7,890 matches
-
și a izbândirii unui altceva care ține la fel de suflet, dar de-acum de un ceva situat în unul din straturile adânci ale conștiinței noastre"391. Altă dovadă că ne aflăm în conștiința transdisciplinară, căci postmodernismul n-are apetit pentru dimensiunea profunzimii. Nu e vorba, mai mult, de o anume dimensiune a realului, fiindcă poetul nu zăbovește în una singură: "Parcă m-aș culca seara într-o dimensiune și m-aș trezi în alta"392. De fapt, poetul nu locuiește în nici una
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
are consistența ontologică a unui spirit de dimensiunile lui Heidegger. Iar descoperirea a fost posibilă deoarece lecturile critice ale Svetlanei Paleologu-Matta s-au prelungit din postmodernitate în transmodernitate. Aici e cheia inaptitudinii contestatarilor lui Eminescu de a se apropia de profunzimile eminescianismului. Dimensiunea sacrului nu intră în setul de valori postmoderniste. Or, trebuie remarcat că Svetlana Paleologu-Matta i-a citit pe Nietzsche, pe Heidegger, pe Borges, pe Eminescu cu antenele cele mai fine ale postmodernismului înalt, care e anticamera transmodernității. În
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
atitudinea Sabinei se distinge un simultan protest împotriva kitsch-ului ideologico-estetic comunist, dar și la adresa metafizicii și teologiei occidentale. E, desigur, solidarizarea cu critica radicală produsă de Nietzsche la adresa creștinismului. Filosoful german, însă, confunda creștinismul cu teologia scolastică occidentală, necunoscând profunzimile teologiei patristice. Sabina poate să culpabilizeze teologia cu aceleași păcate ale kitsch-ului pe care le atribuie ideologiei comuniste. Asemenea confuzie s-a făcut și se face încă dinspre postmodernitate. Sabina știe că extremele duc inevitabil la kitsch, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În realitate, Iisus n-a existat exclusiv ca om, ci doar s-a coborât, în ipostas de Fiu, la condiția umană printr-un act kenotic. Cu un Iisus atestat istoric se poate face gnosticism, nicicum o religie de amploarea și profunzimea creștinismului. 285 Ibidem, p. 429. 286 Ibidem, pp. 189-190. 287 Apud ibidem, p. 198. 288 Ibidem, p. 310. 289 Bart D. Ehrman, Adevăr și ficțiune în Codul lui Da Vinci, Editura Humanitas, București, 2005, p. 33. 290 Ibidem, p. 70
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
bâz]m pe aceast] reciprocitate. Unii oameni dep]șesc limitele acesteia într-un sens sau altul, iar alții ofer] atât cât primesc. Unii, care nu ofer] nici m]car un nivel minim, pot sfârși în închisoare. Iisus merge mai în profunzime, prevenindu-ne în mod explicit cu privire la consecințele iubirii doar fâț] de cei care ne iubesc, afirmând c] acest lucru nu este deloc extraordinar, „Oare p]gânii nu fac la fel?” (Maț. 5,47). El merge dincolo de sfera pretențiilor, a drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
catolicismului medieval tîrziu, atribuit adesea școlii fariseice. Atunci, in ce constă diferența dintre Iisus și diferitele partide iudaice, în special cea a fariseilor? În primul rând, acestea erau exclusiviste și în al doilea rând, modul in care înțelegeau nivelul și profunzimea iubirii nu era suficient de radical. În ceea ce îl privește pe Sfanțul Apostol Pavel, el a fost un gânditor complex și inc] se mai discut] pe marginea acestor aspecte, f]r] a se fi ajuns, ins], la o rezolvare a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
universale, izvorâte din cunoașterea variet]ții codurilor și a practicilor din întreaga lume, au fost exprimate de c]tre Montaigne și dezb]tute în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Dezbaterile au reînviat cu mai mare fort] și profunzime odat] cu atacurile str]lucite și neobosite ale lui Friedrich Nietzsche (1844-1900) la adresa pretențiilor societ]ților sau ale filosofilor de a oferi principii cu valoare absolut]. În Genealogia moralei (1887) și în alte opere, Nietzsche nu a încercat s] demonteze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putem lucra coerent f]r] aceste dou] puncte de vedere, dar nici nu le putem integra și nici nu putem face mai mult decat s] înțelegem cum sunt ele compatibile. Dintr-o astfel de perspectiv], nu putem p]trunde în profunzimile „mecanicii” libert]ții umane, dar putem înțelege c] f]r] libertate în cunoaștere (care st] la baza oric]ror pretenții de cunoaștere) lumea ordonat] cauzal va r]mane de nep]truns pentru noi. Este deci imposibil s] înl]tur]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Formă aferent] bunului simț trateaz] egoismul că pe un viciu concretizat în urm]rirea binelui personal dincolo de limitele moral acceptabile. A doua form] - egoismul psihologic - este teoria care afirm] c] toți suntem egoiști, dac] nu în aparent] cel puțin în profunzime, întrucat comportamentul nostru, determinat de propriile convingeri și dorințe, este orientat întotdeauna spre ceea ce consider]m a fi binele nostru absolut. Cea de-a treia form] st] sub semnul concepției lui Adam Smith conform c]reia, în anumite condiții, promovarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o boal] fizic] sau psihic] pe care bolnavul s] o considere insuportabil]; s] nu existe alt] modalitate (pentru pacient) de a îmbun]ț]ți situația; doctorul trebuie s] se consulte cu un alt specialist în domeniu. Înainte de a analiza în profunzime argumentele pro și contra eutanasiei, este necesar s] se fac] o serie de distincții. Eutanasia poate cunoaște trei forme: voluntar], nevoluntar] și involuntar]. îi. Eutanasia voluntar], nevolunar] și involuntar] Urm]torul exemplu este un caz de eutanasie voluntar]: Mary F.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu trebuie niciodat] s] intenționeze moartea unui inocent” are sens s] se fac] distincția între bun]tatea și r]utatea agentului, dar atunci acestei reguli îi lipsește logică. vii. Concluzii Distincțiile discutate mai sus reprezint] diferențe care sunt resimțite în profunzime. Dac] aceste diferențe sunt relevante sau nu din punct de vedere moral, si dac] da, din ce perspectiv], reprezint] o discuție care conținu] inc]. Exist] totuși un aspect al dezbaterii cu privire la eutanasie care nu a fost inc] atins. Oamenii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui student care a realizat o munc] superioar]; este nelegitim s]-i d]m o not] mai bun] pentru c] studentă este drăguț], poart] haine roz sau se numește „Judith”. Pe de alt] parte, relațiile personale sunt p]rtinitoare în profunzimea lor. Ne comport]m în mijlocul persoanelor cunoscute în moduri în care nu ne-am comportă în mijlocul unor necunoscuți; permitem persoanelor cunoscute s] ne trateze în moduri în care nu le-am permite necunoscuților. Acord]m tratament preferențial; îl aștept]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
efectele indezirabile ale norocului. În ciuda acestor aspecte, dac] suntem întru totul de acord cu sugestia lui Rachels, va trebui s] înfrunt]m câteva consecințe nedorite. Nu este just că prietenii s] nu mai fie capabili s] împ]rt]șeasc] aceeași profunzime și durat] a relațiilor pe care le au - chiar dac] este mai mult ca sigur c] va fi așa. De asemenea, ins]și posibilitatea existenței relațiilor personale este subminat]. Din acest punct de vedere, p]rinții ar trebui s] aib
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a abandon]rii unui interes semnificativ; compromisul în aceast] form] necesit] subminarea sinelui și a integrit]ții. Aceste compromisuri d]un]toare din punct de vedere moral implic] sacrificiul principiului fundamental, unde noțiunea de principiu se refer] mai degrab] la profunzime decât la universalitate. Drept urmare, cu toate c] va avea și o nuanț] moral], un asemenea principiu nu trebuie s] fie el însuși unul moral așa cum ar putea fi considerat, afectând fiecare agent rațional. Trebuie totuși s] fie suficient de puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diversitatea în credințe ar putea rezulta din grade variate de înțelepciune. Sau e posibil ca popoare diferite s] aib] propriile perspective limitate despre adev]r, fiecare perspectiv] fiind distorsionat] în felul s]u. Uneori se crede c] m]sura și profunzimea dezacordului în etic] arăt] c] judec]țile morale nu sunt doar judec]ți despre fapte, c] ele nu afirm] ceva adev]rât sau fals despre lume, ci exprim] în mod direct reacțiile noastre subiective la anumite fapte și întâmpl]ri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
problem]. Din aceast] cauz], ei se opun interzicerii legale a avortului. Primul grup crede c] cel de-al doilea nu ia în serios valoarea vieții umane, pe când cea de-a doua tab]r] crede c] primul nu reușește s] recunoasc] profunzimea și seriozitatea dezacordului dintre persoanele raționale (vezi, de asemenea, si capitolul 26, „Avortul”). Fiecare poziție are o oarecare fort] și e clar c] relativismul normativ nu ofer] o soluție simpl] acestei dileme. Totuși, doctrina ofer] un set de motive în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Haven: Yale University Press, 1944). Wong, D.B.: Moral Relativity (Berkeley: University of California Press, 1984). 40 Prescriptivismul universal R.M. HÂRE Prescriptivismul universal este v]zut cel mai bine ca o încercare de a localiza atât defectele, cât și înțelegerea în profunzime a altor teorii etice actuale, de a remedia defectele, p]ștrand în același timp aceast] înțelegere, si de a oferi astfel o sintez] a acestora. Expresia „teorie etic]” acoper] încerc]ri de a explica ceea ce întreb]m de fapt atunci cand
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] facem distincția în termenii unei teorii a înțelesului care este inc] foarte popular]: teoria condiției adev]rului. Aceasta nu este aceeași cu vechea „teorie a verific]rii” susținut] de unii pozitiviști logici, dar împ]rt]șește unele sensuri în profunzime. Conform acestei teorii, înțelegerea sensului unei propoziții, folosit] în crearea unei afirmații, înseamn] înțelegerea condițiilor adev]rului acestei afirmații, si anume în ce caz aceasta poate fi numit] adev]rât]. Aceia care susțin c] acest lucru este adev]rât pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a viitorului” (MEW 20, p. 88; AD, p. 132). Acest fragment într] în conflict cu antimoralsimul caracteristic lui Marx (și al lui Engels, prezent în alte fragmente). Dar trebuie s] indic]m cu atenție locul de apariție al conflictului precum și profunzimea lui. Exist] un conflict direct între afirmația c] va exista moral] într-o societate comunist] viitoare și declarația Manifestului Comunist c] revoluția comunist] „va elimina orice moral] în loc s] instaureze una nou]”. Dar poate c] acest conflcit nu este atat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și pene și cresc, cresc până la proporții de poveste” (Cornel Regman). Personajele (și autorul) se manifestă ca niște nominaliști hâtri, care subminează generalizările (prin infirmare ostentativă și ridiculizare) și se încred doar în experiența lor, mereu particulară. Aparent fantoșe fără profunzime, deliberat schematice, asemănătoare în această privință cu Dănilă Prepeleac ori cu Păcală (cel al lui Petre Dulfu, de pildă), ele sunt totuși ființe vii, nu foarte deosebite de cele din proza mai veche a scriitorului. Există - dovedită de recurența discretă
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
la o imagerie frapantă. Se poate observa la V. o continuă, deși nu spectaculoasă, ajustare și concentrare a temelor, o amendare subtilă a manierei, o cristalizare a viziunii și o optimizare a expresiei, care, după cum au remarcat criticii, câștigă în profunzime și acuratețe. SCRIERI: Harfele grâului, București, 1976; Corabia seminței, București, 1978; Edena, Iași, 1981; Vânătoare nocturnă, București, 1981; Sigiliul grădinii, București, 1983; Lacrima învingătorului, Iași, 1984; Repausul focului, București, 1985; Vindecare în păcat, postfață Constantin Trandafir, Galați, 1991; Daimonia, Galați
VICOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
pusă în seama Junimii, care i-ar fi susținut înclinația către pesimismul schopenhauerian. Junimea e acuzată de lipsă de interes în problema Ardealului și pentru „frații de dincolo”. Memoria lui Eminescu era scumpă redactorilor, deși poetul nu este înțeles în profunzime. Plivitor (un pseudonim al lui Vlahuță, semnificativ pentru atitudinea periodicului) îl acuză de lipsă de pietate pe N. Petrașcu, autor al unui studiu critic asupra poetului, și se răfuiește cu Aron Densușianu, care caracterizase arta eminesciană ca „literatură bolnavă”. O
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
2 000 de ani. L-am considerat Întotdeauna pe Confucius părintele psihologiei. Judecând după cuvintele lui, cred că este corectă afirmația că el a pășit pe un teren promițător al studierii oamenilor, numit fiziopsihologie. Ar fi foarte interesantă explorarea În profunzime a acestui teren și descoperirea mai multor relații dintre qi, personalitate și vârstă. Va fi dificil pentru știința modernă să o dovedească, cu toate că mulți savanți au Înțeles deja că qi-ul nu este o Închipuire (mulți oameni de știință cred În
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
este un indiciu important al stării noastre de sănătate. Există trei criterii pe baza cărora putem evalua calitatea somnului. Primul este intervalul necesar pentru a adormi, inclusiv când mergem la culcare și când ne trezim În timpul nopții. Al doilea este profunzimea somnului, adică gradul de sensibilitate la zgomote și la alte perturbări. Al treilea este numărul și frecvența viselor pe noapte. Firește, cu cât adormim mai ușor, cu atât calitatea somnului este mai bună și invers. Incapacitatea de a adormi după
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
atunci când lăsăm qi-ul să se epuizeze și nu-l refacem la timp. Meditația sau doar Închiderea ochilor un moment poate ajuta la refacerea qi-ului necesar pentru păstrarea imunității. Sistemul imunitar este Întărit și reîncărcat În timpul fazelor de somn de maximă profunzime. Un studiu efectuat la University of California din San Diego a arătat că, după absența a cinci ore de somn, un bărbat sănătos a produs mai puține celule imunitare care luptă cu bolile. În alt studiu efectuat de Eve van
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]