6,499 matches
-
de a semnifica semne și sensuri mai adânci, revelatorii cu adevărat asupra a ceea ce numim existență și viață sau experiență psihică. În secolul trecut, unii scriitori, dar și sute și sute de tineri - mai ales americani, fugind În Nepal, la poalele Himalaiei și inhalând droguri - se grăbeau să „descindă” În zonele ce păreau a ascunde „alte adevăruri” sau pur și simplu adevărul! Dar artiști precum Shakespeare - În Regele Lear sau În Macbeth! - sau Dostoievski și Proust, pentru a-i cita pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sociale. De altfel, cum s-a văzut din criza marii generații a lui flower-power care a manifestat curajos contra escaladei războiului În Vietnam, ea s-a fărâmițat și diluat, detracat chiar, În „fuga În Nepal”, pentru a afla „acolo”, la poalele Everestului și cu ajutorul „ierbii”, răspunsurile „corecte” sau Adevărul! Dar, sunt convins că Europa și chiar și S.U.A, În câteva decenii, vor reveni la o altă atitudine educațională; Înțeleg, după al doilea război - ca și după primul, de altfel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vechi românești, remarcabil prin bogăția elementelor sculptate În piatră (coloane, ancadramente de ferestre), la Întâlnirea dintre barocul occidental și tradiția decorativă a Orientului. Brâncoveanu avea un palat, altul decât cel domnesc, dar nu departe de acesta, tot lângă Dâmbovița, la poalele dealului Mitropoliei. Și-a mai construit unul, cel mai vestit dintre toate, model pur de artă brâncovenească (restaurat, este astăzi muzeu), la Mogoșoaia, În afara Bucureștiului, pe malul celui dintâi dintre lacurile care se Înșiră pe râul Colentina. Dorea, se Înțelege
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
discute despre Robby, dacă mai nutream vreun resentiment, ca apoi să sară subit la Jayne și la ce anume aveam de gând cu ea. Așa că răbdarea mea s-a evaporat curând, trebuind să întrerup ceea ce aducea a interogatoriu. Ținea în poală un carnețel și își lua notițe cu mare repeziciune. - Uite ce, mă aflu aici doar pentru că i-am promis soției că voi căuta un pic de ajutor și acum sunt aici și vreau să fiu ajutat, dar n-am nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în CD player), iar eu priveam pierdut prin parbriz gândindu-mă la romanul meu. Când Robby s-a urcat pe bancheta din spate l-am întrebat cum fusese la fotbal, dar era prea ocupat să-și descurce căștile Diskman-ului din poală. Așa că l-am mai întrebat o dată și tot ce-am primit ca răspuns a fost: „E un antrenament de fotbal, Bret. Cum adică cum a fost la fotbal?“ Nu așa voiam eu să-mi petrec sâmbăta - Teenage Pussy mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
special de spus prin cartea asta. Am încercat să mă abțin să râgâi, dar n-am reușit. - Sigur, domnule Ellis, dar nu de asta mă aflu aici. - Păi atunci care-i chestia? Altă mică sorbitură. A privit spre carnetul din poală. Părea că îi vine greu să continue, ca și cum Kimball încă nu se hotărâse cât de mult să-mi divulge ca să-mi câștige interesul. Dar expresia lui s-a schimbat scurt, dregându-și vocea. - Ceea ce vă voi dezvălui va constitui probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Iar cazul rămâne deschis. Kimball făcu o pauză. Însă și de data asta era ceva care continua să mă deranjeze. Mi se părea că citisem despre un astfel de caz. Și -... Kimball deschise exemplarul cărții mele care se afla în poala sa - ... la pagina 131 și 132 în American Psycho... - Un boschetar negru a fost orbit. Am murmurat asta mai mult pentru mine. Kimball dădu din cap. - Și avea un câine căruia Patrick Bateman i-a rupt picioarele. Privi iarăși la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casa noastră și după ce am tras adânc un fum din joint am studiat-o cu ochii mijiți. Privirea îmi pătrundea prin ușile glisante în camera media, unde Robby încă zăcea întins pe covor în fața televizorului, iar Sarah stătea tot în poala lui Wendy care ce îi citea povestea acelor băieți pierduți pe o insulă, iar deasupra lor se afla dormitorul principal cufundat în întuneric. Iar de jur în jur se vedea marele perete al casei care se cojea. Ieri dimineață, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
joc al asociațiilor auditive, ți se pare că răsună vorbe românești. Sunt portughezi, în majoritatea lor de clasă socială mai modestă. Este frapant să constați, din nou, cât de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini așezate în poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume blândețe. Vorbesc repede, o portugheză care se aseamănă, la auz, mult cu româna, deși este o limbă cu o sonoritate mai dură, mai puțin patinată. Bărbații povestesc întâmplări hazlii, probabil în batjocură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
picioare, cu privirea ațintită spre centrul istoric al orașului, mărginit la orizont de dunga albastră a râului Tajo. Alături de el, un leu cu înfățișare prietenoasă simbolizează, presupun, teribila „fiară” tectonică pe care a îmblânzit-o marele om de stat. De la poalele coloanei Pombal, Avenida da Liberdade coboară în pantă, flancată de coroane de palmieri și fântâni arteziene. Intru cu Vasile într-un magazin de suvenire portugheze, unde suntem imediat acostați de stăpânul localului - un bărbat de statură mijlocie, cărunt, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Châtelet, unde se întretaie mai multe linii. Arhitectul care a proiectat metroul parizian nu pare să fi suferit de un spirit excesiv de geometric. Mai degrabă s-a lăsat locuit de o imaginație învolburată. Coborâm din metrou în stația Anvers, la poalele Bisericii Sacré-Coeur, spre care urcăm cu funicularul. Cartierul Montmartre, e trecut de zece seara. Forfotă mare pe străzi și la această oră, chiar dacă majoritatea pictorilor ambulanți și-au strâns șevaletele. Cumpăr, parcă pentru a mă convinge că am ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ce ciudat!, pe cât de ironică se arătase inițial față de ideea acestui turnir butaforic, își ia până la urmă rolul în serios și se grăbește să iasă în față (tunsă scurt, cercei în urechi, guleraș alb peste o pelerină gri, largă la poale) pentru a-și susține alesul inimii (de fapt, pe cel care a ales-o pe ea să-i fie doamnă protectoare). În sfârșit, vine momentul când „managerul” cu barbă dă piept cu învingătorul din rundele eliminatorii. Adversarul său este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui Eminescu, singularizându-se printr-un refuz al originii, el, fiu de popă din mărginimea Sibiului, ieșit din pulpana atâtor mărunți intelectuali ai satelor, luptători teribili nu numai pentru credință, dar și pentru națiune, pentru viitoarea națiune! Un sat de la poalele Făgărașului care a dat două spirite strident opuse: pe Goga și pe Cioran! Nici la Goga lamentațiile „etnice” nu exprimă „numai” dorul de unire cu românii de peste munți sau vaerul nedreptății seculare, ci sunt semnul unei melancolii profunde în fața existenței
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în schimb, traversează secolele cu o siluetă nealterată, iar aici ele sunt la ele acasă. Capitala Galileei este primul oraș creștin și cea mai veche cetate arabă din Israel. Arabii creștini aproape o treime din populație locuiesc alături de musulmani la poalele amfiteatrului unde se înghesuie casele, mici cuburi ocru deschis cu acoperiș roșu aprins. Colinele sunt populate de imigranți evrei, veniți din Rusia, în cea mai mare parte a lor, și vizibil mai înstăriți. Acolo este Nazaret Illit, industrial și modern
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aceste obuze negre cu șosete înalte albe? Pentru a nu fi distrași de la lecturile lor ori de la psalmodierile lor interioare, îmi imaginez. Căci Mesia nu va aștepta, iar ei nu și-ar ierta faptul de a ajunge prea târziu la poalele Templului, ar mai adăuga ei, poate. Mă tem însă că este și ceva mai mult în această profilactică velocitate, în această voință de a ignora tot ce se petrece în jur. Ei trebuie să-și protejeze cu orice preț puritatea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fiind distanța, presupune un zbor planat, nemenționat de altfel nici de Marcu, nici de Matei, pe deasupra acestor contigențe. Gadara e un oraș fantomă pavat cu bazalt negru, nu departe de stațiunea termală israeliană Hammat Gader, pe care o zărești la poalele înălțimilor. Există aici un teatru de două mii de locuri, aproape intact, de unde se văd trecătorile înguste de la Yarmouk și țărmurile Tiberiadei de pe teritoriul israelian. Culoare de trecere între gradene, marmoră pentru primele rânduri de locuri, hemiciclu cu coloane pentru decorurile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mari numitori comuni galvanizează energiile tuturor prietenilor neamului omenesc care se înghesuie zor-nevoie la căpătâiul lui. Poți subscrie oricând, de Crăciun, la "chemarea pentru o pace dreaptă între părți", un castan al binecuvântării cu o solidă plasă de siguranță la poalele lui. În orice caz, dacă nu cumva este tentat de genul cucernic îndoielnic ori de cel naiv-ridicol (pozând, așa cum am văzut într-o revistă, în postură de Fecioară Maria, cu brațele larg deschise în fața Mării Moarte), e mai bine ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și el "om" odată... (Cu asta se începe?) Moartea lui Ștefan Vodă O vânătoare de vidre iarna O întâlnire a lui Bogdan cu cea care l-a iubit în ținutul Sucevii... idilă... Ea îl chiamă să vadă primăvara livezile de la poalele munților căci acuma e iarnă și trist, când se-ntorc războinicii din Pocuția... Soli de la tătari de la Unguri în strălucirea curții lui Ștefan-Vodă La Sânziene, la curtea lui Ștefan-Vodă vin jongleuri italieni și fac comedii înaintea lui. El e în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Contimporanii anilor 1490-1500 străinii frânci la curtea lui Ștefan îi povestesc lui Ștefan ori lui Bogdan despre întâmplările și obiceiurile popoarelor și curților din Occident. Înturnându-se din Pocuția cu Bogdan, Ștefan Vodă găzduește pe vreme rea la un gospodar la poalele muntelui. Gospodarul nu-l cunoaște; se tângue pentru durerile lui și Vodă aduce alinare tot fără să se afle cine-i, decât mai târziu. Furtuna își umflă vocea grozavă Nour zdrențuit de vânt Un uragan negru năvăli asupra codrilor Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acuma îi spune Onu Păr-Negru, fac parte din detașamentele de recunoaștere în calea Ismailitenilor și se leagă cu cercetași munteni, dela care află știri despre Turci. (Întăi s-au luptat, apoi s-au iertat și au stat la sfat subt poală de codru.) III. Nicoară se hotărăște să ceară dezlegare dela starețul său, ca să se întoarcă în lume și să se facă oștean. Ceremonia de dezlegare. IV. Meșter, Onu și Nicoară organizează răzășimea ca să se apere în toate părțile, pecând bătălia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
codri șușuind? N-auzi Bistrița mugind? Holteieș stăpânul meu! De când eram copil mic Doină știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. Nu știu zece-s ori cinsprece, Ori peste sută că trece. Unul frige În cârlige, Un berbece de trei miei Ș-un juncan de doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
formează prima terasă deasupra văii Siretului și unde sunt pretutindeni, până dincolo de Fântânele izvoare puternice, mi-am închipuit că îmi voi clădi o casă la un loc potrivit de unde se vede valea Siretului. În preajma acestei case, izvoarele din tot lungul poalelor dealului se adună într-un lac, frumos amenajat, cu malurile împodobite cu plantații bogate. Lacul de apă limpede și rece, lac de izvoare ce nu înghiață iarna, devine un loc încântat de pescuit cu undița. De la stăvilarul lacului curge Iermolia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
străbătut-o Moynet, erau îngrozitoare și pe deasupra primejdioase. Rușii se găseau la o graniță încă nesigură înspre Tatari, unii supuși dar nesiguri, alții în revoltă continuă. Atacurile erau destul de dese din partea triburilor lesghiene. Unele localități (Nuka) erau încântătoare, așezate subt poală de codru cu arbori gigantici, străbătute de pâraie cristaline. Din pricina atacurilor lesghiene, oameni umblau înarmați și căsuțele erau un fel de fortărețe. Localnicii fabrică țesături de matasă. Lesghienii zice călătorul sunt tătari din aceeași rasă cu cei din Daghestan. Savanții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
locuri, cu foaieruri foarte largi, cu scări, colonade, balcoane și balustrade de marmură. E cel mai frumos teatru pe care l-am văzut; larg, comod, luminos. Foaierul cel mare se deschide pe o terasă deasupra mării. În pădurea veche de la poalele munților Caucazului, diversă, cuprinzând multe specii, legate cu ghirlănzi de liane, cresc acum și varietăți străine, iernile fiind aici destul de blânde, la adăpostul stâncăriilor enorme care urcă la peste 5000 m. Toate plantele subtropicale le-am cercetat în grădina botanică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pornind chiar de la malurile Bzâbei, împădurite cu o desime de felurite esențe, între care pâlcuri de pini și brazi. Munții pe care i-am văzut la Tbilisi erau pietroși și fără vegetație. În vecinătatea mării vegetația e susținută și bogată. Poalele Caucazului au pământ bun cărat de apele ce vin de sus din omăturile piscurilor. Munții cătră care mergem deși nu întrec 2000 m. au zăpadă în râpele coastelor. Într-un loc ghețarul a ajuns până la marginea șoselei. E tare ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]