5,144 matches
-
răpesc mințile. E urâtă, atâta de urâtă încât nici nu-ți pot spune." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (d) " Dacă ajunseră fiecare la ai săi, bogătașul era vesel că are să-și câștige pricina, iară săracul se puse pe gânduri și tot ofta. Copiii se adunară pe lângă dânsul, se uita, dară nu cutezau să-l întrebe ceva. Începură și ei a plânge; și se făcu acolo la dânșii o plângere și o jelanie de te luau fiori de milă." (Petre Ispirescu, Fata săracului
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
avut ecou atât în Moldova cât și în Muntenia. Cronicile rimate respective au mișcări de Vicleim: Iar Grigorie-vodă Ghica Noaptea și cu masalale, Porunci să-i tragă butca, Mergând până la un locu, Și așa au purces pă vale, Stătu de oftă cu focu. Întâiul adevărat poem burlesc muntean este Povestea mavroghenească a pitarului Hristache, în metru de cântec de stea, într-un amestec hazliu de mahalagisme, turcisme, grecisme și radicale. Avem de-a face cu o critică de exponent al păturii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
priveliștilor. Înfipt ca un japonez modern, Golescu vrea să vadă totul și, în ciuda îmbrăcăminții orientale, intră pretutindeni, în cabina motorului de pe vapor ca să-i prindă "mehanica", sau în spitalul de nebuni. Toate înfățișările de civilizație îl încîntă, făcîndu-l totdeauna să ofteze asupra înapoierii Valahiei. Cât privește arta și frumusețile, Golescu este departe de rafinarea lui Cantemir. El are sperietura primitivului de tot ce e "cu meșteșug" și măsoară valorile estetice cu "stînjenul". În cutare muzeu vienez tot ce-i place este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
drumeț, zice: Alba nainte, alba la roate, Oiștea goală pe de-o parte. Hii! opt-un cal, că nu-s departe Galații, hiii! De-i ies femei în cale, el cîntă: Când cu baba m-am luat, Opt ibovnice-au oftat; Trei neveste cu bărbat Și cinci fete dintr-un sat. De bună seamă, mergerea la Piatra cu evreica Malca nu-i un fapt istoric unic. Se bănuiește ușor că Nichifor se poartă la fel în toate expedițiile, după un program
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ridică un fel de Laus creaturarum: Încerc bucuria pomilor care nu citesc și nu se plimbă; a apei care nu vorbește și nu procreează; a pietrei care știe numai să fie și să stea, care nu plânge și nici nu oftează, care nu se miră și pe care nimeni și nimic n-o împiedică toate să le primească ori să le creadă. Cel mai viguros între acești tineri poeți este Mihai Beniuc, înrudit cu O. Goga și Aron Cotruș prin mesianism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ceea ce pînă acum refuzase: obiectul pasiunii. Însă Zoica, din pricina căreia versificatorul este pe punctul de a muri, rămîne În continuare o ființă abstractă, indeterminată și neatinsă ca marile simboluri medievale: „Zilele ce oi fi viu vrednic aș vrea ca să fiu, Oftînd, ca să te slăvesc, dar cum poci să Îndrăznesc? Iscusit aș trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată...” Iubirea, va să zică, este un soare pe care nu-l poți privi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată...” Iubirea, va să zică, este un soare pe care nu-l poți privi În față. Stihuitorului nu-i rămîne decît posibilitatea de a slăvi oftînd și de a medita la slabele-i mijloace de expresie (dar cum poci să Îndrăznesc?). Din nou refuzul ca o maximă calificare. Retragerea din fața obiectului ca expresie a intensității sentimentului. Amuțirea ca formă a supremei expresivități. Orbirea subiectului ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
abstractă a frumosului: corpul ei „un crin frumos”... Crinul devine, la rîndul lui, un determinant de preț pentru obiectul erotic: gîtul, corpul, sînul (Îndeosebi sînul) primesc atributele aristocratice ale crinului: „adu-mi sînul tău ca crinul Unde dulci dorințe cresc” oftează poetul și, tot el, În delirul adorației, vorbește de o vale umbroasă unde se oficiază ritualuri sacre: „Peste sînul tău de crin E o vale ce pătrunde Sau o umbră ce-o ascunde, De mistere loc divin!”... Roza, amarantul, crinul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu suspin”. Poetul se gîndește să facă ibovnicei un plocon și-i dăruiește un stih „făcut din suspin”. Avînd insomnii atroce din cauza dragostei, Conachi Își petrece noaptea plîngînd și suspinînd: „Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng, oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere”. LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul. Cine suspină ușor oftează tot atît de ușor. Și plînge repede. Plîns, vaiet, oftat, suspin sînt semne ale aceleiași suferințe. Semne și trepte. N-am
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
insomnii atroce din cauza dragostei, Conachi Își petrece noaptea plîngînd și suspinînd: „Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng, oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere”. LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul. Cine suspină ușor oftează tot atît de ușor. Și plînge repede. Plîns, vaiet, oftat, suspin sînt semne ale aceleiași suferințe. Semne și trepte. N-am putea spune care este ordinea lor. Poetul le schimbă, Într-un loc Începe cu oftatul, În altul trece direct
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cufundare, ce mormînt Întunecat Este noaptea privegherii pentr-un suflet Întristat. Toate rălele trecute să Întorc și vin la loc, Sporesc cele viitoare, arz și mă frig ca pe foc. Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere.” Conachi este primul nostru poet astenic. Conachi este primul nostru poem astenic. Romanticii vor da o mai mare identitate lirică acestor nuanțe ale suferinței erotice. Melancolia, sentimentul solitudinii, angoasa sînt simptome curente
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simtă pe alde Cimpoiașu, Măgură, Jimborian, oameni cărora regele, bancherii, moșierii și ceilalți ucigași și jefuitori le-au umplut gurile cu noroiul gropilor de obuze și sânge nevinovat. Mocirla Varticilor Îi desgustă, nu pentru că a existat, ci pentru că e scrisă. Oftează după Valéry, Gide, după Proust. Permanenți căutători de timpuri pierdute, cu toate declarațiile pline de vibrații În glas, gen Comedia Franceză. Cu toată adeziunea verbală la lupta pentru progres. Ar fi de dorit să se hotărască până când timpul nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
între timp, Ahab citea, parcă bombănind: Ă Domnul Har... da, domnul Harry - pun rămășag că-i de la nevasta omului, e un scris fin, de femeie - da, domnul Harry Macey, de pe vasul Ieroboam... Păi, e chiar Macey, mortul! Ă Sărmanul, sărmanul! oftă Mayhew. Și-i tocmai de la nevastă-sa! Dă-mi-o, însă, te rog! Ă Ba nu, păstreaz-o dumneata! exclamă Gabriel către Ahab. în curînd vei apuca pe același drum! Ă Rămînă-ți-ar în gît blestemele! răcni Ahab. Căpitane Mayhew, fii gata
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jumătate sfîșiat al lui Fedallah; veșmîntul lui negru era în zdrențe, iar ochii lui scoși din găvane se uitau țintă la Ahab. Acesta scăpă din mînă harponul. Ă M-ai tras pe sfoară! M-ai tras pe sfoară! bîigui el, oftînd adînc. Da, partule, te revăd. Și te afli înaintea mea. Așadar, acesta e dricul pe care mi l-ai făgăduit! Aștept însă să se împlinească și cea din urmă din profețiile tale! Unde-i al doilea dric? Hei, secunzilor, înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cineva într-un târg civilizat ca Sadagura și când este silit în urmă a veni într-o țară ticăloasă ca a noastră, contrastul..." etc. Iată și Gahița Rosmarinovici: "Iorgu . ...Ah ! nici o băutură nu poate vindeca patimile sufletești și intelectuale. Gahița (oftînd): Te înțăleg! Iorgu (apropiindu-se de ea și luînd-o de mînă): Mă înțelegi?... A! Slavă Domnului că am găsit, în sfârșit, un suflet botezat care să mă înțeleagă! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Gahița Ah! quel bonheur! mă iubește! (tare) Piudoarea sexului meu nu mă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
jumătate în jumătate de an, fără alegere, în case și mai rele decât cele unde au stat - stare sufletească ce culminează în acea hazlie întîmplare a celor două cucoane care au case alăturea, făcute absolut la fel, și care, după ce oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută cărîndu-și penibil cioburile, sfârșesc prin a se muta una în locul alteia! Această schiță mai simbolizează și nestabilitatea, lipsa de viață așezată, zdruncinul rezultat din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
realitate, între adevăr și minciună. Totul, surprinzător de firesc, tratat cinematografic, repet! cu mijloace cuceritor de simple... (Horia Pătrașcu) 1979 O NOAPTE FURTUNOASĂ I.L. Caragiale Teatrul Giulești Prelins din pod, ca o insectă, sfâșiat și întors pe dos, Rică Venturiano oftează, dârdâind aproape, titlul piesei: "... ce noapte furtunoasă!". Într-adevăr, de data aceasta, cele două ore de spectacol, gândite necruțător de regizorul Alexa Visarion prin textul și prin subtextul lui I. L. Caragiale până în abisurile existenței, reprezintă o tragicomedie cu umor veninos
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În mână, zicându-i cu bunătate: Ține, moș Ioane, acest mic dar de la mine și Întâmpină-ți nevoia... Lui moș Ion Roată i se umplură din nou ochii de lacrimi și, sărutând mâna lui vodă, ca semn de mulțumire, zise oftând: Dar cu rușinea ce mi-a făcut, cum rămâne, Măria ta ? Cu rușinea, iaca așa rămâne, moș Ioane, zice Cuza-Vodă, sărutându-l și pe un obraz și pe altul, În fața mulțimii adunate acolo. Du-te și spune sătenilor dumitale, moș
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
zilelor de demult. O astfel de vrajă fotografică cucerise încrederea celor mai felurite femei. A rudei noastre de la Moscova, de pildă, de pe singura fotografie colorată din albumele noastre. Căsătorită cu un diplomat, ea vorbea fără să-și descleșteze dinții și ofta de plictiseală deja înainte de a te asculta. Dar în fotografie deslușeam imediat efectul „petite pomme”. Îi vedeam nimbul pe chipul unei provinciale șterse, vreo mătușă anonimă, căreia nu i se pomenea numele decât când se vorbea despre femeile rămase fără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
greutate. Vizibilitatea era redusă, se vedea lumina aprinsă de 320 la farurile altor vehicule și se auzeau claxoanele ce țiuiau Încontinuu, creând și mai mare Îmbulzeala pe stradă. Temperatura scăzu brusc cu câteva grade. Când am ajuns În fața hotelului, am oftat ușurat. Coșmarul se terminase cu bine. Priveam de la fereastră arborii răsuciți ca niște tulpini de pai, fructele aruncate la pământ, grădinile devastate... În acea noaptea, se dezlănțui o nouă furtună Însoțită de o ploaie torențială și o canonadă cerească din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vine să cred că nici măcar nu m-au consultat! De parcă nici n-aș conta. De parcă n-am fost consilier financiar la televiziune și n-am primit sute de scrisori săptămînal, prin care mi se cerea sfatul. — Uite ce e, Becky, oftează Luke. Kenneth e foarte fericit să ne recomande niște investiții adecvate. Nu trebuie să te Îngrijoreze și subiectul ăsta. — Dar nu despre asta e vorba! zic indignată. Luke, nu Înțelegi. O să fim părinți. Trebuie să luăm cele mai importante decizii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
casa voastră. Vă plătim oricît vreți. — Soțul meu a Încheiat deja tranzacția, zise, trăgîndu-se ușor Înapoi. N-am ce face. — SÎnt sigură că-l poți convinge să se răzgîndească, dacă vrei! Ce trebuie să fac ca să conving? — Uite ce e. Oftează. — Nu depinde de mine. Ești te rog amabilă să-ți iei piciorul? — Fac orice! strig disperată. Îți cumpăr ceva! Lucrez la un magazin universal, Îți pot face rost de lucruri ce n-a văzut Parisul... Amuțesc. Fabia continuă să se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă pot abține să adaug. Deși știu că nu are prea mare legătură cu subiectul. Luke parchează mașina În spatele unei dubițe pe laterala căreia scrie „Oxshott Special Events“ și se Întoarce În fine cu fața spre mine. — Ok, Becky, spune oftînd. Ai cîștigat. O să mergem s-o vedem. PATRU E puțin spus că mama e Înnebunită după toată faza cu copilul. Nici nu ne dăm bine jos din mașină, că apare valvîrtej lîngă noi, cu părul uscat cu foehnul pentru petrecere
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Încercat diagrama chinezească? spune Suze. — Da. Și a zis că o să am un băiat. — Un băiat! Suze se luminează instantaneu la față. — Dar dup-aia am dat peste un site numit „Analizează-ți poftele“ și, conform lui, o să am fată, oftez, frustrată. Nu vreau decît să știu. Suze pare perplexă, apoi Întinde mîna după o căciuliță. — Uite, cumpără asta. E unisex. Cumpăr căciulița și o pereche din cele mai fabulos de kitsch botine cu talpă lată și un hălățel În miniatură
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și Își consultă și BlackBerry-ul. — E ok pentru tine, Becky? — E bine! zic dulce. Vom fi acolo. — Minunat. O să-i sun eu pe ceilalți. Mă bucur atît de tare că am luat din nou legătura, după atîția ani. Venetia oftează și lasă jos stiloul. — Sinceră să fiu, a fost destul de greu să o iau de la Început din nou, la Londra. Vechii mei prieteni au fiecare viața lui; au mers mai departe. În afară de asta, nici programul nu-mi prea permite să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]