27,702 matches
-
trasul zilnic de perciuni, o specialitate a învățătorului, moștenită din străbunii glorioși. Rasul în cap nu i-a fost pe plac nici lui Bahrim și nici lui Papago, îngrozit de cât de neatrăgător arătam. Drept consolare, în loc să-mi fac lecțiile, preferam să stau singur în fața oglinzii ore în șir și să "dirijez": deși temporar ras în cap, aveam tupeul să mă cred Toscanini. Ori Silvestri, ori Gogu Georgescu, pe care îl cunoscusem, pentru că era prieten cu părinții mei. Datorită lui, am
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
aceste impresii m-au ajutat mai târziu în teatru, nu doar în cariera de operă. Acasă, tata asculta zilnic discuri cu Toscanini și Furtwängler. Când eram singur, îmi puneam aceste discuri la volum maxim și, în fața oglinzii, deveneam Toscanini. îl preferam lui Furtwängler, deși nu îi văzusem pe nici unul. Ascultându-i, mi-l închipuiam pe Toscanini pasionat și cu mișcări îndrăcite, în timp ce pe Furtwängler îl vizualizam mai introvertit și reținut. Am optat pentru pasiune și extravaganță și, în oglindă, dirijam și
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
se grăbește, Lache zăbovește. Într-o discuție de berărie, cu amici, pe urmă la băcănie, comentînd lacuna legii penale, aceea de-a nu prevedea pedeapsa cu moartea. Întîrzie, sînt scuzați, nu se-ntîmplă nimic. Caragiale nu mai e gata cu poanta, preferă să creeze un tip absurd, mașinal, obsedat de lacuna lui, care-i dă prilejul, umilului funcționar, să facă pe legiuitorul, și de replica Ești teribil, monșer, parol! Un personaj de nuvelă. Situațiunea, din care a rămas un titlu. Și același
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
-sii. Încep să discute despre slujbe și lefuri, toate sub valoarea lui Iancu: "mai bine, lipsă! mai bine sărac și curat!" (sic!). Cînd vine doamna, cu mutarea gata aranjată, misterul se lămurește: amicul e un întreținut. Destul de previzibilă, schița e preferată de editor, de pildă, episoadelor cu Mitică. Ceea ce nu-nseamnă că, din perspectiva datării, nu ține, dînd mărturie de cît de reciclabilă e o presă efemeră, căreia-i vezi greu, cîteodată, anul de apariție. Ultima replică din volum (din C.F.R.
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
asemenea teatrul: literatura artistică adică, "pură" în sensul ficționalității. Nu că problemele pe care le urmărește autorul nu s-ar regăsi în interiorul unor astfel de opere și că o analiză atentă nu le-ar putea decupa explicativ; dar Mircea Iorgulescu preferă în cazul de față să disece metaliteratura, ceea ce se scrie - și se trăiește - pe marginea cărților. În cele mai bune pagini ale sale, critica pe care o întreprinde nici nu este una propriu-zis literară, ci culturală în sens larg, angajând
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
literare. Dar, de vreme ce alte opere beneficiază de trei-patru episoade critice, de ce acestea, considerate atât de importante, au fost expediate într-unul singur? Adevărul este că dintre cele două laturi ale criticii, "negativă" și "pozitivă", penalizatoare și constructivă, Mircea Iorgulescu o preferă vizibil pe cea dintâi. Tangente întotdeauna la valoarea estetică, comentariile lui aleg impactul direct cu falsele notorietăți, cu piedestalele șubrede și statuile de gips. Iată și motivul pentru care psihopatologia lumii noastre culturale, în ultimii ani ceaușiști și în primii
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
numai pentru două săptămâni, a unor atari reuniuni sonore. Penderecki, a cărui creație Rene Bosc (actualul director al "Presences"-ului) o definea ca un roman al muzicii contemporane, a înotat în tot felul de ape: reci (sau chiar înghețate), călduțe (preferate de cele mai multe ori), fierbinți (atunci când simțea cum frigul îi străpunge popularitatea), dulci, sărate, sălcii... A fost hulit (la început) de către tradiționaliști, pentru ca apoi să fie blamat de moderniști. Cameleonic, bine aclimatizat la temperatura succesului, cu un dever mereu prezervat, statornic
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
lui Zigu Ornea rămîne în întregime în picioare. Există un loc în carte unde autorul, punînd în lumină altruismul pe care Dobrogeanu-Gherea îl dovedea în încercarea de a sluji cauza socialismului, scrie că autorul Neoiobăgiei avea ,abnegația eclipsării de sine": prefera să se țină în umbră, lăsîndu-i pe alții să reprezinte, la scenă deschisă, niște proiecte pe care tot el le gîndise pentru prima dată. Ceva asemănător se poate spune și despre Zigu Ornea din perspectiva acestei cărți: a știut ca
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
căderea comunismului sînt scrise și textele din cea de-a doua secțiune a cărții Fatalism sau realism?. În multe dintre ele autorul glosează pe marginea personalităților distincte ale celor doi Caragiale (Ion Luca, respectiv Mateiu), indiscutabil doi dintre autorii săi preferați în epocă. Prin modul în care abordează personalitățile și operele celor doi scriitori, tată și fiu, se poate spune că Dan Ciachir este un soi de Lucian Boia avant la lettre. El spulberă toate locurile comune ale ,hagiografiei" noastre literare
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
adevărat că se pot trage concluzii privind caracterul stăpînului pornind de la rasa și deprinderile cîinelui său, atunci nu este lipsit de interes pentru istoria literară să știe cu precizie ce fel de animale cresc scriitorii. Ion Barbu și Tudor Arghezi preferau maidanezii ca un simbol al lipsei lor de prejudecăți sociale, asemeni Bietului Ioanide al lui Călinescu, intelectual de rasă crescînd însă cîinele fără pedigree Ștolț (din germană: "îngîmfat", "mîndru"). Ioanide își consideră cîinele superior ca inteligență multor oameni. Brătescu-Voinești avea
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
apoi scrie! Aviz medical De nu trăiești în zadar și mănânci pe la toți Sfinții Ce-s trecuți în calendar Și-ai săpat groapă cu dinții! Osânda Unui despot „luminat” I-au intrat zilele-n sac Și partidul l-a damnat Preferând un „prostănac”. Șuvița marinarului Dacă ți-ai tăiat șuvița Zice ziaristul Bulă La mulți ne-ai luat alvița Dă-ne acces la pendula! Alegeri la partide Bilanț la publicarea unei cărți Am publicat în cartea asta Mai mult decat speră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Jenny, să-mi apară ocazia mult visata de a pleca din țară prin Marinka, despre care am scris anterior. M’am spovedit deîndată lui Jenny, arătându-i situația în amănunt. Că și tatăl meu, care pe vremuri mă îndemnase să prefer pușcăria delațiunei, Jenny nu a ezitat o clipă ca să mă îndemne să plec, arătând că dacă voi mai avea de gand să fiu cu ea și mai tarziu, mă va urma... Căsătoria mea cu Marinka (aprobată de Marea Adunare Națională
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice”, uneori este trecut din materie a poemelor în principiu generator și model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful logos-ului. A preferat ordinea intelectului în pofida datelor dezordonate și inconsistente ale percepției. Cuvântul și-l închipuie oglindă a eului („Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine / Ca să văd grădină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
morală indiscutabilă în privința condamnării comunismului, mă gîndesc la Ticu Dumitrescu, săptămîna trecută acest om a fost împiedicat să acceadă într-o funcție de la înălțimea căreia ar fi putut să-și exercite la propriu acest drept moral. În schimb, a fost preferată o persoană obedientă căreia îi lipsea în întregime dreptul moral de a conduce o instituție precum CNSAS-ul. Din nou, politicienii români au considerat că nu este prudent ca Ticu Dumitrescu, un om căruia nu-i pasă de imprudențe politice
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
anii ^50, a fost în tinerețe un mare romantic, un insațiabil închinător al lui Eros și, din când în când, al lui Bachus. Fire prin excelență boemă, ca licențiat în Litere și Filosofie, nu-i plăcuse activitatea de profesor secundar, preferând funcționariatul, destui ani lucrând la Biblioteca Municipiului București. Și nu i-am fi putut descifra temperamentul pasional, structura lui sufletească pe de-a-ntregul nici din excelentele copioase fragmente de jurnal (7 ani cât 70 și Jurnal intermitent), publicate după 1989
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
cîteva zile că lui Ticu Dumitrescu i se pregătește această surpriză. Să nu se fi găsit nici un ziarist să-l prevină? Mă îndoiesc. Iar dacă acest Gauk autohton a aflat din vreme că la votul cremei deconspiratorilor Securității va fi preferat Turianu de ce n-a făcut scandal la timp? Probabil că orgoliosul Ticu a refuzat să dea crezare avertismentelor primite. Și în loc să-și întindă antenele, și-o fi închipuit că i se întinde o cursă mediatică. De-abia după votul din
Cnsas - spălătorie și circ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10749_a_12074]
-
adverbului românesc. Probabil că ,sprijinul exterior" acționează și astăzi, cînd momentan apare, în Internet, în multe texte tehnice sau publicitare, traduse ori imitate. Oricum, adverbul momentan - care are avantajul unei forme scurte și transparente - este extrem de folosit astăzi (în vreme ce adjectivul, preferat de stilul cult și de dicționarele noastre, este destul de rar), în limbajul curent oral, dar și în scrisul jurnalistic: Momentan, la noi au luat o pauză de ecran" (EvZ TV 23-29 dec 2005, 8); , Momentan, el se află în stare
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
a scandalizării: scriitorul nu atacă valori în privința cărora mai există o urmă de îndoială, ci atacă numai valorile definitiv consacrate. El lovește numai numele aflate în vîrful ierarhiei, iar nu pe cele cufundate în umbra de jos a palierelor inferioare. Preferă celebritățile, notorietățile incontestabile, pe scurt tot ce înseamnă efigie încrustată în panteonul culturii germane. Literați, filozofi, muzicieni sau pictori, nimeni nu scapă de elanul iconoclast al austriacului: Stifter, Brueckner, Mahler, Heidegger, Beethoven, Furtwaengler, Klimt, Schiele sau Kokoschka sînt cîteva din
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
Artă, în colaborare cu Academia Română și Institutul de Istorie și Teorie Literară , G. Călinescu". Meritul aparține Georgetei Penelea Filitti, care trudește din 1977 pe paginile oratoriei lui Kogălniceanu. Nu știu să fi semnalat cineva această victorie. De felul nostru sceptici, preferăm să ne deplângem înfrângerile și să ne cultivăm resemnările. Ar mai fi de făcut completări în sectorul istoriei sau al publicisticii, ar mai fi de restituit corespondența (particulară și oficială), pentru a epuiza arhiva Kogălniceanu și pentru a avea astfel
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
Opere fundamentale". Realizările edițiilor critice - câte sunt - se petrec cel mai adesea în anonimat. Premiul ,Perpessicius", acordat de Muzeul Literaturii Române, în mod special pentru edițiile critice, a fost reactivat abia în 2005, după o întrerupere îndelungată. Juriile Uniunii Scriitorilor preferă anual să suplimenteze la poezie premiile, pentru un volum ce va fi repede uitat, decât să acorde recompensă pentru o ediție critică muncită câțiva zeci de ani. E și cazul ignorării ediției Kogălniceanu, rezultatul unor competențe multiple, puse în aplicație
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
fel și chip plicticoase lucruri vechi cu scandaloase nebunii noi, să se maturizeze și să dea înapoi, în irezistibile, bosumflate copilăreli. De aici, scăderile (oare?) prin comparație cu pașoptismul, revendicat, deseori, ca model: ezitarea la start, estetismul (nonșalant și subversiv) preferat activismului, antifraza de salon din care, la un secol și jumătate distanță, n-are cum mai ieși o revoluție. Optzecismul e, așadar, un trend cultural cu premise, trădate, de filozofie socială. O întoarcere, în forță, a scriitorului ,citit", cultivat, în
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
linia cronicilor. Horia Gîrbea ,critică" de plăcere, cu ironie benignă, reluînd, dacă are ocazia, părerile confraților. Arte parțiale e, altfel spus, o carte despre afinitățile cu scriitorii, patruzeci și cinci la număr, și cu acei comentatori care, la rîndu-le, îi preferă. Atent la stil și la ,potrivirile", mai vizibile sau mai ,construite", cu poeți din lumea largă (ori cu pictori, bunăoară de Chirico), Horia Gârbea închide cărțile totdeauna mulțumit. Mai mult decît niște formule consacrate (și consacratoare, prin tradiție), frazele de
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
a cunoscut. Fenomenul a fost mult mai subtil, a implicat elitele locale, în numele unui stat și ideal comun: Italia. Guvernele liberale, care s-au succedat momentelor unificării succesive ale diferitelor teritorii din peninsulă la regatul piemontez, incepand cu Cavour, au preferat să impună Sudului o stare de subdezvoltare cu scopul întăririi activității economice din Nord. În această cheie de lectură, Gramsci consideră că efectul benefic pe care Risorgimentoul și unificarea teritorială ar fi trebuit să îl aibă asupra întregului teritoriu italian
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Nord, în timp ce Sudul a rămas încremenit în realitățile agrare și preindustriale caracteristice regatului Siciliei. Menținerea acestei stări de fapt s-a realizat prin măsurile restrictive luate de instituțiile de forță ale statului. Pentru Gramsci, acest proces nu a angrenat Sudul, preferându-se atragerea oportuniștilor în loc să fie angrenate acele straturi ale societății ce ar fi putut aduce legitimitate.13 "Acest raport complex oraș-stat poate fi studiat în programele politice generale care căutau să se afirme înainte de venirea la putere a fascismului: programul
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
celor două macro-regiuni italiene, Nordul și Sudul. Partea nordică a statului a urmat un proces accelerat de industrializare și modernizare, în timp ce spațiul meridional a continuat un proces de decădere sau stagnare. Astfel, tinerii pregătiți de sistemul de învățământ italian au preferat să urmeze cariere diferite. Cei din Nord au fost atrași către activitățile economice, ca efect al mediului competitiv și stimulator în care se regaseau, în timp ce noile elite meridionale au preferat să urmeze cariere în cadrul statului, care deși erau mai prost
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]