5,550 matches
-
Îl avea probabil În grijă și de aceea se străduia atât de mult cu căutatul și plângea cu disperare când nu reușea să-l găsească. Își mai amintește din acea ființă doar țipătul cu care Încerca să-l găsească și plânsul disperat pe care el Îl asculta, cu cruzimea specifică vârstei, de la numai câțiva pași. Stătea ascuns, nu mișca, nu răsufla și desigur că nu-și amintește dacă plăcerea se constituia din a sta ascuns sau din a provoca disperarea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Însă acum nu le putea vedea pentru a le culege. Poate datorită noului iz, sau poate din cauza Întunericului, sau poate pentru că urechile fuseseră mai Întâi surprinse de zgomotul, atât de rar pe atunci, acolo, al unui motor de automobil, dar plânsul fetei avea acum altă tonalitate, mai gravă și mai disperată și, de altfel, ea nu mai făcea acum decât să plângă, nu-i mai rostea adică, printre sughițuri, ca altă dată, numele: — Zare, ăăăăăăăă, Zare, Zare! Pe urmă, hohotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fetei avea acum altă tonalitate, mai gravă și mai disperată și, de altfel, ea nu mai făcea acum decât să plângă, nu-i mai rostea adică, printre sughițuri, ca altă dată, numele: — Zare, ăăăăăăăă, Zare, Zare! Pe urmă, hohotul de plâns s-a amplificat, a căpătat un ecou neauzit până atunci, părea să fie al unei femei mature sau chiar al mai multora. Își amintește că a privit În sus, printre frunzele și inflorescențele plantelor Între care stătea ghemuit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atunci pentru el nici un nume. Plăcerea lui de a sta ascuns În timp ce era căutat și cineva plângea pentru că nu-l poate găsi diminuase brusc. Să fi fost de vină noua nuanță de sfâșiere și tristețe pe care o căpăta acum plânsul acela ce părea să izbucnească din mai multe piepturi odată? S-au auzit pași grei traversând curtea aceea ca un maidan. S-a mai schimbat Încă ceva și În tonul bocetului fetiței, dacă Într-adevăr numai ea era atunci cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de ce, iar plăcerea ascunzătorii dispăruse În Întregime În momentul În care s-a auzit din nou motorul mașinii. Abia după ce și acest zgomot s-a În depărtat, s-a decis să iasă din tufele ocrotitoare și să curme, În sfârșit, plânsul acela care devenise greu de suportat. A ieșit deci la lumină (vorba vine, pentru că era Încă noapte și nimeni nu aprinsese În casă vreo lampă), dar n-a mai reușit, ca de atâtea ori până atunci, să curme plânsul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sfârșit, plânsul acela care devenise greu de suportat. A ieșit deci la lumină (vorba vine, pentru că era Încă noapte și nimeni nu aprinsese În casă vreo lampă), dar n-a mai reușit, ca de atâtea ori până atunci, să curme plânsul prin simpla lui apariție surâzătoare. Cele care plângeau erau, Într-adevăr, mai multe femei ale casei și de prin vecini (poate Între ele era și fetița, sora, verișoara, vecina sau ce era) și cu toatele stăteau În Întuneric pe prispă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spre căruță. Bărbatul continua să plângă cu vocea lui ridicolă și-l obligă pe copilul din car să se culce la loc În iarba cosită. După asta femeia a Întors spre tine fața ei anormală, se vedea acum clar că plânsul ei era fals, și ți-a spus: — Lasă, ce, crezi că-i prima oară? Ne prefacem și noi că plângem, ăsta-i melicu lu’ Niculaie după ploaie! * Omului? Și de fapt de ce nu? Se dărâmă ecluza aia, la care zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dat? Grințu dăduse din cap afirmativ și celălalt Îl bătuse cu voioșie pe umăr. Voia probabil să arate că se bucură din tot sufletul de reușita lui Grințu.) Abia după aceste ultime propoziții Ana reuși să-și oprească sughițurile de plâns. Ridică ochii Înroșiți și, privindu-l drept În ochi pe fostul pedagog, Încercă să zâmbească. — Deci până la urmă n-ai ajuns din nou până aici? - Întrebă ea arătând cu mâna spre polița veche În valoare de 1000 de lei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nou-nouț. / martorii nașterii mele au murit de mult, / în altă singurătate. iar martorii morții lor / nu-și mai amintesc amănunte despre suflet, / despre claritatea lumânării, despre / timpul și despre spațiul de atunci, / despre abominabilul mers muzical, despre / măreția nemișcării, despre plânsul / în țărâna aripilor, / despre respirația zero. Între anluminurile care înnobilează volumul, încărcate de suavitate sunt cele în care este ipostaziată femeia, fie ca Dalilă, căreia bărbatul i se oferă benevol victimă (în somn înfășurat în gleznele ei. / punându-mi părul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rădăcini sunt departe, la origini, la Gemelarii / Abel cel ucis și Cain, explicându-se astfel manifestarea schismatică a ființei: inima e a mea, pulsația nu!): eul așteaptă să se întregească prin venirea fratelui celest (sporind neliniștea, prin trăirile oximoronice induse: Plânsul meu râde), iar sufletul e gemelar și aspiră la atingerea unui egoism protector, care-l îndeamnă să se rezume la sine (O, suflete-al meu / Gemelar! / Nu mai citi cărțile altora / pe ale tale scrie-le / pe ale inimii tale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Aproape că i-am atins obrazul țepos / între noi era copilul /căruia bătrânul cu ochelari îi oferea biscuiți /... / autobuzul mergea impasibil cu noi în burtă ori: Aud prin pereți / plânsetul bebelușului vecin / cred că vă deranjează se scuză tânărul tată / plânsul lui îmi acompania / treburile mărunte prin casă / plânsul lui însemna viață); conștientizarea - neplăcută, desigur - a trecerii timpului (Urăsc toate ceasurile din lume / ele au inventat timpul / timpul a inventat moartea / moartea ne-a inventat pe noi...) și, în fine, acceptarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
noi era copilul /căruia bătrânul cu ochelari îi oferea biscuiți /... / autobuzul mergea impasibil cu noi în burtă ori: Aud prin pereți / plânsetul bebelușului vecin / cred că vă deranjează se scuză tânărul tată / plânsul lui îmi acompania / treburile mărunte prin casă / plânsul lui însemna viață); conștientizarea - neplăcută, desigur - a trecerii timpului (Urăsc toate ceasurile din lume / ele au inventat timpul / timpul a inventat moartea / moartea ne-a inventat pe noi...) și, în fine, acceptarea unicității existenței, fiindcă N-ai ce face cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apele Dâmboviței etc., arealul orășeanului, imagini din orașul tentacular creează nevoia de prezervare a inocenței, ca garanție a trăirii autentice sau, cel puțin, ca promisiune a posibilității de a se refugia, din când în când, acolo (în raniță să ascunzi plânsul tău de copil). Iar, pentru a putea trăi sau pentru a fi acceptat măcar aproape de Gloria lumii, soluția poetei e simularea eșecului: Trebuie să mai și ratezi din când în când, fiindcă altfel nu te vor crede niciodată că ai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii ce-au privit cu sete / Duioasanlănțuire de prigorii /... Unde ți-e gura rânduind istorii /... / Unde ți-e palma stăruind pe cuie / Ca să-mi aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului se suprapune cel al zădărniciei oricărei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul nisipului, îmbrățișarea copacilor, plânsul ploii și fluturii ce devin mesageri ai iubirii. Manuela trăiește voluptăți secrete autocontemplându-și gesturile ascunse altor priviri: scoaterea ciorapilor de culoare neagră, alegerea bijuteriilor, pieptănăturii sau parfumului, îmbrățișarea așternutului sau a apei băii. Descriem martori indiscreți ai dialogurilor între femei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
imposibil. Cum trebuie să-l fi adorat femeile și să se fi zdrobit de stavila voinței lui ! Și el trebuie să fi iubit...Fiul omului !... Lungul val al părului Magdalenei, resturnat în gestul lui etern de amor nefericit, își scurse plânsul ca al unei sălcii de aur ”. Citind acest fragment este cutremurătoare viziunea blasfemică, eretică, de neînțelegere a fenomenului religios, de care dă dovadă scriitoarea. Se vorbește despre un IIsus dominat de slăbiciuni omenești izvorâte, culmea, din impulsul unei iubiri declanșatoare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dintre loc și păgânirea gândurilor și simțurilor ei încâlcite. Iubirea pentru Vâlsan este singura realitate pe care o are, iubirea ei pentru el este fiul ei, parcă un fiu ar fi murit și o mamă l-ar fi plâns. Senzațiile plânsului sunt trăite acut, dar gestul lipsește, totul este trăit și nu manifestat concret, o puternică închipuire auditivă, închipuire vizuală ce nu pot fi oprite decât prin moarte : Poate că sfârșitul e o moarte”. Ce poate să mai însemne moartea, forma
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a se încumeta pe uliță. Gata să plângă, s-a așezat pe prag. Fără să vrea, mâinile lui au cules pietricele de pe jos, risipindu-le, ciocnindu-le, ascultându-le: erau șăgile șoptite lui de buzele uliții. Și el a uitat plânsul, și a râs, și s-a jucat zile de-a rândul cu buna și bătrâna uliță. Era prietenul ei răsfățat. Ea îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea și săreau: vrăbii. Ea îi înălța zmeie mititele, felurit colorate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nemuritoare, moartea întru Hristos pentru Cruce și Neam. Călăii noștri, ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea și duhul legionar, dar jertfa noastră înseamnă continuitate și după moartea pământească. Morții noștri, pe lângă fapte, mai lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noștri, ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea și duhul legionar, dar jertfa noastră înseamnă continuitate și după moartea pământească. Morții noștri, pe lângă fapte, mai lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai aproape În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Mormântul tău e numai înviere, Prin tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău e viața noastră toată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pulover și o haină bleumarine? Toată lumea e atentă. Nimeni nu poate preciza... ... și pantaloni de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și un cojocel, e recunoscut Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei bătrâne. Vârsta și durerea le-au miscșorat pașii și redus mișcările...Abia mai pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi de veghe... Ionel Trandafir Iată, la capătul din miază-noapte e recunoscut Ionel Trandafir. Se găsește și un prosop îmbibat în sânge... Au fost ștrangulați sau împușcați... De unde e sângele?... Este adus
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]