5,549 matches
-
lucrării atunci cele cinci portaluri sunt - alături de cristelniță - un alt element original al bisericii, care a supraviețuit incendiului din 1689. Fresca Mariei deasupra celui de-al doilea lintou al portalului sudic (15. Jh.): Pictura îi înfățișează pe Maria și pe pruncul Isus alături de Sf. Katharina și Sf. Barbara. Poziționarea unui motiv meditativ deasupra intrării corespunde cu tematicile timpanelor bisericești. În cazul celor două blazoane este vorba despre cel al Regelui Matthias și al soției sale, Beatrix de Aragon. Prezența lor în
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
ungare și cu ajutorul entuziast al fasciștilor unguri, (între care și adepți ai partidului Crucilor cu Săgeți al cărui lider, Ferenc Szálasi, a preluat în toamna puterea în locul lui Horthy), au fost deportați la Auschwitz circa 564.500 de evrei, de la prunc la bătrân, inclusiv familia Wiesel. În aprilie 1945, după eliberarea din lagăr de către unități ale Corpului III al Armatei Americane, aflat într-o stare jalnică fizică și sufletească - după cum declara mai tarziu, singur pe lume la vârsta de 16 ani
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
reprezentând aspecte ale vieții lui Isus din Nazaret, ce împodobesc pereții chiliilor. În 1439 a terminat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, altarul mănăstirii San Marco din Florența. Rezultatul va fi neobișnuit pentru acea perioadă. Imaginea Madonnei cu Pruncul pe tron, înconjurată de sfinți era destul de frecventă, cuprinzând un decor celest, cu îngeri și sfinți plutind sub formă de prezențe divine și nu de oameni. În acest caz însă, sfinții sunt așezați de jur împrejur, aranjați astfel încât dau impresia
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
Via Nuova a bogatei familii Vespucci - apropiată de familia Medici - unde va lucra până la sfârșitul vieții. Prin anii 1467-1468 frecventează atelierul pictorului și sculptorului florentin Andrea del Verrocchio. Este perioada când execută primele sale lucrări independente (de ex.: "Madona cu pruncul", 1469). Are abia 25 de ani când, în 1470, deschide propriul său atelier. Curând îi devine elev Filippino Lippi, fiul lui Fra Filippo Lippi. În același an, Consiliul Comercial al orașului îi comandă un tablou, în care înfățișează alegoria forței
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
evenimentele ce au avut loc după moartea lui Savonarola. A murit în singurătate, la Florența, pe 17 mai 1510, Sicriul cu corpul său a fost depus în cavoul familiei din biserica "Ognissanti". Operă de tinerețe a lui Botticelli, "Madona cu pruncul și doi îngeri" poartă semnele influenței multor maeștri, de la Fra Filippo Lippi, la Verrocchio și Antonio Pollaiuolo, marchează însă multe elemente noi în pictura religioasă. Portretul Mariei și al pruncului Iisus, de atâtea ori repetat de diverși pictori, își pierde
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
biserica "Ognissanti". Operă de tinerețe a lui Botticelli, "Madona cu pruncul și doi îngeri" poartă semnele influenței multor maeștri, de la Fra Filippo Lippi, la Verrocchio și Antonio Pollaiuolo, marchează însă multe elemente noi în pictura religioasă. Portretul Mariei și al pruncului Iisus, de atâtea ori repetat de diverși pictori, își pierde în opera lui Botticelli seriozitatea solemnă, câștigând sinceritate și realism. Botticelli a pictat cinci tablouri în care prezintă "Adorația Magilor", cel mai cunoscut se află la Galeria Uffizi din Florența
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
scriitorului au început să iasă la iveală în jurul vârstei de cincizeci de ani. În tinerețe, obișnuia să se îmbete cu plăcerile vieții, scrisul era o distracție, însă în intervalul 1873 - 1875 și-a pierdut al cincilea și al șaselea fiu, pruncul care i-ar fi fost a treia fiică, precum și două mătuși. Punându-i în pericol viața fericită, teama de moarte a pus stăpânire din ce în ce mai mult pe gândurile lui Tolstoi, ajungând să se gândească la sinucidere ca la singura modalitate de
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
al Italiei, al orașului San Francisco etc. Numele său de botez a fost în Giovanni (Ioan). Giovanni Bernardone s-a născut în 1182, la Assisi, fiul lui Pietro Bernardone și a donnei Pica. La botez, donna Pica și-a numit pruncul Ioan, tatăl însă - abia întors dintr-o călătorie de afaceri, cum era negustor de stofe, obiecte de artă și de bijuterii - renumește pruncul Francisc (foarte probabil, recunoștință pentru călătoria negustorească în Alsacia). Anii tinereții zvăpăiate i-a împărtășit cu cei
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
la Assisi, fiul lui Pietro Bernardone și a donnei Pica. La botez, donna Pica și-a numit pruncul Ioan, tatăl însă - abia întors dintr-o călătorie de afaceri, cum era negustor de stofe, obiecte de artă și de bijuterii - renumește pruncul Francisc (foarte probabil, recunoștință pentru călătoria negustorească în Alsacia). Anii tinereții zvăpăiate i-a împărtășit cu cei de-o vârstă cu el și de aceeași treaptă socială, participând chiar la ciocnirile armate ale comunei natale; astfel, de exemplu, în 1202
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
în Ungaria în anul 1425, Masolino îl lasă pe Masaccio ca locțiitor al său cu drepturi depline. În anul 1424, Masaccio devine membru al asociației "Sfântul Luca", fondată în 1350, care reunea pictorii din Florența. În tabloul întitulat "Madona cu pruncul și Sfânta Ana", realizat în "tempera" pe lemn, experții recunosc atât stilul lui Masaccio, cât și pe cel al lui Masolino, fiind rezultat al muncii lor comune, contribuția lui Masaccio ar fi Madona cu pruncul și îngerul în veșminte verzi
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
În tabloul întitulat "Madona cu pruncul și Sfânta Ana", realizat în "tempera" pe lemn, experții recunosc atât stilul lui Masaccio, cât și pe cel al lui Masolino, fiind rezultat al muncii lor comune, contribuția lui Masaccio ar fi Madona cu pruncul și îngerul în veșminte verzi, iar celelalte personaje îi aparțin lui Masolino. În februarie 1426, Giuliano di Colino Degli Scarsi, notarul din San Giusto, comandă lui Masaccio un poliptic pentru capela bisericii "Santa Maria del Carmine" din Pisa. Masaccio a
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
președinte austriac Karl Renner (1870-1950), de pe fațada bibliotecii din orașul austriac Gloggnitz, Nieder Õsterreich; este autor a două mari portrete religioase, în același oraș, pe fațada vilei compozitorului austriac Gustav Mahler, reprezentându-i pe Iisus și pe Fecioare Maria cu Pruncul, lucrări dedicate soldaților austrieci căzuți în cel de al doilea război mondial - picturi care au primit elogiul specialiștilor din Viena. Pentru Colegiul Truman din Chicago, a mai sculptat portretul președinelui Truman și un bust al lui Eminescu. Fotografiile cu sculpturile
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
însărcinată în a șasea lună. Maria se scoală chiar în zilele acelea și pleacă în grabă spre munți, spre cetatea lui Iuda unde locuiau Zaharia și Elisabeta. Intră în casa lui Zaharia și urează de bine Elisabetei. Atunci, continuă evanghelistul, pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece și Elisabeta se umple de Duh Sfânt, strigând cu glas tare că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați. Maria stă cu Elisabeta cam trei luni, după care pleacă acasă. „Evanghelia lui Luca
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
după care pleacă acasă. „Evanghelia lui Luca” istorisește cum Elisabeta naște un fiu, iar vecinii și rudele ei care auziseră că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut va fi Ioan. Ei îi spun Elizabetei că nimeni din rubedeniile ei nu poartă acest nume și îl întreabă
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i -a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?”. Zaharia , tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, începe să proorocească despre Iisus iar despre Ioan astfel: Copilul creștea și se întărea în duh, continuă Luca, și pleacă în pustie, unde rămâne până în ziua arătării lui către Israel. Predicile
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
numirea lui nu s-a făcut cu consultarea acestora și în plus diploma lui arăta că nu era bun la cântările bisericești, astfel că s-a cerut anularea numirii motivându-se că: "...noi numa atunci putem spera o bucurie după pruncii noștri, când pe lângă alte științe ce și le vor însuși prin propunerile învățătorului îi vom auzi în biserică, ori în alt loc, lâudând pe Dumnezeu, ca mai târziu să putem vedea și dintre dânșii, dacă nu altceva, batăr cantori buni
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
Anglia protestantă. James Joyce s-a născut la 2 februarie 1882, o zi care coincide cu sărbătoarea creștină a Întâmpinării Domnului la Templu. Este al doilea copil al lui John Stanislaus Joyce și al lui Mary Jane Murray. Primul lor prunc, John Augustine, născut prematur la 23 noiembrie 1880, nu supraviețuise decât opt săptămâni. Numărul sarcinilor lui Mary Jane este impresionant, șaptesprezece (deși unele surse zic cincisprezece), din care doar zece îi vor aduce copii sănătoși, supraviețuitori. Suita acestora este deschisă
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de la care elenizarea Irlandei, credea el, trebuia să înceapă. Capitolul "Boii Soarelui" începe cu o incantație adresată unei divinități solare a fertilității, incantație formată din cuvinte irlandeze, latine, englezești sau din simple interjecții folosite de moașe când aruncă în sus pruncii nou-născuți pentru a le activa respirația: În portretizarea orașului modern, James Joyce refuză să cosmetizeze realitatea dezolantă și apăsătoare: volumul "Oameni din Dublin" se concentrează pe destine nefericite, strivite de banalitatea frustă. Vorbind despre unele opere irlandeze învăluite într-o
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
din care citește de la dreapta la stânga, o nouă aluzie iudaică. Aluziile sacrificiului continuă: data nașterii lui Rudy, 29 decembrie (așa cum se specifică în "Itaca"), este a doua zi de după Masacrul Inocenților. Conform unei legende pre-homerice, Ulise și-ar fi așezat pruncul, pe Telemah în fața plugului, arătând astfel că vrea să-l omoare și că a înnebunit, pentru a nu fi recrutat în războiul troian, pe care îl considera o vărsare de sânge inutilă. Pacifismul lui Ulise se identifică cu cel al
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
unui fiu, care va fi Mesia așteptat de popor. Încrederea în Dumnezeu și modestia Mariei sunt trăsături scoase în evidență în Evanghelia după Luca și au stat la baza venerării Mariei în mediile creștine de mai târziu. Cu ocazia prezentării pruncului Iisus în templul din Ierusalim, bătrânul Simeon i-a proorocit Mariei suferințele pe care le va trăi (). Doar evanghelia lui Ioan o menționează pe Maria în mod expres ca martoră nemijocită a crucificării fiului ei. Ultima dată este evocată în
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
Rafael a pictat numeroase compoziții în care apare figura "Fecioarei Maria" în diferite ipostaze. În 1507, când mai era încă la Florența, pictează "Madona cu sticlete", restaurată mai târziu de Rodolfo Ghirlandaio. În tabloul "Madonna dell'Impannata", Fecioara Maria și Pruncul Iisus sunt înconjurați de Sfânta Elisabeta, Sfânta Ecaterina și Sfântul Ioan Botezătorul.Grație culorilor calde, opera respiră bucurie și calm, luminată de zâmbetul senin al pruncului. "Madonna di Foligno" (1510) și "Madonna Sixtină" (1513) arată bogăția culorilor, eleganța figurilor și
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
restaurată mai târziu de Rodolfo Ghirlandaio. În tabloul "Madonna dell'Impannata", Fecioara Maria și Pruncul Iisus sunt înconjurați de Sfânta Elisabeta, Sfânta Ecaterina și Sfântul Ioan Botezătorul.Grație culorilor calde, opera respiră bucurie și calm, luminată de zâmbetul senin al pruncului. "Madonna di Foligno" (1510) și "Madonna Sixtină" (1513) arată bogăția culorilor, eleganța figurilor și îndrăzneala în invenția compoziției, caracteristică perioadei romane a lui Rafael. "Madonna della Sedia" este una dintre cele mai renumite picturi ale lui Rafael. Formatul circular conferă
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
Mijlociu, rolul zeiței crește aceasta devenind și protectoare a nobililor și chiar a oamenilor de rând. În timpul Noului Regat, Isis devine tot mai proeminentă și devine mama (protectoarea) faraonului. Se spune că l-a alăptat pe faraon când acesta era prunc și este de multe ori înfățișată astfel. Rolul numelui și coroanei în formă de tron pe care o poartă sunt însă necunoscute. Unii egiptologi cred că funcția originară a zeiței Isis era cea de mamă și tron pentru faraon, deși
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
a lui Isus). În sânul protestantismului, în secolele XVII - XIX s-au înregistrat diverse mișcări de reînnoire sau de „trezire” creștinească. Astfel, imediat după 1600, s-a afirmat "baptismul" (ramură radicală a reformei protestante, care a refuzat să mai boteze pruncii, în favoarea unei credințe care trebuie să fie rod al alegerii personale, conștiente), apoi, în spațiul german, la sfârșitul secolului XVII, "pietismu"l (creștinul ca „om nou” și creștinismul ca „viața cea nouă”) și "metodismul" - marea mișcare de evanghelizare populară cu
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
regnul necuvântătoarelor; poezia înseamnă ieșire din regn, calea spre Dumnezeire, spre mirabilele puteri ale Logosului creator de universuri: "Fără poeți, pământul ar mugi, / și casele s-ar stinge fără teatre, / și noaptea nu s-ar mai sfârși în zi / și pruncii ar putea atât, să latre. // Desprinderea de regnul animal, / intrarea în limbuta noastră oază, / ca și proiecția în ideal, / prin poezie se realizează ! / Și orice literă pe care-o scriu / la voi adânc în sânge se resimte, / ca un ceresc
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]