6,020 matches
-
face,/ Cu oasele casa-și va clădi,/ Cu pielea-și va coperi”. Valoarea arhetipală a ritului este subliniată de Mircea Eliade: „sacrificiul de regenerare este o «repetare» rituală a Creației. Mitul cosmogonic implică moartea rituală (adică violentă) a unui uriaș primordial, din trupul căruia au fost constituite lumile, au crescut ierburile”. Nu numai familia viteazului bene¬ficiază de infuzia cu energiile fiarei, ci și meșteșugurile și vegetația întreagă: „Dragi de urechiuși auzitoare,/ Vedea-v-aș prin livezi verzi,/ Livezi verzi, prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Grădiștea - Ialomița). Marea și scufundarea în apă sunt, după cum vom vedea, o transfigurare a înghițirii inițiatice, iar salvarea vătafului de la înec ia sensul unei călătorii mitice pe tărâmul celălalt, al Haosului precosmic și al unei probe depășite. „Stăpână a apelor primordiale” (Mihai Coman) și „cerber” în ritualurile funebre, vidra cunoaște o ipostază surprinzătoare pentru o fiară, dar familiară totuși din basme: maternitatea îi conferă vulnerabilitate. Descendența din șarpele ce stă la baza creației face ca „Idolița” să aparțină paradigmei dragonului și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încât mănâncă laptele din blid cu copiii casei”. Capacitatea de a înțelege limba animalelor sau de a te metamorfoza poate fi obținută tot de la aceste ființe benefice. Pe scena textelor rituale de iarnă șarpele reprezintă „hierofania invizibilului stihial în vizibilul primordial” și încă o încercare pentru flăcăul care îi este destinat prin „blestem” de mamă: „Să-ți mănânce șerpii carnea/ Cum mi-ai mâncat tu viața;/ Să-ți sugă șerpii sângele,/ Cum îmi strici tu zilele”(Ostrov - Tulcea). În alte variante
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcui de noo luni;/ Cân’ voinicel în virtute/ Io mă făcui cât o bute.” (Giurgiu). Dublul eroului este însă unul la negativ, un „Preopinent” pe care flăcăul trebuie să-l ucidă pentru a se substitui cosmocratorului și a recupera timpul primordial. „Statutul de Omșarpe”(Vasile Lovinescu) este figurat în colindă printr-o făptură umano-ofidiană, a cărei „înjumătățim” este explicată prin prezența armelor cu funcție de „antimonstru” sau de brâu apotropaic: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate,/ De curăle țântălate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
univers nou, purificat, căci repetă victoria asupra dragonului (condiție sine qua non a continuității cosmice), după tiparul identificat de Mircea Eliade: „Marduk a alcătuit lumea din trupul monstrului marin Tiamat. Iahve a creat universul după ce l-a învins pe monstrul primordial Rahab”. Consacrarea vine odată cu abluțiunea, întotdeauna în: „Lapte de capră lua,/ Pe unde cu lapte da,/Ca o bucățică cădea,/ Osul alb că rămânea,/ Oasele și vinele,/ De-și trăgea păcatele”. Finalul adeseori tragic al morții voinicului se resemantizează în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
De-și trăgea păcatele”. Finalul adeseori tragic al morții voinicului se resemantizează în contextul unei scufundări în apele începutului, după contactul cu haosul. Abluțiunea permite intrarea în substanța atemporală a vieții: „în cosmogonia indiană veche cosmosul [era] văzut ca oceanul primordial de lapte”. Blestemul joacă rolul preliminar de separație a pruncului de mundan, făgăduindu-l arhetipurilor, înghițirea pune neofitul în contact cu esențele și îi anulează condiția umană, istorică. Spintecarea fiarei și ieșirea din ea au valoarea unei renașteri într-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din Cresuia - Bihor, izbăvirea de suferința grea este revelată de moartea însăși: „tu t’e-apucă - zîce - că li-i scoat’e d’im bolă-afară, că li-i spăla cu lapt’e dulce șî cu cîrpa asta”. Laptele este „băutura primordială” și „cale inițiatică” spre nemurire, chiar un loc al acesteia, în textele orfice. Lichidul are proprietăți curative demonstrate în situații similare celei din baladă: laptele de la o sută patruzeci de vaci albe a vindecat prin îmbăiere soldații otrăviți de săgețile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În altă variantă este vorba despre un singur pește uriaș, adus de vidră de pe fundul apei; el e capabil să îndestuleze o nuntă și să formeze o casă cu căpriorii din oase. Același mit, al „creației prin uciderea unui Uriaș primordial” și al renașterii „provocate prin imolare” este raportat aici la microcosmosul uman. Așa cum întregul univers se transformă după uciderea Șarpelui de către Iorgovan, sacrificiul peștelui mitic întemeiază o nouă familie sub auspiciile cele mai favorabile. Sub aspect totemic, a locui într-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
restaurarea ciclică”, „simbol al vieții și fecundității”, peștele marchează, în baladă și în colindele de fată mare sau de pescar, stadiul trecerii propriu-zise dintre nivelurile existențiale, securizând evoluția. După un pescuit în profan („bălțile cu rațile”), Antofiță ajunge în apele primordiale ale Vidrosului. Călătoria pare una regresivă în timp, dată fiind deplasarea nocturnă finalizată în momentul inițial al creației: „Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân’ miajungea/ In vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui”. Întoarcerea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
timp, dată fiind deplasarea nocturnă finalizată în momentul inițial al creației: „Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân’ miajungea/ In vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui”. Întoarcerea temporală vizează esența lumii, marea reprezentând materia primordială a imaginii materne, în interpretarea lui G. Durand. In acest fel scena pescuirii și a scufundării se revelă a fi un tipar pur inițiatic. Antofiță prinde, ca și în colinde, la a noua încercare puiul vidrei și îl chinuie pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scufundării în apele genezei întâlnim în Jăman - crai I(25). Sub pretextul invidiei soacrei pe nora sa, Lina este aruncată în lac, moment în care Domnul trimite un pește pentru a o salva prin înghițire. Spațiul corespunde întru totul decorului primordial: „Pe Lina am dus/ La măru-nflorit,/ La lacu rotund,/ Cela fără fund”. Moartea simbolică a nevestei tinere se încheie după un pescuit magic cu plasă din mătase, identică celei cu care în colinde fata prinde dulful agresor al grădinii ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mării pe care calul i-o amintește flăcăului în colindele de tip 73, Cal amenințat cu vânzarea. Motivul alesului conturează aici un bidiviu „sălbatic”: „Io nepotcovit/ Și nechingiuit”, din acest atribut derivând probabil și forța acestuia de a traversa apa primordială în siguranță. Udarea parțială este ca și tăierea sau căderea părului semnul mutilării inițiatice, marcare pe care natura divină a calului o poate compensa: „Când m-am pedicat/ D-o pană/ De mreană,/ Și m-am poticnit,/ Caftan ți-am
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-un spațiu consacrator: „Intră-n mare ca o floare./ Tot el că iese din vad,/ Ca un verde mândru brad” (Casimcea - Tulcea). Ipostaza de cosmocrator este întărită prin comparația cu Arborele Cosmic, inițierea flăcăului având ca rezultat reiterarea scenariului primordial: ivirea Pomului Creației din Apele Primordiale. Calul îmbină în această colindă funcția sa psihopompă în traversarea mării ca „vamă” a sufletelor cu atributele acvatice de divinitate ce cunoaște „făgașele subterane” ale apelor. Calul din colindele tip Voinic chipeș călare opune
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare ca o floare./ Tot el că iese din vad,/ Ca un verde mândru brad” (Casimcea - Tulcea). Ipostaza de cosmocrator este întărită prin comparația cu Arborele Cosmic, inițierea flăcăului având ca rezultat reiterarea scenariului primordial: ivirea Pomului Creației din Apele Primordiale. Calul îmbină în această colindă funcția sa psihopompă în traversarea mării ca „vamă” a sufletelor cu atributele acvatice de divinitate ce cunoaște „făgașele subterane” ale apelor. Calul din colindele tip Voinic chipeș călare opune forței distructive a soarelui natura sa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
integrat acum adâncurilor germinative, din care va emerge un altul, cu puteri fertilizatoare. Pătrundere violentă în neantul precosmogonic, înghițirea se conturează ca principiu universal al acumulării forțelor și cunoașterii absolute, fie de la animalul cosmogonic cum este șarpele, fie de la apele primordiale ce au capacități de absorbție. Înghițirea marchează un punct terminus al fazei copilăriei și trecerea spre maturitate printr-o legătură mistică între inițiere, devorare și sexualitate. Inițierea feminină - coordonate magice Selenar și acvatic Dacă în cazul inițierii tinerilor aflați la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca eroul draconocton. Cântecul lor măiestru domolește fiara haosului, în timp ce întoarcerea rituală ab origo mundi o arată drept ființă consubstanțială cu apele începutului. Pe fetele de măritat le descoperim în colinde stând în „leagăn de mătase”, între coarnele unui animal primordial care înoată la lumina lunii prin apele genezei. Așa cum s-a remarcat, „elementul important în privința lor este izolarea”, în care identificăm separarea de mediul familial și de trecutul impregnat cu energii inferioare, specifice unui stadiu încheiat. Izolarea se află în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a stăpâni stihiile și, chiar mai mult, are o îndeletnicire cosmogonică: țesutul. Acest fapt și interdicția de a privi soarele sunt explicate de Mircea Eliade prin „legătura mistică dintre lună și femeie”. Tabloului îi lipsește dramatismul, fecioara apare integrată materiei primordiale, pe care are capacitatea de a o domina magic. Simpla ei prezență, statică și acvatică prin decor, controlează revărsarea neantului. Atrage atenția cromatica prin care se conturează imaginea fecioarei: între negru și alb. Toate colindele consultate vorbesc despre eroine cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cutare), d-ochi-și negri” (GrădișteaIalomița), „Șade de doi ochi negri” (SomovaTulcea). Uneori și numele calului pe care trebuie să îl încalece feciorul, încercare cu vădit sens premarital, este Negru. Am putea identifica în prezența acestei culori apartenența la htonian ca element primordial. Implicația vine în consonanță cu atributele principiului feminin, fiindcă „negrul exprimă pasivitate absolută”, dar este și „culoarea substanței universale, a acelei materia prima, a nediferențierii primordiale”. Avem astfel sugestia cromatică a traseului pe care îl va urma fata în inițiere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este Negru. Am putea identifica în prezența acestei culori apartenența la htonian ca element primordial. Implicația vine în consonanță cu atributele principiului feminin, fiindcă „negrul exprimă pasivitate absolută”, dar este și „culoarea substanței universale, a acelei materia prima, a nediferențierii primordiale”. Avem astfel sugestia cromatică a traseului pe care îl va urma fata în inițiere: comunicarea cu stihiile și domolirea lor vin dintr-o apartenență mistică la ele. Fata conține în ființa sa datele necesare unei întrepătrunderi cu Întunericul, de aceea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
devenit tutelar pentru destinul ei. Asociată întunericului, tânăra aflată în procesiunea inițiatică va câștiga filiația directă cu luna prin feminitatea și fertilitatea ei latentă, pentru că astrul „dirijează atât moartea, cât și fecundi¬tatea, drama și inițierea”. Cufundată adânc în energiile primordiale, fecioara poate stăpâni mersul vremii și întârzia apariția luminii. Nevoită să plece după foc înainte să i se trezească frații, fata din basmul Cu Bogdan „a legat zorile dă zî în basma și limbile la cocoș’, fata - ca să nu să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în tonuri de gri a bourului (indiciu de atemporalitate) și coarnele aurii trimit aici la o ipostază uraniană, specifică boilor care trag soarele pe cer. Ființă solară, de asemenea, Sur Vultur, din basmul cules de D. Stăncescu, sugerează aceeași vechime primordială, a unei ființe martore la geneză. O colindă foarte apropiată ca formă, culeasă însă în Priponeștii de Jos, Galați, conturează și mai expresiv planul astral în care somnul inițiatic provoacă fecunditatea lumii: „Sus, mai sus, mai sus de soare,/ Printre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mari lu’ Crășun-u./ Da’ din cornu’ tău ș’om fașe?/ Om fașe uși la curți domniești-u,/ Curți domniești, împărătești-u./ Da’ din chielea ta ș’om fașe?/ Om fașe curăli la șăli”. Sărbătoarea ce deschide seria celor douăsprezece zile ale timpului primordial actualizat primește din trupul uriașului cosmogonic toate energiile fecunde. Celelalte două etape ale înnoirii sub puterea bourului tunans vizează universul ordonat al gospodăriilor ajunse pe treapta de sus a bunăstării și dimensiunea propriu-zis umană. Cureaua din pielea cornutei se așază
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
existența vegetală sunt condiții ale evoluției spirituale umane. „Naramza a frumoasă” din basmul omonim cules de G. Dem. Teodorescu are o legătură directă cu natura, augmentată de semnificația numelui: naramză înseamnă poame. Frumusețea excepțională a fecioarei este protejată de elementele primordiale: „Când ieșea ea la plimbare,/ era lucru de mirare:/ nici vântul nu adiia,/ nici soare nu dogorea,/ părul să nu-i descrețească,/ fața să nu i-o pârlească;/ păsări nu mai ciripeau,/ ape-n cale se opreau/ și cu drag
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
totemice au mai fost comparate cu ritualurile în cadrul cărora neofiții îmbrăcau pielea animală și atacau satele din jur, element al „consubstanțialității omului cu fiara”. Mai pregnant în ritualurile inițiatice pentru feciori, motivul metamorfozei pălește aici în fața simbolului neantului. Periodic, materia primordială încercă să absoarbă cosmosul, iar colindele și „aleșii” lor sunt cei care devin cosmocratorii ce reîntemeiază lumea, formând o familie. Peștele devine un „animal donator” ale cărui învățăminte îl transformă totodată într-un maestru inițiator: „Ce mă chinuiești/ Și-mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capului apotro- paic, ca receptacul al forțelor magice: „Iară capul meu/ Pune-l la boltiță,/ Boltiță- n portiță,/ Despre grădiniță” (București). Inițierea feminină, deși are o trăsătură pasivă, rezervă probe esențiale pentru reordonarea universului. Fiindcă aparține htonianului ca și divinitățile primordiale, fata de măritat are puterea de a supune haosul și de a crea din nou lumea prin cuvânt și țesut. Darurile primite pentru sacrificiul întemeietor amintesc de motivul repunerii astrelor pe cer, sugerând astfel recunoștința întregului univers pentru salvarea de la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]