6,112 matches
-
traduceri. Scria ușor (în periodice sunt răspândite peste 1500 de poezii), sub semnul unei remarcabile virtuozități stilistice. Risipea într-o țesătură anostă frumusețea stranie a vreunui vers, culoarea deosebită a unui epitet. Câteva poeme au însă o unitate și o originalitate pregnantă. Ca poet, a rămas discipolul lui Macedonski. Era familiarizat cu orientările noi ale liricii franceze și, sub influența lui Baudelaire, se cristalizează una dintre temele dominante ale producției sale poetice, adunată în Fabule, 1883, Versuri, 1884, Făt-Frumos. Forme noi
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
norme și proceduri de implementare, fie transferul de politici se poate face direct pe această cale, de la rețelele internaționale prin rețelele naționale, evitând structurile birocratice guvernamentale, politicile adresându-se direct beneficiarilor la nivelurile locale sau regionale. Indiferent de modalitatea aleasă, originalitatea oricărei strategii de schimbare propuse trebuie să reprezinte o alternativă la mecanismele politic și al politicilor feminismului de stat: modelului accesului interior pe agenda instituțională să Îi opună unul al inițiativei exterioare 1, modelului politicilor fără public, unul al politicilor
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
singurul rost de a fi frumoasă. Intrat în arenă după ce luptele dintre grupările literare atinseseră punctul culminant, tânărul poet exprimă o viziune personală. Combătând etichetarea simbolismului drept decadentism, el aplică această noțiune oricărui epigonism. Esențială e considerată ecuația „artă = libertate = originalitate”, dar, în practică, atitudinea sa e moderată, căci recuză excesele futurismului. Idealul l-ar reprezenta mai degrabă clasicismul, prin care înțelege însă „consacrarea prin timp a deosebitelor formule succesive de artă”. Cu subtilitate, el distinge și „colaborarea vremurilor” la opera
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
lumii e poezia”. Sedus de teoria mallarmeană a creării unui limbaj poetic în sine, ermetic, sibilinic, dar și de demonstrațiile suprarealiste, care acordau prioritate întâmplărilor de la nivelul subconștientului și al visului, D. a elaborat numeroase texte situate la granița dintre originalitate și ermetism, pe de o parte, și improprietate și neclaritate, pe de alta. Din jocuri de cuvinte, sugestii, frânturi de imagini și de alegorii se nasc mici secvențe de fulgurări necontrolate. De altfel, poetul însuși recunoaște că are „imagini și
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
sau piruete care să ia ochii, dar eficient prin finețe, precizie, scrupul documentar și echilibru. Neconcesivă cu nonvalorile (sentințele, tranșante în esență, recurg uneori la diplomația ironiei piezișe), cercetătoarea își propune, când e cazul, să pună în relief câtimea de originalitate a unor autori, fie și mărunți, cărora le decupează - și printr-o complexă situare în context - profilul. În pofida strășniciei efortului de obiectivare, fizionomia cercetătoarei capătă, în filigran, un avantajos contur. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
decelabile în întreaga operă. În acest efort teoretic, criticul uzează de mijloacele tradiționale, evidențiind teme, motive, tipuri de personaj, tipuri epice, dar și de armele naratologiei moderne. Demersul analitic e dublat de acela comparativist, în încercarea de a reflecta unicitatea, originalitatea paradigmei narative sadoveniene. Devenirea romanului. Începuturi (2003) are ca finalitate schița unui traseu în evoluția romanului, între marile teme care sunt erosul și condiția umană, în complementaritate cu moartea și creația. În această întreprindere teoretică, D. alege nouă texte, considerate
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
doi poeți în scrisul unui „urmaș” care îi concurează pe chiar terenul lor, și cu armele lor atât de diferite. Se observă însă cu ușurință că, indiferent de tiparul adoptat, lirica lui D. își păstrează o puternică - aproape violentă imagistic - originalitate. Sub un material „străin”, exprimată în termenii „altuia”, pulsează o sensibilitate cu totul aparte. Poetul postbelic nu are, așadar, o frază argheziană și una barbiană, nu oscilează între mari modele, preluate mai întâi cu șovăieli de novice și abandonate apoi
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
apoi cu lejerități de maestru. Traseul său poetic nu este unul ondulat, cu inegalități și incongruențe, cu notabile (s)căderi și mari reușite; el e un poet mereu egal cu sine, și perfect matur de la bun început. Și de o originalitate ce refuză parcă să se dilueze. În poeme coexistă două tipare lirice bine încrustate, altfel opuse în esența formulei lor. Detenta lui D. este însă mai înaltă decât o simplă pastișă, și decupajele sale nu au nici finalitate parodică. Raportul
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
de cultură. Aici și acum, dimpotrivă, el indică o prospețime a substanței lirice resuscitate; nu o epuizare a ei. Nu altfel stau lucrurile cu poemele „argheziene” ori „barbiene” ale lui D. Nici el nu le scrie dintr-un deficit de originalitate, ci tocmai pentru a putea fi, cu adevărat, original. Tiparele decupate cu atâta dexteritate devin, la poetul postbelic, generatoare: dezvoltă serii și succesiuni de imagini, însuflețesc ritmul poemului și îi sporesc, abundent, materia. Astfel, la poetul „cuvintelor potrivite”, în Ucigă
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
în fața unor realități pe care nu le înțeleg, și de târgoveți ori mahalagii, mici funcționari, polițai, negustori, muncitori cu ziua, unii plini de ifose, alții trăindu-și cu simplitate dramele. Deși Ion Trivale sau Mihail Dragomirescu cred că pot descoperi originalitate și prospețime a viziunii în această proză, în realitate este vorba de o pastișă, mai mereu nereușită, a literaturii lui I.L. Caragiale sau a lui Mihail Sadoveanu. Nuvela La han La trei ulcele, bunăoară, reia, în linii mari, într-un
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
generații ilustre, mai puțin comentată, deși cuprinde nume precum Virgil Mazilescu, Marius Robescu, Emil Brumaru, Vasile Vlad, Adrian Popescu, Nicolae Ioana ș.a. „Mașinăria hermeneutică” a criticului (Adrian Dinu Rachieru) funcționează și de această dată cu eficiență, argumentând convingător și nuanțat originalitatea, profunzimea și valoarea poeților interpretați. SCRIERI: Universuri imaginare, București, 1981; Forme literare, București, 1993; I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei, București, 1995; Eminescu după Eminescu, București, 2000; Incursiuni critice, I-II, București, 2001-2003; Al doilea val. Generația Hyperion, vol. I
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
în cheia impreciziei intenționate. Phreeria (1991) dovedește că prozatorul nu este pregătit pentru construcția amplă presupusă de un roman. Ticurile sale cele mai supărătoare (derivate lingvistice și semantice, nesiguranță și incoerență epică, poetizări necontrolate), asociate cu o lipsă marcată de originalitate, capătă amploare (măcar cantitativ) și duc la ratarea aproape totală a cărții. Literatura ulterioară a lui G. - romane, povestiri, poezie - este neconvingătoare. Rolul autorului se limitează la contextul mișcării SF din anii ’80. SCRIERI: Aporisticon, București, 1981; Moara de apă
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
simbolică, provocată de reverie și de rememorare, este chiar axul narațiunii. Substanța ei este apropiată de a poemelor din volumele Lecturile mele particulare (2000) și Însemnare a lecturilor mele particulare (2002), în care înzestrarea lirică a lui G. își manifestă originalitatea într-o fină orchestrație tematică și stilistică. SCRIERI: O dragoste ca oricare alta, Cluj-Napoca, 1988; Un altfel de sfârșit, pref. Mircea Popa, Târgu Mureș, 1998; Lecturile mele particulare, pref. Mircea Petean, Cluj-Napoca, 2000; Însemnare a lecturilor mele particulare, pref. Gheorghe
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
contemporani, despre Ștefan Bănulescu, Dumitru Țepeneag, Ana Blandiana, Radu Petrescu, Mircea Cărtărescu. Caracteristica studiilor publicate de G. este perfecta stăpânire a metodelor moderne de cercetare aplicate unui text literar, care își revelează astfel posibilități semantice nebănuite. Sinteza dintre erudiție și originalitate, scriitura de o finețe intelectuală și stilistică deosebită au făcut din fiecare lucrare a ei un eveniment intelectual, lucru observat chiar și de critica românească, mai ales după apariția studiilor consacrate lui Eminescu. Cartea „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică (1996
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
venit. Diferențele dintre cele două - cel puțin - weltanschauung-uri nu sînt de neobservat. Citind astăzi un articol din presa literară scris de un absolvent de litere Îți poți da aproape Întotdeauna seama dacă el a terminat franceza sau engleza. Sigur, originalitatea discursurilor german sau italian nu este de neglijat, dar există semnale care mă determină să cred că, de mai multe decenii, singurul discurs cu adevărat rezistent - În mod absurd sau nu, eroic sau natural, rămîne de văzut - la cel anglo-saxon
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lucru ascunde - pe jumătate doar - autorul Demonului teoriei: inspirația barthesiană a noțiunii de „antimodern”. Este vorba despre tînărul Roland Barthes, fascinat În anii ’40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea În antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat În istoric al ideilor, demontează În primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatură franceză la Sorbona și la Columbia University, În rigoarea lui structurală dublată de didacticism dar și de ironie, disponibilitate la dialog, s-ar părea că nu pune probleme dar nici nu spune mare lucru. Tocmai aici i se revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce transmit adevăruri mari, departe de precipitarea exfolierii unei erudiții proteiforme (ca În cazul unor eseiști/universitari americani) are ceva din decența resemnatului, din ironia estetului, din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spiritul”, acest ultim scut identitar Împins În față chiar de autorul volumului de față, dar refuzat de scriitori. De aici decurge, logic, obștescul sfîrșit al caracterului ei național. Iar specificul francez al literaturii, vorbind de proprietățile textelor, dar și de originalitatea instituției literare, se muzeifică (vezi volumul-sottisier al lui Patrick Rambaud din 2001, Bernard Pivot reșoit... Cartea lui Dominique Viart, profesor la universitatea din Lille, deși adresată studenților, nu trebuie trecută cu vederea de iubitorii, frustrați sau nu, ai literaturii franceze
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este prezentul, obiectivant, astfel că rareori familiile de personaje sînt dispuse ierarhic, la fel ca și componentele tramei narative, juxtapuse conform succesiunii constante a frazelor. Personajele trăiesc, astfel, situații liminare În modul cel mai banal cu putință. Aici devine ostentativă originalitatea Mariei Redonnet. Pentru că, În cazul romanelor de la Minuit, este vorba despre personaje care traversează agonic, sau brutal, situațiile cele mai banale - pentru că tocmai lipsa de orizont a acestor situații constituie sursa unor dezechilibre incurabile. Din acest punct de vedere, contrastiv
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceea, crede Kaufmann, a nevoii de identitate Într-o lume din ce În ce mai uniformă. Noul procedeu de construcție identitară nu se mai bazează pe cucerirea unei poziții sociale. „Astăzi, dimpotrivă, fiecare este nevoit să-și inventeze un viitor, dacă se poate cu originalitate, fiecare este obligat să iasă din cadrele impuse.” Extensiile sinelui trebuie să dovedească o vitalitate ieșită din comun, mai intensă decît de obicei, „pentru a dovedi celorlalți și adesea doar ție Însuți că existența are intensitatea dorită.” V.2. Minimalismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autorul anilor ’90 știe că personajele sale pot muri oricând, ele așijderea. Timpul narațiunii e cu atât mai prețios, o narațiune care flirtează cu propriul sfârșit (știm asta și de la Michel Butor, cel din L’Emploi du temps) - iată coordonatele originalității literaturii franceze contemporane. Mai Înțeleaptă, În sensul acesta, decât orice filosofie; mai autentică, mai savuroasă, contraindicată nostalgicilor gradului zero al scriiturii. O literatură nu mai puțin metafizică, la modul sugestiei, al aluziei, al prezențelor pline. În cele șase din cele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
universitatea americană John Hopkins, care a inaugurat exportul culturii franceze recente În Statele Unite, la 150 de ani de la apariția Florilor Răului ale lui Baudelaire, care inaugurează de fapt modernitatea literară franceză. Retrospectiv, lucrurile s-au Întîmplat foarte repede. Voința de originalitate a crescut o dată cu ascunderea originii. Revendicările metafizice ale literaturii franceze, din partea avangardei nihiliste, a celei de stînga umaniste, a romanului etic, existențialist și apoi a Noului Roman, pînă la vizionarismul maximalist al lui Houellebecq, au fost rînd pe rînd respinse
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
presă. Tonalitatea unei bune părți (Poem pentru grădina copilăriei mele, Întoarcere, Tinerețea care moare) este minor elegiacă, realizată în voalate tablouri edenice și acorduri vag jeluitoare. Cu timpul, gama trăirilor devine mai amplă, dar expresia acuză în continuare lipsă de originalitate - metaforele și imaginile fiind construite cu procedeele lui Radu Gyr - și manierism. Maestrul e urmat, fără rezultate notabile, și în încercarea de a sugera substanța autohtonismului și a „specificului oltenesc”. Abia în poemele publicate în reviste în 1943 (Colind, O
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
CRONICA, revistă apărută la Pitești, bilunar, între 1 ianuarie și 15 iulie 1927, sub conducerea unui comitet; de la al doilea număr își schimbă titlul în „Cronica Argeșului”. Fără să afișeze pretenții de originalitate, C. înviorează prin însăși prezența ei atmosfera culturală a orașului argeșean. În secțiunea literară sunt incluse versuri din volumele Nu mi-am plecat genunchii de Elena Farago și Poeme cu îngeri de V. Voiculescu. Interesante sunt articolele Mijloace noi de
CRONICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286529_a_287858]
-
de „desemnator ajutor” în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. C. vine în capitală în toamna lui 1889, trecând granița fără pașaport (declarat „fugar”, el nu se va mai putea întoarce în Transilvania). Poetul citește la Junimea (1890), Maiorescu îi apreciază originalitatea și talentul, totuși relațiile rămân reci. Rezervele veneau din considerente politice. Nici la „Convorbiri literare” nu a colaborat prea des (La oglindă, în 1890, câteva poezii, între care Rea de plată, în 1892), el continuând să tipărească în „Tribuna” (Pe lângă
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]