5,162 matches
-
o consideră a fi liberalismul democratic burghez. Structuralismul are o tendință puternică de a fi științifică din dorința de a căuta un cadru stabil al fenomenului observat, o atitudine epistemologică perfect similară cu cea a gândirii Iluministe, incompatibilă cu cea postmodernă. În același timp aceste mesaje poartă o încărcătură Și un mesaj anti-Iluminist, prin revelarea faptului că raționalitatea poate fi găsită și în mințile unor sălbatici, vezi teoria unui Claude Lévy Strauss, doar că în forme diferite de cele ale oamenilor
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
O altă diferență constă în natura celor două poziții. Poststructuralismul e un curent din filosofie, adună păreri despre ființe, limbă, corp, Și societate, dar nu dă numele unei perioade. Postmodernismul, pe de altă parte, este în strânsă asociere cu era postmodernă. Pentru a te salva din acest construct al cunoașterii a devenit necesară critica ei și astfel, să deconstruiești cunoașterea afirmată. Jacques Derrida argumenta însă că singura apărare în fața inevitabilei deconstrucții a cunoașterii, sistemelor de putere, ce se numea hegemonie ar
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Ludwig Wittgenstein. Această subliniere a permisivității jocului liber în contextul mai larg al conversației Și discursului conduce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului Și a acelei unități, cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra victorianismului sau romantismului, acest atac a atacat indirect modernismul însuși. Un concept important
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
contextul acestui curent, al postmodernismului, joc înseamnă schimbarea cadrului de conexiune al ideilor, Și astfel permite sensurile figurate sau trecerea unei metafore sau cuvânt de la un context la altul, sau de la un cadru de referință la altul. Deoarece în interiorul gândirii postmoderne textul e alcătuit dintr-o serie de marcaje ale căror sens este atribuit cititorului iar nu autorului însuși, acest joc se bazează pe mijloacele cu care cititorul construiește sau interpretează textul, Și cu ajutorul cărora autorul devine o prezență în mintea
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
multă transparență cititorului. Charles Murray, un critic acerb al a postmodernismului, dă o definiție acestui termen: Poziția centrală în această dezbatere este conceptul de obiectivitate și ceea ce ar însemna aceasta. În cel mai larg sens, negarea obiectivității este trăsătura poziției postmoderne iar ostilitatea față de aceste baze ale obiectivității este trăsătura definitorie. Această ostilitate subterană față de conceptul de obiectivitate evidentă în multe din teoriile critice moderne, acesta este punctul de atac pentru toți dușmanii postmodernismului. Mulți critici caracterizează postmodernismul drept un fenomen
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
în pofida acestuia, și-a atras, de asemenea, numeroși critici. S-a argumentat că modernitatea nu e decât un monolit de dimensiuni uriașe, ca un singur buștean, dar de fapt era el însuși dinamic și mereu schimbător; evoluția dintre 'modern' și 'postmodern' trebuie privit mai degrabă ca o gradație iar nu ca un tip nou, o continuare, iar nu o ruptură. Un teoretician al acestei idei este Marshall Berman, a cărui carte "All That is Solid Melts into Air" (un citat intertextual
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Datorită abilității sale de a prezenta elemente fantastice ca pe niște evenimente din viața cotidiană, el a devenit unul din premergătorii realismului magic. De asemenea, conform criticului egiptean Ihab Hassan, opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei postmoderne. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la postmodernism, cu tot ceea ce presupune—substituirea ierarhiei cu anarhia, a creației cu deconstrucția, a interpretării critice cu sfidarea oricărei interpretări, a narațiunii cu anti-narațiunea sau a metaforei cu metonimia—a fost parcurs astfel
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
un set de adaptări pentru televiziune ale pieselor sale) și succesul filmului "Shakespeare in Love" (1998), o ficțiune dedicată vieții scriitorului, bazată pe scenariul unui foarte cunoscut autor dramatic contemporan, Tom Stoppard, care a propus și o rescriere în cheie postmodernă a lui Hamlet, "Rozencrantz și Guildestern sunt morți". Toate piesele au fost puse în scenă la Teatrul Globe a cărui deviză ce se putea citi pe cortina teatrului, era "Totus mundus agit histrionem". Ea reprezenta traducerea în limba latină a
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
neoexpresionismului sunt arhitectura organică și cea brutalistă. Acest curent este caracterizat prin respingerea trăsăturilor istorice, mulțimea de linii orizontale ce sugerează viteză, dinamism, mișcare în general. Deconstructivism în arhitectură, numit uneori și Deconstrucție, este o direcție de dezvoltare a arhitecturii postmoderne începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizată de idea de non-liniaritate a procesului de design și proiectare, precum și de manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerând volumetrie
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
non-ortogonale și a suprafețelor de forme cele mai variate și ciudate; aici putându-se menționa ca printre cele mai faimoase, Stuttgart State Gallery și Guggenheim Museum Bilbao. Arhitecții moderniști consideră clădirile post-moderne drept vulgare și clare forme de kitsch. Arhitecții postmoderni privesc spațiile moderniste proiectate de aceștia ca fiind lipsite de suflet și de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc nivelul tehnicității arhitecturii, cu accentul pus pe dorința modernismului de a reduce deopotrivă cantitatea de material și costurile unei structuri, respectiv
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
imperative și caută exuberanța în orice, în tehnicile de construcție, în modificarea unghiurilor tuturor suprafețelor, în folosirea diferitelor tipuri de ornamente, semănând la nivelul elaborării și al rafinamentului execuției, mai mult decât cu orice, cu arhitectura Art Deco. Lista arhitecților postmoderni îi include pe foarte cunoscuții Philip Johnson, John Burgee, Robert Venturi, Ricardo Boffil, James Stirling, Santiago Calatrava și Frank Gehry. "Profetul postmodernității" a fost arhitectul și criticul american Charles Jencks, în al cărui studiu au fost definite trăsăturile esențiale ale
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
pe foarte cunoscuții Philip Johnson, John Burgee, Robert Venturi, Ricardo Boffil, James Stirling, Santiago Calatrava și Frank Gehry. "Profetul postmodernității" a fost arhitectul și criticul american Charles Jencks, în al cărui studiu au fost definite trăsăturile esențiale ale curentului. Arhitecții postmoderni au căutat un punct de conjuncție între tehnologia secolului XX și stilurile tradiționale din trecut, în special clasicismul. Ca reacție la austeritatea mișcării moderniste, arhitecții s-au întors la surse regionale și tradiționale, introducând ornamente, culori, și sculpturi, adesea într-
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
ipoteză în cadrul romanului. Totuși există o explicație alternativă și mai plauzibilă - o soluție extrem de ingenioasă, care a fost luată de Eco din „Nopțile Arabe”: povestirea „Vizirul care a fost pedepsit” se bazează pe aceeași temă. Umberto Eco este un teoretician postmodern important, și "Numele trandafirului" este un roman postmodern . De exemplu, el afirmă în roman că „întotdeauna cărțile dezbat alte cărți și fiecare povestire cuprinde o alta, care a fost deja spusă.” Deși ideea a fost exprimată deja de Ecleziast , este
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
și mai plauzibilă - o soluție extrem de ingenioasă, care a fost luată de Eco din „Nopțile Arabe”: povestirea „Vizirul care a fost pedepsit” se bazează pe aceeași temă. Umberto Eco este un teoretician postmodern important, și "Numele trandafirului" este un roman postmodern . De exemplu, el afirmă în roman că „întotdeauna cărțile dezbat alte cărți și fiecare povestire cuprinde o alta, care a fost deja spusă.” Deși ideea a fost exprimată deja de Ecleziast , este, poate, potrivit să se considere ca această afirmație
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
în roman că „întotdeauna cărțile dezbat alte cărți și fiecare povestire cuprinde o alta, care a fost deja spusă.” Deși ideea a fost exprimată deja de Ecleziast , este, poate, potrivit să se considere ca această afirmație se referă la idealul postmodern conform căruia textele fac trimitere la altele, mai degrabă decât la realitatea exterioară . În stil postmodern, romanul are un final incert: s-a descoperit foarte puțin și detectivul este învins (post-scriptum). William de Baskerville găsește din greșeală soluția misterului; el
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
fost deja spusă.” Deși ideea a fost exprimată deja de Ecleziast , este, poate, potrivit să se considere ca această afirmație se referă la idealul postmodern conform căruia textele fac trimitere la altele, mai degrabă decât la realitatea exterioară . În stil postmodern, romanul are un final incert: s-a descoperit foarte puțin și detectivul este învins (post-scriptum). William de Baskerville găsește din greșeală soluția misterului; el credea că toate crimele erau făcute după același tipar, însă erau doar întâmplătoare. Astfel, Eco a
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
precum Ciprian Mihali și Bogdan Ghiu. Deși Mihali este mai interesat de analiza fenomenologică a cotidianului, gândirea sa este profund înrădăcinată în poststructuralismul francez. Ghiu, prin traducerile lucrărilor lui Deleuze și esee variate a răspândit influența filosofiei franceze poststructuraliste și postmoderne în România, deși aceasta rămâne mai curând discretă, fără vreun filosof matur. Filosofia analitică s-a dezvoltat mai mult la Universitatea din București, prin nume precum Mircea Dumitru, Adrian-Paul Iliescu, Adrian Miroiu, Valentin Mureșan, Mihail-Radu Solcan. Mircea Dumitru a scris
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
(n. 5 februarie 1953, Sân Juan, Puerto Rico) este o scriitoare portoricana. Este autoarea primului român scris în spangleză, "Yo-Yo Boing!" (1998), a trilogiei de poezie postmodernă "Empire of Dreams" (Yale, 1994) și a lucrării de ficțiune filosofica "United States of Banană" (AmazonCrossing, 2011), o cronică a experiențelor trăite de imigranții latinoamericani în Statele Unite. „Decenii întregi, scriitorii dominicani și portoricani au dus o revoluție lingvistică”, scria , „iar
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
experimental și sfidează legile limbii engleze unice, campanile de epurare etnică și cenzură corporatistă. În 2011, Giannina Braschi a debutat cu United States of Banană, prima sa lucrare scrisă în întregime în limba engleză; este vorba de un român dramatic postmodern despre schimbările de putere în lume după atentatele din 11 septembrie 2001. Lucrarea reprezintă o critică poetica a capitalismului și cenzurii corporatiste din secolul XXI. În 2012, The Economist a inclus printre cele mai importante surse de declarații îndrăznețe cu privire la
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
folosește în mod continuu refrenul ”Așa merg lucrurile.” când apar moartea și mortalitatea, ca tranziție narativă la alt subiect, ca memento mori, comic relief și pentru a explica inexplicabilul. Apare de 106 ori. Având în vedere că romanul este unul postmodern, meta-ficțional, primul capitol din "Abatorul cinci" este o prefață a autorului în care explică cum a ajuns să scrie romanul și își cere scuze că romanul este ”atât de scurt și de amestecat și de discordant,” pentru că ”nu este nimic
Abatorul cinci () [Corola-website/Science/320829_a_322158]
-
reconecteze la înțelepciunea Bisericii istorice, în special la Biserica Timpurie, mai mult decât la erudiția și teologia modernă care, în opinia sa, sunt adesea contaminate de agende politice. Oden spunea că dorința lui este „să înceapă să pregătească comunitatea creștină postmodernă pentru al treilea mileniu spre reîntoarcerea la un studiu atent și plin respect în ce privește miezul tradiției creștinismului clasic". Oden speră „sâ nu aducă noi contribuții teologiei”. Alți teologi, despre care se poate spune că lucrează în interiorul paleo-ortodoxiei, deliberat sau nu
Paleo-Ortodoxia () [Corola-website/Science/315442_a_316771]
-
funcții sonore. În ciuda acestor evoluții, tonalitatea a fost sprijinită în secolul XX de autori precum Richard Strauss sau Jean Sibelius; Arnold Schönberg, creatorul dodecafonismului, a revenit la tonalitate în ultima sa etapă de creație. După 1960, adoptarea gândirii de tip postmodern de către unii autori culți și succesul enorm al muzicii de divertisment au asigurat perpetuarea sonorităților tonale până în zilele noastre. Din aria de divertisment, mai multe genuri sunt tributare tonalității: muzică ușoară, muzică de jazz de până în anii 1950, genurile pop
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
Thomson (operator), pentru episodul „The Gold Bug”. O versiune simplificată a povestirii a fost inclusă în volumul "Murders in the Rue Morgue, and The Gold Bug" (1973) de Robert James Dixson, publicat de Regents Pub. Co. O dramatizare radiofonică antirasistă „postmodernă” a povestirii a fost difuzată de BBC Radio 4 în 2001. Scenariul a fost scris de Gregory Evans, producția a fost regizată de Ned Chaillet și i-a avut în rolurile principale pe Clarke Peters, Rhashan Stone și William Hootkins
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
mesaj clar și exact, lăsând mintea liberă să interpreteze fiecare sunet asa cum îl "aude" creierul fiecăruia." - Maresh Cu alte cuvinte MINIMAL-UL este o definiție simplificatoare a noțiunii afirmată în spațiul amer., „minimal music”, ar viza o orientare muzicală postmodernă (Danuser, 1984), apărută după 1960, manifestată prin compunerea unui flux sonor repetitiv, adesea de lungă durată, unde muzica se transformă gradual prin repetarea ușor modificată a celor mai mici componente ale discursului. Conceptul a fost împrumutat din artele plastice din
Minimal techno () [Corola-website/Science/323290_a_324619]
-
model unic a frazei* muzicale, generator de multiple variante, sonoritate continuă / pulsatorie, cu schimbări lent - gradual, repetiții mecanice ale unui singur cluster* etc.). Diatonia*, în unele cazuri întoarcerea la funcționalitate armonică justifică pe unii teoreticieni să considere minimalismul drept curent postmodern (v. postmodernă, muzică). În multe cazuri, repetiția ritmică se cuplează chiar cu tonalitatea* tradițională (John Adams, n. 1947). Criticii amer. preferă definirea m.m. ca orientare genuin amer., extinsă la numeroși alți compozitori; ei au studiat însă prea puțin afinitățile minimaliștilor
Minimal techno () [Corola-website/Science/323290_a_324619]