5,733 matches
-
fost repetată până ce fiecare subiect a renunțat, spunând că nu poate să realizeze nivelul de performanță cerut. Cele trei grupuri au diferit însă foarte mult în ceea ce privește lungimea timpului cât au persistat în condițiile frustrării organizate de experimentator. Cei care au persistat mai mult au fost cei care au fost mai aproape de scop. N. Pastore studiază relația dintre frustrare și agresiune (Agresivitatea definește o tendință de a comite acte agresive, cu o eventuală referire la un substrat pulsional sau fiziologic; o atitudine
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
onorurile divine, din partea lumii lor romane, pe când mai erau încă în viață, deși conduita și faptele lor erau cu totul nepotrivite acestei recomandări; inițiativa a dus la o anumită răcire față de cultul împăraților la Roma. În Occident au continuat să persiste unele asociații private, dedicate promovării acestui cult. Fiind foarte legat de puterea statală, cultul împăratului a exercitat o anumită influență de prim plan, atunci când creștinismul, care refuza orice formă de divinizare a omului, a trebuit să intre într-un conflict
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
13,1-7), care purtau ca simbol al puterii o sabie lungă, îngăduite de Dumnezeu pentru binele social. Concepția, exprimată într-un moment de tensiune deosebită pentru orânduirea imperială, voia să se opună ideilor antiromane, de factură iudaică extremistă care puteau persista chiar și printre cei convertiți la creștinism. Noul Testament produce o răsturnare completă a valorilor virtuților tradiționale, care nu aveau ca obiect precis vreo structură bine determinată ci individul însuși, a cărui mântuire se afla la baza construirii Împărăției și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a situației, fapt mărturisit de Eusebiu și Lactanțiu când, împăratul Aurelian (270-275), spre sfârșitul domniei sale, s-a lăsat influențat de anumiți consilieri împotriva creștinilor, pregătind un edict de persecuție nefinalizat datorită morții sale neprevăzute. Această epocă de nesiguranță juridică, care persista, ne arată cum perioada de toleranță inaugurată de Gallienus, era încă departe de acea schimbare radicală de situație, care a devenit realitate abia sub domnia lui Constantin. Marinus a fost victima rivalității unui competitor în cariera militară; a avut un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
politică. Pentru a opri, prin autoritatea și severitatea legilor, ardoarea acestor idei pacifiste, care se răspândeau oriunde printre supușii săi, împăratul Constantin a dat un decret (30 iulie 318) prin care îi obliga pe fiii veteranilor să presteze serviciul militar. Persistând adversitatea acumulată în epoca precedentă față de viața militară și amplificându-se destul de alarmant după rescript milanez (313), măsurile legislative au avut efecte modeste. Plecând de la aceste rezultate, și dorind să înăbușe subterfugiile și evaziunile, Constantin a dat un alt decret
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
practica metodologică. Rezistența la schimbare este încă manifestă, iar realitatea educației acum la noi se află într-o asemenea stare de îndoială conceptuală și metodologică, nu se conturează încă soluții adecvate, pentru că nu sunt suficient cercetate și fundamentate științific, se persistă în conservatorism, întârziind schimbarea, nu se sintetizează adecvat faptele semnificative acumulate, așteptările, condițiile maturizate. Un aspect important totuși putem semnala aici: diversitatea faptelor-puzzle normale și a celorlalte problematice solicită metodologii eficiente, analize științifice complexe, situație care a fost preluată inadecvat
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prin apelul aici la rolul componentelor metacogniției, necesar a fi acum intensiv antrenate, căci efectiv construcția cunoașterii aparține educatului, dincolo de proiectarea globală făcută de către educator, • prin propunerea de către educați a unor alternative rezultate din procesul propriei construcții educatorului însuși, care persistă în propria proiectare și va trebui să-și adapteze strategia sa de predare sau îndrumare. Modelele constructiviste construite pe combinarea acestor strategii încă trebuie să mai convingă în plan practic, mai ales pe educator, care promovează încă paradigmele instruirii clasice
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
general să ofere un nivel considerabil de securitate pentru viața și proprietatea cetățenilor lor, reducând în mod dramatic presiunile pentru înlocuirea stării de natură la nivel internațional cu un guvernământ internațional. Este, prin urmare, de așteptat ca anarhia internațională să persiste, chiar fără a lua în calcul dorința puternică de autonomie a statelor și a cetățenilor lor. Inegalitatea materială reduce numărul jucătorilor cu o importanță autentică. Dar, în afara cazului în care unul este clar superior tuturor celorlalți, logica hobbesiană va reapărea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ex: Franța sub Napoleon) duce la constituirea unei mari coaliții care unește celelalte mari puteri. (Wohlforth 1999 respinge, totuși, această argumentație. În mod mai general, vezi Kapstein și Mastanduno 1999.) Dar oricât de puțin durabilă ar fi unipolaritatea, atât timp cât hegemonia persistă (cât și rezistența la ea), relațiile internaționale vor avea un caracter foarte diferit de sistemele cu două sau mai multe mari puteri. Schweller (1998) a arătat că sistemele tripolare au o logică structurală diferită. Iar sistemele care au fie foarte
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fi judecat conform standardelor care se aplică indivizilor, ci pe baza celor care îi sunt fixate prin propria sa natură și propriile sale țeluri supreme" (Treitschke 1916:99). Cei mai mulți însă dovedesc diferite grade de disconfort cu faptul că "marea majoritate persistă în ideea conturării unei distincții clare între bunăstarea celor care împărtășesc aceeași colectivitate cu ei și bunăstarea umanității" (Tucker 1977:139-40). Mulți se folosesc de limbajul tragediei, de exemplu, în titluri precum Truth and Tragedy (Adevăr și tragedie), Thompson și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sus a prezentat pe scurt modul cum violența, frontierele și identitatea funcționează astfel încât să facă posibilă existența statului suveran. Astfel se ilustrează însă doar în parte problema genealogică a (re)constituirii statului suveran ca mod normal de subiectivitate. Două întrebări persistă dacă se dorește continuarea studiului dintr-o perspectivă genealogică: cum este statul suveran naturalizat și răspândit? Și cum se face că pare a avea o esență? Postmodernismul este interesat de felul în care modurile dominante de subiectivitate își neutralizează sau
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
există și se susțin numai prin practici rutinizate ale oamenilor de știință. În mod similar, normele internaționale care promovează democrația liberală ca model dominant al statalității legitime și care permit intervenția în numele drepturilor omului și promovării liberului schimb, există și persistă doar din cauza practicilor continue ale statelor democratice liberale (și ale unor actori non-statali puternici). Structurile normative și ideaționale sunt considerate capabile să formeze identitățile și interesele actorilor prin trei mecanisme: imaginație, comunicare și constrângere. Cu privire la prima dintre ele, constructiviștii argumentează
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Totuși, aceasta nu a produs vreun consens puternic între constructiviști. Cum centrul de greutate s-a îndepărtat de teoretizarea generală, celelalte dezacorduri privind legătura cu raționalismul, probleme de metodă și natura critică a constructivismului au devenit și mai pregnante. Au persistat tendințele constructiviștilor din curentul american principal de a pleda pentru o diviziune analitică a muncii cu raționaliștii și de a nega că atenția acordată de constructivism sensurilor intersubiective cere o metodologie interpretativă. Dar s-au și transformat într-un nou
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
regretat niciodată ce n-am spus, dar am regretat de multe ori ce am spus.” (Ibn al-Muqaffa) Mai bine te Întoarce, decât să rătăcești. (Suntem mai câștigați dacă ne dezicem, la timp, de unele prejudecăți sau opinii orgolioase, decât dacă persistăm În ele.) Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă. (Compromisul este impus uneori de situații critice de viață, dar nu trebuie să se transforme Într-o manieră obișnuită de răspuns comportamental. Cine nu admite compromisul? Vanitoșii a căror Încăpățânare sfidează bunul-simț
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
oprește de la anumite fapte? Când nu este propria conștiință, este ceva dincolo de ea: poate fi teama brutală de o anumită decizie sau reglementare exterioară ori reținerea sublimată, derivată din convingerea existenței unei Îndreptățite justiții divine. Μ Sub influența psihanalizei clasice, persistă prejudecata: „Nimic nu este În inconștient, ce n-a fost Înainte În conștiință”. Deci inconștientul n-ar fi decât un depozit de conținuturi psihice refulate. Psihologii de azi reabilitează condiția inconștientului ca aspect al vieții psihice: el nu este doar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faptul ca regăsirea se produce, la Ana Blandiana, prin naștere și prin vitalitatea copilăriei, cel puțin, în prima parte a creației, urmând să se cenzureze în tristețe și în solitudine, înspre volumele de final, la Ileana Mălăncioiu, cunoașterea prin moarte, persistând încontinuu. Întoarcerea către sine, care există și la Ana Blandiana, ca într-un fascinant drum al reconstrucției interioare, mers înapoi, către origini, reprezintă retragerea în propriul trup, care, în cazul Ilenei Mălăncioiu, nu mai are nimic confortabil, ca la poeta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
așa, pînă ți se face greață. Dar, poate că alegoria nu-i o zădărnicie. Poate că, mărunt, pidosnic, "Salonul" e un soi de purgatoriu. Dincolo de orizontul tulbure și incert, dramaturgul arcuiește o speranță. O speranță în care, prin încețoșările care persistă, se insinuează neliniști. Și poate chiar spaime. Dar spaima poate duce la o trezire de conștiință. Florin Faifer Singurătatea plurală din "Salonul nr.6 bis" În fiecare zi, cinci personaje vin într-o clădire ce seamănă cu cea a CNSAS
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu provoacă nici un fel de angoasă, atîta vreme cît destinul ei este reîncarnarea veșnică (desigur, trebuie avut grijă cu termenul de veșnicie, nici Pămîntul nu e veșnic, nici sistemul solar dar, În fine, la scară umană, timpul cosmic este infinit). Persistă În neo-uman o nostalgie a umanului chemarea sîngelui nu a putut fi definitiv ștearsă În decursul evoluției genetice care face ca succesorul lui Daniel 1, Daniel 25, să părăsească biotopul neo-uman pentru a-și regăsi originile, pentru a regăsi, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În fond - personajul negativ prin excelență al satirei franceze contemporane; un funcționar Într-o mare companie comercială. De partea cealaltă, Textot Texel, așadar, acest avatar mult mai eficace În plan diegetic al strălucitului său strămoș dostoievskian Ivan Karamazov (misterul nu persistă, nici nu se avîntă prea mult, tragedia e nerăbdătoare să se petreacă). Primul așteaptă un avion care Întîrzie. El e victima. Cel de-al doilea, un adevărat monstru - urît, antipatic, ranchiunos dar lucid, ca Epiphane dintr-un alt roman al
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dilate - și mintea să se obișnuiască cu frazele celui de-al doilea. Le citești mai Întâi așa cum le citeai pe cele din prima carte și iluzia că nu s-au schimbat nici cărțile, nici autorii, oricare ar fi diferențele, poate persista preț de câteva pagini.” Este prima introspecție orchestrată literar, șarjată, Întreprinsă de Chevillard, prima Întâlnire civilizată (ne amintim de Dublul lui Dostoievski) Între scriitor (borgesianul Thomas Pilaster, 1934-1997, autorul romanului “Zâmbetul morților”, căruia i s-au decernat simultan premiile Jules
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu ne va împiedica să aruncăm o privire asupra formelor prin care se exercita odinioară și care marchează încă imaginarul nostru de spectatori, de supraviețuitori ai secolului XX. Pentru generațiile actuale, percepția supravegherii e diferită, dar niciodată complet diferită: va persista întotdeauna un sâmbure de neliniște, un anume disconfort, o suspiciune. Căci memoria funcționează, ea se constituie într-un depozit de amintiri ce nu dispar la prima schimbare tehnologică. În accepțiunea clasică, supravegherea începe prin a mina limitele spațiului privat, liniile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe forțele ei! Așadar, pe de o parte, securizare tehnologică, pe de alta, performanță arhaică. Lucru surprinzător, desigur, cu atât mai mult cu cât contrastul e mare, dar ce să-i faci, asta e... Vechiul nu se dă bătut, vechiul persistă chiar și în contextul unei supravegheri generalizate, practicate la scară planetară. Noile tehnologii nu-l pot elimina definitiv, așa că procedeele de altădată rămân valabile. De altfel, datorită lor sunt dejucate, de cele mai multe ori, planuri de supraveghere complexe; datorită lor sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cât și pe practicile arhaice la care nu se renunță niciodată pe de-a-ntregul. Cu ajutorul camerelor video instalate într-un supermarket sau într-o mică întreprindere particulară, într-un sat sau într-un apartament unde s-a apelat la baby-sitters, persistă exercițiul acelei supravegheri proprii mediilor disciplinare. Toate aceste „insulițe” își păstrează autonomia gestionării securitare în contextul controlului generalizat. Așa se face că anumite persoane sunt supuse unei supravegheri personalizate la locul de muncă, pe lângă controlul exercitat, fără nici o deosebire, la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
deci, în limba vorbită, un punct de echilibru al redundanței, pe care sensul comun îl utilizează cu bună știință în conversația obișnuită și care poate evolua, de la plus la minus, după cum se utilizează un limbaj poetic sau specializat. 5. Subiectul persistă Mesajul trebuie întotdeauna să spună ceva. Vorbim pentru a spune ceva sau pentru a fi înțeleși. Deși nu se ocupă de starea subiecților situați la cele două extremități ale lanțului, semiologia structurală presupune că ambii subiecți vorbesc (aceeași limbă) și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Organismul / 26 3. A confunda sau Frankenstein: tautismul / 27 Capitolul I: Comunicarea reprezentativă / 29 I. Bila de biliard / 30 1. Primul principiu / 30 2. Al doilea principiu / 31 3. Al treilea principiu / 31 4. O mașină semiotică / 32 5. Subiectul persistă / 33 6. Teoria informației / 33 7. Entropia / 35 II. Dezbaterea Descartes-La Mettrie / 37 III. Inteligența artificială / 39 1. Izvoare de inspirație: Chomsky și Turing / 39 2.Inteligența profund artificială a lui Simon și Newell/41 3. Derapajele Simon / 45 4
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]