5,661 matches
-
spuneau: "am luat ore" cu nume ce sunau frumos, mulți erau aduși la trepte cu mașini de lux... Frondă i se părea comportarea lor, că-și aprindeau țigară de la țigară deși pînă mai ieri fumaseră doar în veceu, cu unul postat la ușă, ținînd "de șase" -, treceau strada să mai bea încă o cafea și atacau marile probleme ale Fizicii cînd, de fapt, erau la un biet examen de admitere. Chiar speriat ca un mînz hăituit de lupi, că-n ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se află magazinul de instrumente muzicale. Pornește în direcția indicată, dar "Muzica" a închis la ora 18, așa că se grăbește înapoi, către stația de autobuz. Deja ora de întîlnire, fixată cu Liliana, a trecut. Spre norocul lui, autobuzul vine imediat. Postat în față, lîngă șofer, numără opririle, coborînd la a șasea. Pustiu. Un colț de oraș în care se intersectează două linii de tramvai și trec din cînd în cînd autobuze mari, cu burduf. Un singur telefon public la o depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În linia întîie de bătălie se orânduiră francejii, setoși de luptă, așteptând cu nerăbdare semnalul atacului. În partea osmană avantrupa o forma oaste sprintenă de asabi, apoi în centru era sâmburul oștirii, spahiii și ienicerii, pe când la aripele amândouă se postară deosebiții aliați și vasali, mai cu samă creștini, între care despotul Serbiei cu 5000 de oameni. Planul de bătaie al oștirii creștine era izvodit fără de nici o socoteală și pus la cale nepotrivit cu scopul, căci nu se socotise nici feliul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să faci pentru mine niște verificări de acte (două la număr). (Dr. Layman a identificat cele trei victime din rîndurile clienților.) Folosește procedura standard Învățată de la mine și verifică mai Întîi buletinul informativ nr. 11 de pe avizierul brigăzii: acolo se postează situația generală a cazului și sînt detaliate misiunile celorlalți anchetatori, ceea ce te va Împiedica să faci operațiuni inutile și fără legătură cazul nostru. 1. Susan Nancy Lefferts, femeie, albă, născută pe 29 ianuarie 1922, fără cazier. Născută la San Bernardino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
intrăm peste ei! Se auzi șuieratul unui tren. Cineva strigă: — Acum! Lunetiștii se culcară. Oamenii cu gazul se lipiră și ei de pămînt. Echipa de pompieri alergă În spatele unui pîlc de pini. Bud găsi În apropiere un copac. Jack se postă lîngă el. Trenul luă curba - frînă bruscă, scîntei pe șine. Locomotiva se opri, cu botul lîngă obstacol. Megafon: — Biroul Șerifului! Identificați-vă cu parola! Liniște. Trecură zece secunde. Bud se uită la geamul locomotivei și văzu trecînd o nălucă albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
București cu propaganda și cultura ("tovarășul Croitoru"?) o amplă scrisoare pe tema "așa nu mai merge" (mașinile de scris trebuiau înregistrate la miliție, orice contact cu străinii era interzis etc). Răspunsul "organelor" este o mașină a Securității care i se postează în fața casei, cu program non-stop, în trei schimburi. În "schimburi" sânt când doi "lucrători", când unul singur; în genere, flăcăi ce se plictiseau de moarte, "coansați" în câte o "Dacie" vreme de opt ore. Andrei, la rîndu-i, nu foarte în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au ajuns așa la Cioran e semnificativ, și dacă ele nu sânt exacte sânt oricum adevărate. Sigur e că atunci când Heidegger s-a urcat pe un scăunel să ajungă la un raft mai înalt al bibliotecii, Ioan Alexandru s-a postat în spatele lui Heidegger, tremurător și vibrând tot de angoasă, înconjurîndu-i, cu brațele deschise în aer, conturul siluetei, gata oricând să intervină și să-și prindă la o adică în brațe zeul în cădere. În timp ce Sorescu nu-l vedea pe Heidegger
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bara orizontală a grilajului care desparte trotuarul de fluxul necontenit al mașinilor stă scris: Filarmonica din Novosibirsk. Siberia. Plec visător. Rușii își câștigă viața la Paris îmbrăcați în frac și cântând la trompetă Aida. Câteva sute de metri mai departe, postate în fața unui Monoprix, două maramureșence cu priviri umile te scutesc să împingi singur ușa magazinului. Până și în cerșetorie vindem cel mai necalificat produs: un simplu gest, simpla disponibilitate de servitor. Dar ce are a face? Important este că până la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Într-o bună zi și să ceri să-ți scoată mașina din garaj și să constați că toți servitorii te așteaptă În capul scărilor? Cobori pregătit să pleci la niște prieteni ca să petreci o duminică plăcută și toată servitorimea se postează la intrare și te țintuiește cu priviri insolente. Nu, Susan, numai de dragul tău nu i-am trimis pe toți la dracu! Femeia asta, bucătăreasa cu dinții mîncați, vorbind despre sudoarea frunții și despre copilul ei, arătîndu-ți-l, aproape vîrÎndu-ți-l sub nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
regulă. Obligatoriu, de fapt, dacă voiai să spui că ești bine îmbrăcată. Problema ei era că stătuse prea mult în blugi și tricouri. Așa că și-a aruncat picioarele în niște sandale înalte, și-a spus că arată genial și se postă în capătul scărilor ca o vedetă de cinema care își făcea apariția. —Cum arăt? Toată lumea se adunase jos, zgâindu-se la ea. A urmat o pauză mută. —Fabulos, spuse Ashling, un pic prea târziu. Ted avea gura căscată de admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
decizii subiective privind înființarea sau desființarea unor specializări și neracordarea lor la cerințele pieței forței de muncă, abuzuri și fraude de genul celor semnalate doar într-o universitate particulară. Pachetul de reformă a învațământului propus de Comisia Prezidențială a fost postat pe site-ul Președinției încă din 2008 și se află în dezbaterea Parlamentului. De altfel, el a fost deja larg dezbătut, inclusiv la nivelul școlilor din județul Suceava, Inspectoratul Școlar Județean Suceava având un set important de propuneri din partea directorilor
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
14 septembrie, 2011, Parlamentul României) Eu rămân pe baricade ! Am primit acum câteva minute declarația de presă a senatorului Radu F. Alexandru care anunță autosuspendarea sa din Grupul Interparlamentar de Prietenie România-Franța. Considerând textul demn de luat în seamă, îl postez pentru Dv., dar eu prefer să rămân pe baricada acestui moment trist din istoria relațiilor franco-române. Declarație de presă Radu F. Alexandru - autosuspendare din Grupul Interparlamentar de Prietenie România-Franța: De o bună bucată de vreme, România și românii au parte
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
fie corect înțelese de cei pe care îi slujesc și acum: colegii și studenții mei. Cu toată prețuirea mea pentru munca D-stră și pentru onestitatea gândului, Sanda-Maria Ardeleanu Corespondența Dragă Sanda, Intrând pe situl tău internet, am citit un mesaj postat de un fost student al Universității din Suceava, actual profesor de franceză, dezamăgit de convingerile tale politice. Sincer vorbind, mi s-a părut bizară această interpelare... și nu mă pot abține să nu-ți scriu câteva rânduri. Nu sunt de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
și să afle de ce nu venise la Întîlnirea de la gară. Săptămîni la rînd, m-am tot dus la vilă, rugîndu-mă de ei să mă lase s-o vizitez, dar nu m-au lăsat nici să trec de poartă. Uneori, mă postam la colțul străzii zile În șir, așteptînd să-i văd ieșind. N-am văzut-o niciodată. Nu ieșea din casă. Mai apoi, domnul Aldaya a chemat poliția și, cu ajutorul prietenilor lui sus-puși, a obținut să fiu internată În balamucul Horta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ah, ștrengarule. Te lași rugat, eh? Cum mai Învățăm... Nu făcuserăm nici zece pași spre zgomotoasa bodegă, aflată la cîteva numere mai În josul străzii, cînd trei siluete spectrale se desprinseră din Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi bătăuși se postară În spatele nostru, atît de aproape Încît le-am putut simți suflarea În ceafă. Al treilea, mai mărunt, Însă infinit mai lugubru, ne bară calea. Purta același pardesiu și zîmbetul lui unsuros părea să debordeze de plăcere pe la colțurile gurii. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În tovărășia ei. 42 Întorcîndu-mă spre librărie, am trecut prin fața cinematografului Capitol, unde doi pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat de seamă că ceasornicarul ieșise În prag să privească răpăiala. Încă i se vedeau pe chip cicatricele rămase În urma trecerii pe la chestură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
huruitul țevilor și al cuvei ca să dau pe gît cocoloașa de hîrtie. Mirosea a ceară și a bomboane Sugus. CÎnd am deschis ușa, m-am pomenit cu zîmbetul reptilian al agentului de poliție care, cu cîteva secunde În urmă, așteptase postat În fața librăriei. — Să fie cu iertare. Nu știu dacă o fi din cauză că am tot ascultat cum plouă toată ziua, dar eu cam făceam pe mine, ca să nu zic altceva... — Cum să nu, zisei eu, făcîndu-i loc să treacă. Vă aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Austerlitz. Toamna ajunsese la Paris pe nepusă masă și gara era inundată de ceață. Am rămas pe peron, În așteptare, În timp ce pasagerii plecau spre ieșire. În curînd am rămas singură și am văzut un bărbat Îmbrăcat Într-un pardesiu negru postat la capătul peronului, observîndu-mă prin fumul unei țigări. Pe drum, mă Întrebasem adesea cum Îl voi recunoaște pe Julián. Fotografiile cu el pe care le văzusem În colecția lui Miquel Moliner aveau cel puțin treisprezece-paisprezece ani. M-am uitat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din pricina frigului cînd, gîfÎind, am ajuns la clădirea unde locuia familia Aguilar. Zăpada Începuse să se depună. Am avut norocul să dau peste don Saturno Molleda, portarul clădirii și (după cîte Îmi spusese Bea) În taină poet suprarealist, care era postat În poartă. Don Saturno ieșise să contemple spectacolul zăpezii cu mătura În mînă, Încotoșmănat cu nu mai puțin de trei fulare și ghete de asalt. — E mătreața Domnului, a zis el fermecat, inaugurînd ninsoarea cu versuri inedite. — Merg la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de bibliotecă. Marele salon oval era cufundat Într-o penurie de lumină vaporoasă, presărată cu puncte de umbră proiectate de zăpada ce cădea gelatinos dincolo de ferestre. Am măturat cu privirea zidurile despuiate, În căutarea lui Fumero, care poate că era postat lîngă intrare. Din zid se desprindea un obiect, la nici doi metri În dreapta mea. O clipă, mi s-a părut că se deplasa, Însă era doar reflexul lunii pe lamă. Un cuțit, probabil un pumnal cu două tăișuri, era Înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bucurie. Ei, șnapanilor, care dintre voi e-n stare de așa ceva, ha? Prințul observa totul trist și tăcut. — Îl scot cu dinții numai pentru o mie! se oferi Ferdâșcenko. — Cu dinții l-aș scoate și eu! scrâșni domnul cu pumnii, postat în spatele celorlalți, peste care dăduse o criză de adevărată disperare. L-la naiba! Arde, arde totul! strigă el, văzând flacăra. — Arde, arde! strigară toți deodată, dând să înainteze spre șemineu. — Ganea, nu te mai fandosi, îți spun pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-le În spate pe neașteptate și, practic, deja Învingători. Pe urmă, atac hotărât și nici o Îndurare. Așa că la asfințit traversarăm terasamentul șontâcăind la urcușuri și povârnișuri, Încărcați cum eram cu pietre și cu reteveie. În vârful rambleului, Îi văzuserăm, deja postați În spatele latrinelor din gară. Ne-au văzut, pentru că se uitau În sus, bănuind că o să venim din partea aceea. Nu ne rămânea decât să coborâm, fără să le dăm timp să se mire de atacul nostru deschis. Nu ne dăduse nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oricât erau ele de rare, alcătuiau o mică rețea de străduțe. S-a Întâmplat că grupul cel mai cutezător s-a aruncat Înainte, fără frică, În timp ce eu și - spre norocul meu - și alții, câțiva, am Încetinit pasul și ne-am postat pe după colțurile caselor, observând de departe. Dacă Martinetti ne-ar fi organizat În avangardă și ariergardă, ne-am fi făcut datoria, Însă a fost un fel de diviziune spontană. Cei mai cu inimă Înainte, lașii la urmă. Iar din refugiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o prietenă de-a ta. Julia. Kay se holbă la ea. — Julia? Întrebă ea. Julia Standing? — Da. — Vrei să zici c-ai văzut-o pe stradă? — Nu, spuse Helen. Adică, da. Dar după aia am băut ceai la o dubiță postată lîngă biroul meu. Fusese la o casă din zonă, știi, chestia aia pe care o face cu tatăl ei. — Da, desigur, zise Kay rar. Încerca să Îndepărteze sentimentele amestecate pe care auzul numelui Juliei Îl trezise În ea. Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fiece secundă care trece. Amîndoi mă umpleți de dezgust. De-ar ști Linda... Nu-mi termin propoziția, căci nu e necesar. Michael pare la un pas de a izbucni În plîns și, În timp ce Lisa Îl dă din drum ca să se posteze În fața lui, realizez că prietenia noastră s-a destrămat Într-o clipă și că nu mai există cale de Întoarcere. — Nu Înțelegi. Michael și Linda sînt nefericiți de mulți ani. Noi doi ne iubim. Nu e vorba doar de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]