7,806 matches
-
niciodată și că pierd, astfel, frânturi considerabile ale devenirii lor. Cum la fel de vinovată mă simt și atunci când, alegând să pun între paranteze urgențele profesionale, prefer să evadez cu una dintre ele sau cu amândouă, fie la un film, fie la plimbare prin parc sau într-o excursie mai lungă, în afara orașului sau la muzeu, fie, pur și simplu, la o „ceașcă“ de vorbă, așa, ca de la mamă la fiică. Atunci, desigur, urgențele mele încetează să mai fie urgențe, iar deadline-urile se
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
o Întreb ce face și cum se simte după vacanță. Margareta e o fată prea inteligentă, ca să nu știe de ce Îi dau târcoale; de aceea, mă ironizează fin, spunându-mi doar ce vrea, ca să mă intrige: „Am fost ieri la plimbare cu E. Nu cred să vină azi la școală!“. De-acum mă interesează numai ce-mi relatează despre E. De ce să nu vină? I s-a Întâmplat ceva? Este bolnavă? Iată Întrebări ce mă străbat fulgerător, dar Îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
are țigara verde de foi Între dinți, o mușcă nervos, se vede clar după Încordarea imperceptibilă a mușchilor maxilarului drept, cu care se află Întors către mine; Își duce mâinile la spate, ca unul ce ar pleca la o lungă plimbare; trece de glazvand, se Îndreaptă spre ușa ce dă pe balcon sau terasă, o deschide, iese, face atâția pași cât Îi permite lungimea balconului (mai degrabă e o terasă), cu aerul că se mișcă Într-un parc public, privește afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vorbit cu el. Mâine mă Întâlnesc cu Eugen. Cum se joacă soarta cu sufletul omului! Ce joc primejdios! Ce ridicol! 28 aprilie 1963 (duminică) M-am Întâlnit dimineața cu Eugen, apoi l-am luat și pe Sergiu cu noi la plimbare. Ne-am plimbat la șosea, apoi ne-a apucat ploaia și am nimerit la mine, unde am mâncat cu toții. Ne-am dus apoi la Sergiu acasă și, În sfârșit, la cinema. A fost o zi plină, o zi plăcută. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
controlez pe rector!“ Mai adaugă că, din considerația ce-o au pentru așa de mare om ce-a dat satul lor, ies cu toții pe la porți să-i strângă mâna, astfel că de la gară până acasă face două ore. (miercuri) În plimbare, fără nici un scop, ajung la Moșilor, mă rătăcesc pe Plantelor, mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe aici, am colindat cu câte o fată toate străzile, le-am bătut pas cu pas. Acum le observ pentru prima dată, atunci o vedeam doar pe partenera plimbării; nici nu mi-am dat seama cât de divers e Bucureștiul; o cotitură la stânga, una la dreapta, lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iute de intelectuali isterici. Mă uit la umerii tineri a unei femei din fața mea; mă Întreb ce pedeapsă trebuie să ispășească posesoarea unor brațe atât de expresive. Mă plimb des pe sub castanii din curte. Observ că se plimbă și ea. Plimbările ei coincid cu ale mele. Refuz orice abordare. Azi nu m-am mai dus la prânz la cantina studențească. Am cumpărat o franzelă și am mâncat-o pe Îndelete În micul parc din fața bibliotecii. Se apropie o fetiță firavă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
abundent; numai bălți pe drumul spre cabană; A. a dispărut de lângă mine când eu citeam Adolescentul și nici n-am observat când s-a strecurat afară; o regăsesc zgribulită sub un brad, după o oră, când ies să-mi fac plimbarea de după lectură. E strânsă toată În hanoracul ei albastru și mă trage brusc spre ea, „să se Încălzească numai“, Îmi spune; mă Îmbrățișează prinzându-mă pe nepregătite, Își apasă obrajii de pieptul meu: „Azi noapte eu n-am dormit nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am ajuns eu. - Îmi pare rău. - A spus ceva astăzi? - Mda. Lucruri mărunte. Nu mi-am dat seama dacă era cu noi sau... E o zi foarte frumoasă, nu-i așa? Eu și Sephie o vom scoate mai târziu la plimbare prin curte dacă se trezește. Îi place și se simte mai bine de fiecare dată când facem asta. - Trebuie să mă duc la lucru, spuse Kara. Am spectacol mâine la magazin. Ai putea veni. Îți aduci aminte unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
același timp, iar la parter au loc lecții de călărie și spectacole de hipism. La prima vedere, un grajd în Manhattanul secolului XXI pare o anomalie, dar numai până ce îți aduci aminte că faimoasele alei de 10 kilometri destinate tocmai plimbărilor ecvestre din Central Park sunt doar la câteva străzi distanță. În acest moment, nouăzeci de cai trăiesc la academie, o parte din ei ai unor persoane private, iar altă parte destinată închirierilor; un specimen din această ultimă categorie era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
absolut imposibil să identifici un criminal în mulțime. Tot în această frumoasă după-amiază de primăvară, clienții umpleau până la refuz toate restaurantele și cafenelele din cartier în care Magicianul s-ar putea afla cu victima lui, încercând să-i sugereze o plimbare cu mașina sau o escală în apartamentul ei. Cincizeci de alei erau desenate printre blocuri, oferind la discreție spațiu pentru o nouă crimă. Sachs, Bell și Kara traversau fără oprire străzile, cercetând vizitatorii târgului, restaurantele, aleile înconjurătoare și orice loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
părul negru, lung și prins în coadă sub o șapcă de piele neagră. Nu pare să aibă vreo armă... Îl pierd în mulțime... Toate unitățile disponibile și toți agenții, răspundeți! Motociclistul! A scăpat de hainele de om de afaceri la plimbare și s-a deghizat. A înjunghiat-o pe Kara pentru a le distrage atenția și a trecut de baraj, când toți polițiștii au venit că vadă ce s-a întâmplat. Și eu am fost la un metru de el tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
viteză, de asiaticii sau latino-americanii care se perindau prin fața lui, de autobuzele umplute la refuz și de agenții de livrări chinezi care alergau pe bicicletele lor pline de marfă. Era atât de obositor totul. Ușor iritat, se hotărî că o plimbare pe jos până la școala unde urma să se țină recitalul îi va face bine. Își consultă harta și își dădu seama că drumul era oarecum lung, dar simți că trebuia să facă ceva să-i risipească neliniștea. După primii pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sursa. - Alea ce sunt? întrebă Rhyme, arătând spre un sac de plastic în care se puteau vedea niște haine bleumarin. - Am am avut mai mult noroc, după cum ți-am spus, răspunse Sachs. Este geaca pe care a purtat-o în timpul plimbării cu Marston. Nu a mai avut timp să o ia când a tulit-o de la heleșteu. - Semne particulare? întrebă Rhyme plin de speranță. - Din păcate nu. Toate etichetele au fost înlăturate, interveni Cooper după o scurtă examinare. - Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ajuta cu ceva? se adresă el unui cuplu. Nu, totul era perfect, și îi urară o după-amiază plăcută. Își continuă drumul, zâmbind și salutând respectuos din cap turiștii care se întorceau în cameră după ce luaseră masa sau ieșeau la o plimbare în această frumoasă zi de primăvară. Trecu pe lângă o fereastră, prin care putea zări o porțiune verde din Central Park. Se întrebă ce se petrecea acolo, înăuntrul marelui cort alb al Cirque Fantastique - locul pentru care își concentrase zilele trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
închise ochii și își odihni capul pe covor. - Cum? Cum v-ați dat seama? Răspunsul lui Sellitto fu unul neobișnuit: - Păi, ghici ce? E cineva căruia i-ar făcea o deosebită plăcere să îți răspundă. Hai, mergem la o mică plimbare. Privindu-l din cap până în picioare pe criminalul aflat în ușa laboratorului său, Lincoln Rhyme spuse: - Bine ai revenit! - Dar... focul! Descumpănit, bărbatul privi spre treptele care duceau spre dormitor. - Îmi pare rău că ți-am stricat reprezentația, spuse Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
iau vreo două croissante proaspete și-o baghetă. Îmi amintea de ultima vacanță în care fusesem cu Judy și cu copiii, cu vreo doi ani înainte, într-o casă închiriată din Provence, când partea mea preferată din fiecare zi era plimbarea solitară prin sat. Niciodată n-am fost cel mai plăcut tovarăș de vacanță, dar zilele acelea parcă scoseseră în evidență și mai acut decât de obicei cât de mult se schimbase mica noastră unitate familială și cât de mult s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că era despre mine sau așa ceva - știu că Denisha nu face din astea -, da’ niciodată nu mă includ în glumele lor și restu’, decât dacă vor ceva de la mine, și din cauza asta mă simt așa singură câteodată. — Deci, ieșim la plimbare, Sheila? — Mda, ok, Stacey. Da’ dispari când îți zic, da? Dacă Vince are chef, nu vreau să ne stai tu în cale, ok? — Ok, am zis. Da’ las’, m-am gândit io, că vezi tu cum îți zic io ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și pantofilor mei. Când eram copil, fusesem un somnambul frecvent și aventuros, trezit adesea la jumătatea călătoriei de o mamă anxioasă, pentru a se regăsi, terifiat, în alt loc decât în căldura și siguranța propriului dormitor. Niciodată nu îmi aminteam plimbarea în sine, iar mai târziu mi-am putut reaminti doar momentul șocant al revenirii la conștiență, învelit în pijamale, în cine știe ce colț al casei. Numai că, odată ce mi se spusese, de multe ori, ce făcusem în timpul aventurilor mele nocturne, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
neobosit în fiecare dimineață să-mi spună și mă prefăcusem atât de bine că nu mă deranja, că se lăsaseră convinși să fie sinceri. Cred că tata, un adept al onestității, își dădea seama și că, dacă păstrau secretul în privința plimbărilor, aș putea să îmi amintesc de unele dintre ele, iar minciuna lor ar fi demascată și nu aș mai putea avea niciodată încredere în ei. Și acum toate astea mă copleșeau într-o clipă. Brusc, eram sigur că-l vizitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
propriei mele stângăcii, am insistat să se întoarcă acasă de la supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi spre casă a fost una nefericit de apăsătoare. Am încercat tot felul de glume și diversiuni ca să-l înveselesc și să-l fac să iasă din tăcerea lui neagră, dar nu mi se părea că ajung undeva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
va putea să se ierte niciodată sau că n-o să știe niciodată sigur. Ceva de genul acesta, oricum. În legătură cu ce anume, nu reușesc să îl fac să-mi spună și nici nu sunt sigură că vreau. Când facem una din plimbările noastre obișnuite de după-amiaza (cumva pare mult mai ușor să ne simțim adevărați când suntem plecați de acasă), am observat cum se uită la copiii mici cu un aer de tristețe teribilă. Acum Ben și Sally sunt amândoi plecați, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
azi până ți-a dat sângele și-acum arată de parcă ai avea herpes. Sau faptul că toată cafeaua pe care ai băut-o, urmată de vin ți-a cam deranjat stomacul și, deși extrem de dezamăgită că el te trimite la plimbare chiar în clipa asta, te simți ușurată că o să ai puțin timp singură. Încetează să mai vorbești în clipa asta! Paul îi făcu semn chelnerului să aducă nota de plată. — Nu, te rog, lasă-mă pe mine, spuse ea întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
veni, spuse ea. Mami bea fiindcă eu plâng Izzie o conduse pe Emmy spre liftul din blocul în care locuia și apăsă pe butonul cu numărul unsprezece. — Vrei să-mi spui că un australian superb te-a invitat la o plimbare pe plajă seara târziu, după ce ați băut și-ați dansat ore întregi și că — deși ți-ai luat un angajament solem față de tine și față de prietenele tale că, scuză-mi limbajul, o să ți-o tragi cu oricine are un pașaport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
O fi Russell un tip nemaipomenit și da, sunt convinsă că e tipul perfect. Dar nimic nu contează dacă el nu e tipul perfect pentru tine. Leigh clătină din cap. — Totul s-a întâmplat atât de repede! Parcă ieri făceam plimbări romantice în Piața Unirii și a doua zi îmi pune pe deget un inel cu diamant fără să-și fi imaginat vreo clipă că răspunsul ar putea fi altul decât da. Mă întreb când am început să ne înstrăinăm unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]