, detectiv. Am cam cinci minute să aflu tot ce e de aflat despre asigurări. Afară, pe Strada Centrală, Amelia își ocoli Camaro-ul, examinând cu atenție pagubele laterale și frontale provocate de coliziunea din Harlem, cu Mazda lui Loesser. Va fi nevoie de ceva muncă pentru a reface biata mașină. Mașinile erau unul din punctel ei forte și, desigur, cunoștea locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
voi veni peste puțină vreme și te voi alinta și vei trăi veșnic ca o nemuritoare carte de dor și omenie și cântec fără moarte. Le mai mărturisești fetelor că nici tu nu mai știi la ce gândeai, vrând să ocolești adevărul. Dar te hotărăști să le spui că au și ele un frate și că acel frate al lor, George, ți s-a părut că auzi la geam cu degetul cum bate. Dar n-am fost eu, spre marea ta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
generalul Karg? Doar ți-e comandant de aproape un an... Karg... Un câine, un... Ar fi capabil, în loc de răspuns, să te trimită direct la Curtea Marțială... ― Atunci ar urma să plec fără să încerc barem a mă împotrivi sau a ocoli ticăloșia? izbucni iarăși Apostol, acuma însă furios și scrâșnind dinții. ― Ascultă sfatul meu, prietene, zise căpitanul liniștit. Sunt mai bătrân ca tine și am îndurat multe în viață... Războiul n-are altă filozofie decât norocul. Lasă-te deci în grija
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și am îndurat multe în viață... Războiul n-are altă filozofie decât norocul. Lasă-te deci în grija norocului. Parcă în doi ani de zile moartea nu ți-a cântat la urechi pe toate glasurile, și totuși norocul te-a ocolit. Poate că te iubește norocul... Nu-l zgândări, nu-l stârni... Lasă-l... ― Și cum simt că acolo mă așteaptă o primejdie cumplită... murmură Bologa deodată foarte abătut, cutremurîndu-se. Niciodată n-am avut presimțiri atât de... ― Primejdiile sunt azi pretutindeni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văzu ridicîndu-se greoi de la masa încărcată cu dosare și hărți. Își aduse aminte că, de câte ori a dat ochii cu dânsul, a simțit o teamă stranie ca de un vrăjmaș nemilos sau ca de o amenințare crâncenă ce nu se poate ocoli și care nici măcar nu știi când te va izbi... Generalul, cu bărbia ridicată, îi întinse mâna și-i zise voios: ― Bravo, Bologa!... Mi s-a raportat fapta dumitale și am ținut să te felicit personal... Am ținut... da... negreșit... Glasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atunci. A avut câteva clipe de neliniște, ca un fața unei vedenii dojenitoare. Pe urmă, vreo trei zile, gândurile, dezlănțuite dintr-o toropeală prelungă, l-au chinuit și i-au sfâșiat sufletul. Își zicea că toate sforțările lui de a ocoli soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea însă îl îngrozea acuma mai mult chiar decât perspectiva de a trebui să meargă pe frontul românesc. Degeaba încerca să-și biciuiască ambiția
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și spune ce-ai face tu dacă, de pildă, fiind în armata rusească, te-ar trimite să te bați cu ungurii, care au pornit să te dezrobească? ― Stai, stai... nu-i așa, prietene! bâlbâi locotenentul roșind. Mai întîi patria... ― Nu ocoli întrebarea, stărui Bologa, triumfător. Răspunde cinstit! În asemenea cazuri nu pot fi două răspunsuri! Varga tăcu. Întrebarea îl încurca, și mai ales curajul lui Bologa. În sfârșit, zise șovăitor: ― Există o lege pentru toți și o singură datorie, care ne
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
numai gura și mai cu seamă buza de jos, umflată puțin, încît de-abia se mai cunoștea că e dublă. Glasul notarului suna atât de triumfător și de încrezut, parcă ar fi împărțit când palme, când mustrări, când laude... Apostol ocoli masa, apropiindu-se de Pălăgieșu, palid la față ca un cadavru, dar cu privirile ca două pumnale. Își mușcă buzele, învinețindu-și-le și murmură foarte înăbușit, parcă și-ar fi stăvilit respirația aprinsă: ― Tu?... Tu?... Ajunse lângă notar, la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rușinat: "Iartă-mă"... Doamna Bologa, surprinsă de pocăința lui, fu cuprinsă și ea de rușine, îngînă câteva vorbe neînțelese, până ce-și veni în fire, și apoi continuă povestirea din copilăria lui Apostol, fără a mai nimeri tonul de adineaori și ocolind privirile lui întrebătoare, care o tulburau cumplit și parcă o mustrau. În sfârșit se întrerupse în mijlocul unei fraze și zise brusc, foarte blând și cu ochii muiați într-un zâmbet ciudat: ― De aceea te chinuiești și te topești, dargul mamei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi vrut să-și verse tot sufletul în niște vorbe care altfel n-ar însemna nimic. Cum te-ai ascuns de nici nu te-ai mai arătat de aseară? ― Mi-e frică de d-ta, murmură fata plecând ochii și ocolindu-l. ― Șireato, șireato! făcu Apostol, fericit de răspunsul ei. Dar eu tot te-am văzut adineaori, din cancelarie... Veneai de undeva și erai mânioasă, și-ți ședea bine... Ilona trecuse, fără a mai scoate un cuvânt, iuțindu-și mersul și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în dezbaterile Curții și nici să călăuzesc brațul justiției... Nu cer decât dreptate severă și fără milă! Atâta, și nimic mai mult! Generalul tuși și tăcu. Apostol se uita în ochii lui cu o strălucire fixă. ― Ai înțeles? întrebă generalul, ocolindu-i instinctiv privirea. Apostol Bologa, cu buzele strânse, plecă fruntea. ― Atunci, înainte! strigă generalul și-i întinse mâna. Țigara i se stinsese. Aghiotantul, care nu fuma, dar purta veșnic chibrituri, se repezi, politicos și fericit, să aprindă țigara generalului... 10
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
undeva la oră fixă. Și era cald și toată căldura i se grămădea în inimă. Trecu pe lângă gara cu coperișul roșu și ieși din sat. Unde se încrucișează șoseaua cu calea ferată își aduse aminte că, la întoarcere, Klapka a ocolit pădurea spânzuraților. O luă printre șinele care luceau stins ca două săbii nesfârșit de lungi. Uneori se uita în stânga, dar ceața înghițea zarea, și întunericul împreuna cerul cu pământul. Se împiedica de traverse și gâfâia. Pe aici drumul părea mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de un fior de mulțumire și recunoștință, iar buzele murmurau frânturi de rugăciuni fără cuvinte. Plecă înainte pe cărare, cu inima ostenită de bucurie. Peste câțiva pași se împiedică într-un trunchi putred, răsturnat parcă dinadins de-a curmeziș. Îl ocoli. La zece metri însă alt copac prăvălit închidea drumul. Apoi puțin încolo se izbi de niște sârmă ghimpată, întinsă și împletită între tulpinele brazilor. Încercă să se strecoare prin gardul de sârmă. Nu izbuti. Vrând să ocolească, o luă în stânga
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]