19,544 matches
-
angajat într-un proces de învățare, în domeniul politicii externe. (Harris, 1997, pp. 150-151). Totuși, o astfel de perspectivă este mai curând simplistă pentru că prezumă o relație între faptul că China se folosește de instituțiile economice și schimbarea de la nivelul preferințelor sale de bază. Pearson adoptă o evaluare mai rezervată. În timp ce observă că există semne că implicarea economică modelează coalițiile politice și economice interne chineze conform normelor regimurilor economice internaționale, autoarea subliniază, de asemenea, că gradul de conformare a fost cel
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
despre natura anarhiei fac ca teoria să se ocupe de reproducerea unui mediu competitiv organizat în jurul balanței de putere. Din acest motiv, putem privi neorealismul dintr-o perspectivă raționalistă. Totuși, nu trebuie să ignorăm calitatea reflexivă a neorealismului, și nici preferința lui Waltz față de dependența de retroacțiunea cu efect de socializare din interiorul sistemului internațional. În baza acestei interpretări a neorealismului, putem respinge o înțelegere liniară a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în care instituționalismul este privit drept un punct
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și o reformulare a ortodoxiei actuale referitoare la teoria liberală. Potrivit consensului curent, liberalismul se concentrează asupra consecințelor internaționale ale structurii interne. Moravcsik (1997) a generalizat un astfel de cadru pentru a dezvolta un model liberal ce acordă prioritate cauzală preferințelor interne. Totuși, pornind de la cercetarea constructivistă a lui Wendt, putem produce o formulare mai sistemică a teoriei liberale, în care se consideră că sistemul internațional are o logică auto-transformativă. Înțeleasă astfel, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și de securitate, chiar și cu riscul de a se vulnerabiliza la exploatarea de către SUA. Probabil că motivul pentru care Germania a fost capabilă să adopte un rol mai activ în restructurarea diplomației sale multilaterale are legătură cu faptul că preferințele ei din timpul Războiului Rece se "potriveau" mai bine cu tendințele vremii decât cele ale Japoniei (Cortell și Davies, 2000, pp. 73-81). În consecință, a fost mai simplă internalizarea schimbării în plan intern. Cu toate acestea, pare să fie limpede
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționaliste. Prin contrast, acest amestec este compatibil cu marjele de comportament asociate cu modelul liberal. Ajustări ale politicii externe În primii zece ani ai perioadei post-Război Rece, Germania, Japonia și China au urmărit strategii ce reflectă un set distinct de preferințe strategice. Aceste preferințe ies din sferele de comportament anticipate de modelul neorealist sau de modelul instituționalist. În timp ce prezintă anomalii pentru cadrele existente, acest tipar poate fi înțeles ca reflectând un "decalaj de internalizare", de tipul celui prezis de teoria liberală
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
acest amestec este compatibil cu marjele de comportament asociate cu modelul liberal. Ajustări ale politicii externe În primii zece ani ai perioadei post-Război Rece, Germania, Japonia și China au urmărit strategii ce reflectă un set distinct de preferințe strategice. Aceste preferințe ies din sferele de comportament anticipate de modelul neorealist sau de modelul instituționalist. În timp ce prezintă anomalii pentru cadrele existente, acest tipar poate fi înțeles ca reflectând un "decalaj de internalizare", de tipul celui prezis de teoria liberală. Preferințele exprimate de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
strategice. Aceste preferințe ies din sferele de comportament anticipate de modelul neorealist sau de modelul instituționalist. În timp ce prezintă anomalii pentru cadrele existente, acest tipar poate fi înțeles ca reflectând un "decalaj de internalizare", de tipul celui prezis de teoria liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel 6.2 Strategii de stat 1989-1999 Stat Preferințe strategice Analist (analiști) Germania Instituționaliste reflexive Anderson și Goodman Japonia Realiste mercantile Heginbotham și Samuels China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru cadrele existente, acest tipar poate fi înțeles ca reflectând un "decalaj de internalizare", de tipul celui prezis de teoria liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel 6.2 Strategii de stat 1989-1999 Stat Preferințe strategice Analist (analiști) Germania Instituționaliste reflexive Anderson și Goodman Japonia Realiste mercantile Heginbotham și Samuels China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate de Germania unificată sunt caracterizate de Anderson și Goodman drept reflexiv-instituționaliste. Pe măsură ce se adaptau la tranziția de la Războiul Rece
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel 6.2 Strategii de stat 1989-1999 Stat Preferințe strategice Analist (analiști) Germania Instituționaliste reflexive Anderson și Goodman Japonia Realiste mercantile Heginbotham și Samuels China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate de Germania unificată sunt caracterizate de Anderson și Goodman drept reflexiv-instituționaliste. Pe măsură ce se adaptau la tranziția de la Războiul Rece, "instituțiile [...] au restructurat și au remodelat interesele germane, astfel că, în ochii elitei politice germane, apartenența la instituții nu însemna
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Germania unificată nu a început să-și relaxeze principalele angajamente instituționale din cadrul NATO și al Uniunii Europene. Contrar instituționalismului, recursul Germaniei la instituții a reflectat nu numai calcule instrumentale ale intereselor, ci și felul în care angajamentele instituționale îi remodelaseră preferințele de politică externă. Astfel, există dovezi care indică faptul că Germania internalizase extensiv normele cooperării asociate cu instituții multilaterale importante din sistemul internațional. Potrivit lui Heginbotham și Samuels, putem caracteriza preferințele Japoniei din anii 1990 ca fiind realiste mercantile (Heginbotham și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
intereselor, ci și felul în care angajamentele instituționale îi remodelaseră preferințele de politică externă. Astfel, există dovezi care indică faptul că Germania internalizase extensiv normele cooperării asociate cu instituții multilaterale importante din sistemul internațional. Potrivit lui Heginbotham și Samuels, putem caracteriza preferințele Japoniei din anii 1990 ca fiind realiste mercantile (Heginbotham și Samuels, 1999). Realismul mercantil combină naționalismul economic cu un profil politic discret. Contrar neorealismului, Japonia a făcut în mod constant o prioritate din interesele tehnico-economice în raport cu cele politico-militare, definindu-și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în relațiile economice anevoioase cu economiile occidentale. Conform comportamentului realist mercantil, Japonia cooperează sub aspect economic cu state asiatice care au structuri industriale complementare (mai ales China), în timp ce balansează împotriva statelor industrializate avansate. Astfel, la fel ca în cazul Germaniei, preferințele distincte exprimate de Japonia pe parcursul anilor 1990 nu sunt compatibile nici cu predicțiile neorealiste, și nici cu cele instituționaliste. În schimb, ele reflectă puternic influența coalițiilor economice și politice interne formate după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit lui
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
exprimate de Japonia pe parcursul anilor 1990 nu sunt compatibile nici cu predicțiile neorealiste, și nici cu cele instituționaliste. În schimb, ele reflectă puternic influența coalițiilor economice și politice interne formate după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit lui Johnston, preferințele Chinei după 1989 pot fi caracterizate drept realiste identitare. Realismul identității sugerează că liderii chinezi consideră că principalele pericole din mediul lor de securitate se datorează provocărilor la adresa coeziunii ordinii interne, și, în aceste circumstanțe, ei recurg la discursul și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dezvoltare a relațiilor interdependente cu Occidentul, ca element esențial al modernizării, avea ramificații interne majore. Apoi, acest fapt a fost exacerbat prin reducerea amenințării externe directe la adresa Chinei, odată cu colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Precum în celelalte două cazuri analizate, preferințele exprimate de China pe parcursul anilor 1990 sunt anomalii și pentru neorealism, și pentru instituționalism. Contrar neorealismului, intensificarea discursului și comportamentului de tip realpolitik al Chinei după 1989 este în mare parte simbolică, fiind temperată prin recunoașterea tacită de către elita conducătoare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
au reacționat foarte diferit la schimbările din sistemul internațional după 1989. Totuși, este posibilă generalizarea comportamentului de politică externă al acestor state importante pe parcursul anilor 1990. Fiecare dintre ele a dobândit o marjă mare de acțiune autonomă în sistemul internațional. Preferințele lor strategice distincte ies din limitele prevăzute de neorealism și de instituționalism. Aceasta se datorează influenței identităților sociale interne în combinație cu influența intereselor economice și a instituțiilor politice asupra politicii externe. Această descoperire se potrivește predicțiilor oferite de un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
acțiune independentă. Aceasta le reflectă capacitatea crescută de a reflecta la sine în mod critic și de a se transforma din punct de vedere cultural. Totuși, prin extensie, această explicație acordă statelor o sferă semnificativă pentru exprimarea unei diversități de preferințe ce reflectă influența coalițiilor interne. Neorealiștii și instituționaliștii ar obiecta, poate, că și ei ar putea să accepte că, în anumite situații, preferințele interne ale statelor le influențează comportamentul internațional. Totuși, această afirmație poate primi trei răspunsuri, în baza cazurilor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
vedere cultural. Totuși, prin extensie, această explicație acordă statelor o sferă semnificativă pentru exprimarea unei diversități de preferințe ce reflectă influența coalițiilor interne. Neorealiștii și instituționaliștii ar obiecta, poate, că și ei ar putea să accepte că, în anumite situații, preferințele interne ale statelor le influențează comportamentul internațional. Totuși, această afirmație poate primi trei răspunsuri, în baza cazurilor examinate. Mai întâi, aceste descoperiri se aplică în raport cu comportamentul celor trei state importante, identificate de neorealiști drept candidate la un statut de pol
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statut de pol în cadrul sistemului internațional. În al doilea rând, Germania, Japonia și China funcționează în circumstanțe radical diferite, în sensul că există variații mari ale tiparelor interdependenței cu care se confruntă fiecare dintre ele. Dar, în toate cele trei, preferințele interne influențează puternic comportamentul internațional. În al treilea rând, cazurile au fost examinate într-un interval de timp de zece ani. Astfel, preferințele sunt un factor consecvent care influențează politica externă. Nu se poate sugera că, în aceste cazuri, preferințele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
variații mari ale tiparelor interdependenței cu care se confruntă fiecare dintre ele. Dar, în toate cele trei, preferințele interne influențează puternic comportamentul internațional. În al treilea rând, cazurile au fost examinate într-un interval de timp de zece ani. Astfel, preferințele sunt un factor consecvent care influențează politica externă. Nu se poate sugera că, în aceste cazuri, preferințele influențează politica externă într-un mod ad hoc. Din contra, ele au modelat în mod hotărâtor marile strategii pe parcursul anilor 1990. Neorealiștilor și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
preferințele interne influențează puternic comportamentul internațional. În al treilea rând, cazurile au fost examinate într-un interval de timp de zece ani. Astfel, preferințele sunt un factor consecvent care influențează politica externă. Nu se poate sugera că, în aceste cazuri, preferințele influențează politica externă într-un mod ad hoc. Din contra, ele au modelat în mod hotărâtor marile strategii pe parcursul anilor 1990. Neorealiștilor și instituționaliștilor le este dificil să sugereze că aceste tipare consecvente ale comportamentului celor trei state importante, care
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
întrebări incomode privind "normalizarea" ei ca actor. Totuși, prin procesul de schimbare, Germania și-a consolidat, de fapt, angajamentul față de multilateralism. Prin modificarea termenilor participării la instituțiile internaționale, Germania și-a mărit rolul și funcțiile în aceste cadre. Ca urmare, preferința ei pentru multilateralism a evoluat într-un mod guvernat de norme. Germania a modificat procedurile prin care participă în instituțiile internaționale, dar a făcut acest lucru tocmai pentru a-și menține angajamentul normativ. Situația dificilă a Japoniei o reflectă pe
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
menține angajamentul normativ. Situația dificilă a Japoniei o reflectă pe cea cu care se confruntă Germania unificată, în sensul că strategiile distincte dezvoltate după Al Doilea Război Mondial s-au dovedit tot mai nepotrivite pentru poziția sa în sistemul internațional. Preferințele exprimate de Japonia pe parcursul anilor 1990 reflectă principiile centrale ale Doctrinei Yoshida, elaborată pentru prima dată în anii 1950. Pe parcursul anilor 1990, fundamentele interne ale strategiei Yoshida s-au erodat cu rapiditate ca reacție la schimbările din sistemul internațional. Există
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
socială latentă: "Gusturile funcționează ca marcatori privilegiați ai clasei [...]. Arta și consumul artistic sunt predispuse să îndeplinească, fie că vrem sau nu, fie că o știm sau nu, o funcție socială de legitimare a diferențelor sociale [...]. Studiul gusturilor, adică al preferințelor manifestate, este afirmarea practică a unei diferențe inevitabile. Nu întâmplător, atunci când trebuie să se justifice, o afirmă în mod negativ, prin refuzul opus altor gusturi [...]. Fără îndoială, gusturile sunt, înainte de orice, dezgusturi". Pierre Bourdieu, 1979, Introducere, pp. II, VIII și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mărturisea, în legătură cu "Festivalul toamnei", că rămâne favorabil unui public cultivat "deschis la toate", în fața riscului "elitist" persistent reprezentat de o anumită avangardă. Valorile Aici, interesul general este definit prin conținuturile și orientările acțiunii politice. Ce valori, reunind un ansamblu de preferințe, sunt în joc? Altfel spus, care scopuri urmărite de politică pot justifica raționalitatea acțiunii ei? Care sunt, din punctul de vedere al statului, principiile ale căror vehiculare și aplicare le permite cultura? Căci valorile, scopurile și preferințele politicului condiționează integrarea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
un ansamblu de preferințe, sunt în joc? Altfel spus, care scopuri urmărite de politică pot justifica raționalitatea acțiunii ei? Care sunt, din punctul de vedere al statului, principiile ale căror vehiculare și aplicare le permite cultura? Căci valorile, scopurile și preferințele politicului condiționează integrarea într-un ansamblu combinând trei aplicații și trei orientări: formarea legăturii sociale, egalitatea redistributivă, unanimitatea reconciliatoare. • Universalismul cultural: principiul general Fundamentul general al valorilor constă în primul rând în afirmarea "universalismului cultural", a cărui proprietate este aceea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]