5,154 matches
-
cu entuziasmul pe care altă generație îl manifestase față de ""Les Nourritures terrestres"" a lui André Gide. Dacă Sartre nu este descoperitorul fenomenologiei, el o reînoiește și o îmbogățește trasându-i liniile distinctive, cu precădere datorită metodei pentru a atinge rădăcina ontologică a fenomenelor psihologice. S-a afirmat că Marcel Proust, dacă ar fi trăit, n-ar mai fi putut să scrie după Sartre așa cum a scris după Bergson, iar observația nu privește doar influența asupra epocii ci și contribuția conceptuală și
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
Edmund Husserl. Ființa conștiinței nu este deci "în sine" ci "pentru-sine". Conștiința nu există decât în măsura în care ea nu coincide cu ea însăși. Astfel realitatea umană este o lipsă ("un manque"), ea este totdeauna în urmărirea unui ideal care îi este ontologic interzis. Ea aspiră către o sinteză imposibilă: în-sine-pentru-sine, sau conștiința devenită substanță, substanța devenită cauza sa proprie, o imposibilitate; în alți termeni, omul-dumnezeu. Astfel, se poate spune că ceea ce redă proiectul relei-credințe în realitatea umană este ideea coincidenței om-dumnezeu. Astfel
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
pag. Vasile Băncilă, "Opere." Vol. VIII. "Sistem de filozofie. 3. Teoria cunoașterii. Artă și cunoaștere." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2012, 389 pag. Vasile Băncilă, "Opere." Vol. X. "Sistem de filozofie." 5". Comunitățile existenței: A. Comunitatea ontologică; B. Existența românească." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2014, 475 pag. Vasile Băncilă, "Opere." Vol. XI. "Sistem de filozofie. 6. Etica." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2015, 375 pag. Vasile Băncilă, "Inițierea
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
domeniul artei, idealismul susține imaginația și încearcă să realizeze concepția mentală a frumosului, un standard de perfecțiune, juxtapus naturalismului și realismului. Orice filozofie care acordă importanță crucială idealului sau domeniului spiritual, poate fi considerată „idealistă”. Idealismul metafizic este o doctrină ontologică care susține că realitatea însăși este incorporală sau experimentală în esența sa. Pe lângă asta, idealiștii nu sunt de acord cu faptul că anumite aspecte ale mentalului ar fi mai fundamentale. Idealismul platonic afirmă că abstracțiile sunt mai fundamentale pentru realitate
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
prin conștiință.” În orice caz, nu toți idealiștii restrâng realul și cunoscutul la experiența noastră subiectivă imediată. Idealiștii obiectivi fac afirmații despre o lume transempirică, dar pur și simplu neagă că această lume este în esență divorțată de mental sau ontologic anterioară acestuia. Așadar, Platon și Gottfried Leibniz afirmă că există o realitate obiectivă și cognoscibilă ce depășește coștientizarea noastră subiectivă—o respingere a idealismului epistemologic—dar propune ideea că această realitate este fundamentată în entități ideale, o formă de idealism
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
spațiu, alături de temporalitate, ca dimensiune esențială pentru evoluția umanului. Marcată prea accentuat de noțiunile de timp și devenire, de o linearitate istoristă considerată în termeni exclusivi și antagonici în raport cu celelalte culturi, gândirea occidentală a avut tendința de a neglija structurile ontologice de spațialitate prin care se identifică un individ și o comunitate umană, de la "uterus"-ul matern la noțiunea de casă, spațiu ambiant protector, familie, trib sau limbă, și până la structurile macrosferice care sunt națiunile, în întreaga lor evoluție istorică. Crizele
Peter Sloterdijk () [Corola-website/Science/304838_a_306167]
-
reprezenta o credință universală de tip kantian în esența sacră a individului. Numai credința universală se sustrage, spre deosebire de adevărurile ideologice sau stohastice, de la impunerea forțată, transformând ideile nu în instrumente de tortură ci în adevăruri empirice. Din punct de vedere ontologic, Kolakowski profesează un antirealism. El critică realismul aristotelic, conform căruia universul are realitate proprie iar limbajul „copiază” diviziunile și obiectele conținute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat (după care universul conține o
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
sau zece zile în timpul musonului de vară și este intens dedicată postirii (musonul de vară însuși este o perioadă a postirii conform jainismului). Pe lângă aceste momente festive, un credinios poate ajuna oricând simte că a greșit sau dorește o purificare ontologică. Acest "katharsis" jainist cuprinde nu doar elementul de purificare trupească prin refuzul sau limitarea alimentelor, ci, mult mai important, integrează purificarea spirituală, îndepărtarea simplei dorințe și nevoi de a mânca, fără de care simplul post ar fi nefolositor și superfluu. Venerarea
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
o afirmație făcută de apostolul Pavel, "Precum și este scris: «Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu», iar Adam cel de pe urmă, cu duh dătător de viață;" (1 Corinteni 14:45) Majoritatea creștinilor înțeleg sufletul ca o realitate ontologică distinctă de, și totuși conectată cu, trupul. Caracteristicile sale sunt descrise în termeni morali, spirituali și filozofici. Când oamenii mor, sufletele lor vor fi judecate de Dumnezeu ce le determină trăirea veșnică în rai sau în iad. Deși toate ramurile
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
dintre diferitele aspecte ale sale: psihismul, esteticul, eticul, religiosul. Adăugăm faptul că nimic nu este exclus în filosofia lui Lupașcu, nici măcar actul excluderii. Dincolo de toate acestea, este evident faptul că logica sa energetică este de fapt o ontologie sau o "ontologică" atotcuprinzătoare în care se disociază trei dimensiuni ale dinamismului. Iar această construcție teoretică, în ciuda delimitărilor explicite ale autorului, este cât se poate de consistentă și de coerentă din punct de vedere logic, tocmai de aceea poate fi considerată o filosofie
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
froid" (traducere în franceză de Ilie Cnstantin și Mariela Rotaru Constantinescu, în colecția "monde latin", maison de la poesie D’Amay, 2003). Studii monografice: George Popescu, "Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii", editura Eminescu, 2000, 266p.; Octavian Soviany, "Experiment și angajare ontologica, eseu despre opera lui Marin Mincu," editură Gramar, București, 2002, 471 p.; (Cu o bibliografie critică exhaustiva, cuprinzând circa 500 de trimiteri bibliografice dintre care circa 400 în România iar restul în Italia). În volume (selectiv): Ștefan Augustin Doinaș, "Lampă
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
în "Noua Revistă Română", sub pseudonimul Mihai Tonca, "Preocupările filosofice ale geometrului Poincare"; ulterior va fi cooptat ca redactor la respectiva revistă. În octombrie susține examenul de licență la Facultatea de Litere și Filosofie din București cu teza "Istoria argumentului ontologic" (magna cum laude; certificat nr. 152, din 11 decembrie 1912), după care este numit profesor la Liceul "Matei Basarab" din București. În septembrie 1913 se logodește la Iași, cu Elena-Margareta Fotino. Cu recomandarea lui Constantin Rădulescu-Motru primește un ajutor din partea
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
un proces informațional (succesiunea acțiunilor prin care se informează), dar și de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informații obținute) precum și de unele fenomene specifice (fenomenul informațional, explozia informațională, etc.). De asemenea informația a început să fie considerată ca factor ontologic primordial, ce stă la originea universului, împreună cu materia și energia. Nici una din definițiile sau conceptele existente pentru informație nu sunt unanim acceptate, fapt ce produce confuzii, ambiguități, și uneori chiar pierderi economice. În ultimul timp tot mai mulți cercetători și
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
prin care oameni înțeleg lumea, incluzând existența, noțiunea de obiect, proprietatea, spațiul, timpul, cauzalitatea, interconexiunile și posibilitatea. Mult mai recent, termenul metafizică a fost asociat pentru a caracteriza subiecte care sunt "deasupra" sau "în afara" acestei lumi fizice, neavând o conotație ontologică academică. Termenul "metafizică" folosit într-un sens peiorativ, având denominarea de senzațional, supranatural, asociat cu alte științe cum ar fi spiritismul, "citirea" în cristale, rune sau tarot, prezicerea viitorului, ocultismul, etc. nu este recunoscut de filozofia academică. Noțiune complexă și
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
ce conține atât ontologia cât și cosmologia. Ba mai mult, conform lui C. I. Lewis metafizica ar cuprinde ontologia și epistemologia, "ca discipline filozofice ... preocupate de natura realului doar atât cât această problemă este specifică metodei reflexive." În sensul său ontologic (în secolul XX), conceptul de metafizică semnifică ceea ce este dincolo de fizică, de fizicalitatea lumii înconjurătoare și, deci, dincolo de real sau de experimental.
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
femeile. Co-naturalitatea feminității cu animalitatea e specifică și vechii mitologii eline, care feminizează monștrii teriomiorfi ca Sfinxul sau Sirenele. Potrivit celor mai cunoscute analize simbolice, figuralitatea animală evocă teroarea în fața morții (prin devorare) sau a schimbării (prin diferența de nivel ontologic). Teriomorfia în forma ei devoratoare, părul alcătuit din șerpi, exprimă o dramatizare negativă a feminității, într-o atmosferă de teroare și catastrofă. Dacă o valorizare estetică a unor asemenea figuri va fi posibilă în atmosfera intelectuală a Renașterii, pentru „stilistica
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
supoziției -Logica informației -Logica inductivă ••• Logica evidenței și confirmării ••• Logica probabilistă În măsura în care reflecția logic filozofică asupra unui domeniu dat se maturizează, gândirea logică a obiectului trece în aplicații științifice ale logicii. Ceea ce rămâne constant în sfera logicii filozofice sunt temele ontologice și gnoseologice. 1. Enescu Gheorghe 2. Țuțugan F. 3. Petre Botezatu 4. Petru Ioan 5. Anton Dumitriu
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
1966). Salvarea se află în aspirația spre puritate, condiție etică, dar și în sublimarea vieții în artă, condiție estetică. Altfel spus, nemurirea se obține prin identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un fel de transsubstanțiere, o mutație ontologică (A treia taină, 1969). Mai departe poeta caută hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre lumină și noapte, exterior și interior, paradis și infern. Moartea e văzută ca un rit nupțial...» (PIL, 502 sq.). Ambele volume au
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
să aibă un fel de ființă, pe care el o numea "sosein" („fiind așa”). Deci, conform schemei lui Meinong, entități cum ar fi unicornii, cercurile pătrate și munții de aur au ființă. Stranietatea acestor entități a condus la un domeniu ontologic numit „jungla lui Meinong”. Jungla este descrisă în opera lui Meinong "Über Annahmen" (1902). Numele ei este legat de William C. Kneale, a cărui "Probability and Induction" (1949) include pasajul „după ce au hoinărit prin jungla subzistenței a lui Meinong ... filosofii
Jungla lui Meinong () [Corola-website/Science/317842_a_319171]
-
Meinong drept foarte respingătoare. Așa cum scrie Colin McGinn, „a urma în mod naiv aparențele lingvistice duce nu numai la impasuri logice ci și la extravaganță metafizică - spre exemplu jungla lui Meinong, infestată cu o fantomatică Ființă.” Un refuz al proclamațiilor ontologice ale teoriei lui Meinong este exprimată prin cuvântul de spirit „trebuie să radem jungla lui Meinong cu briciul lui Ockham”. Jungla lui Meinong a fost apărată de realiștii modali, a căror semantică a lumilor posibile oferă o variantă mai acceptabilă
Jungla lui Meinong () [Corola-website/Science/317842_a_319171]
-
logică. Este atât o relație de subordonare, cât și una de opoziție. Într-o pereche de concepte unite de această relație, unul este superior din punct de vedere ierarhic, numit conceptul „domninant”, și altul care, deși este ierarhic inferior, este ontologic superior, numit conceptul „recesiv”. Florian arată că fiecare concept important al filosofiei aparține unei perechi ce reprezintă recesivitatea. El analizează câteva zeci de astfel de perechi, scriind pentru fiecare termen câte o micromonografie. Constantin Noica a devenit în această perioadă
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
închiderea deschisă” etc. Filosofia lui Noica se concentrează de asemenea pe problema rațiunii și pe problema individualului. El redefinește rațiunea ca consecință a intrării în existență. Filosoful vrea să salveze individualul de „tirania generalului”, să-i dea individualului o demnitate ontologică. El a fost profund deranjat de imaginea individualului ca simplu exemplu a ceva general, ca un simplu caz particular al unei reguli generale. Dar de asemenea a urmărit să susțină realitatea naturilor generale, nevrând să le reducă la simple colecții
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
compun ciclul: "Sarea pământului", "A fi, a face, a avea", "Eu & tu & el & ea sau dialog generalizat". Ultima sa carte este întitulată "Clipa și timpul". Sistemul său este compus din ontologie, poetică, etică și filosofie politică, toate derivate din „modelul ontologic” original. A fost influențat de Péguy, Pascal, scolastici și Husserl. Șora s-a caracterizat pe el însuși chiar în prima carte ca cartezian de însemnătate maximă, adică fenomenolog. Conceptul să de intenționalitate, crucial pentru înțelegerea filosofiei, nu a fost cel
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
precum "Tractatus" de Wittgenstein sau "Critica rațiunii pure". Ca metafizician, Pârvu a publicat lucrarea în două volume "Arhitectura existenței". În primul volum analizează paradigma structural-generativă din ontologie. În cel de-al doilea volum, el analizează metafizica analitică contemporană, marile programe ontologice contemporane constructive, precum cel al lui Carnap sau Quine, dar și diverse metafizici locale, precum ontologia evenimentelor și diferite teorii ale individualului. El a prezentat de asemenea dezbateri imporante în legătură cu metaontologia, stiluri și tehnici în metafizica recentă. Vasile Tonoiu s-
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
fericirii, a clipelor desăvârșite, supreme. Dar acestea nu sunt de găsit, ca și cum, de fapt, asemenea stări nici nu ar exista în omenire.” (Virgil Rațiu-Mesagerul de B-N) din 2.10.2008) = ,Există, fără nici o îndoială. o tensiune existențiala, o încordare ontologica ce hrănește viziunile poetice ale lui Victor Știr. conferindu-le dinamism și amploare idéalistă. Tensiunea ideii se îmbină. în cazul textelor lui Victor Știr eu o specifică apetenta pentru concizie și concentrare a expresiei. Eliptic și dinamic în același timp
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]