8,125 matches
-
de coroanele unor copaci. Ajunse jos fără probleme și se strecură în patru labe pe lângă zid. Pe parcursul primelor sute de metri, nici măcar o singură data nu părăsi adăpostul tufișurilor sau boscheților. Ajunsese la vreo treizeci de metri de soclul aproape pustiu al Mașinii, când o duzină de automobile țâșniră din spatele unui șir de arbori, unde stătuseră la pândă; câteva arme deschiseră focul asupra lui Gosseyn urlă disperat la Mașină: ― Salvează-mă, salvează-mă! Izolată, indiferentă, Mașina îl copleșea cu imensa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să aterizezi la vreun kilometru, doi ― cum probabil o făcuse și el ― și apoi să vii pe jos către vilă. Dar sosirea pe cale aeriană până în acel punct era absolut necesară. Situația în sine nu era tocmai încurajatoare. Cerul cețos era pustiu, dar în orice clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor scăldat în lumină; apoi, urcând o scară, ajunse într-un hol luxos. Crang îl însoți până la o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ani, cu gândurile în altă parte, absorbit de problemele sale științifice, psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după asasinarea președintelui Hardie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fusese într-adevăr actul unui nebun, cu mult dincolo de posibilitățile unui Gilbert Gosseyn, om normal și cu frica legilor. Fără îndoială, va fi împiedicat să vadă Mașina. Dar nimeni nu-l opri. Largile bulevarde care duceau la Mașină erau aproape pustii, fapt absolut normal în cea de a douăzeci și noua zi a jocurilor. Peste 90% dintre candidați trebuie că fuseseră deja eliminați, și absența lor se făcea simțită. Într-o cabină din tipul utilizat pentru selecția inițială, Gosseyn apucă contactele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ceasul. Era 2 fără 25. Agitația febrilă îi scăzu. Nava lui Prescott plecase pe Venus și nu se întâmplase nimic. Se duse și se uită pe ferestre. Imensa peluză care se întindea până la Mașină, agrementată ici-colo de tufișuri, era aproape pustie. Câțiva grădinari, aplecați deasupra florilor, îndeplineau ritualul profesiei lor. La capătul peluzei se înălța Mașina, enormă masă strălucitoare, dominată de farul său de patru mii tri-liarde de lumini. I-ar fi trebuit mai mult de cinci minute, ca să transporte distorsorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
n-avea destul timp la dispoziție ca să-l examineze și să-i blocheze pulsațiile neutralizante. Se înapoie în ascensor și apăsă un alt tub, care îl expedie într-un alt coridor necunoscut. Ca și cel dintâi și acest coridor era pustiu. Gosseyn "memoriză" schema structurii solului de lângă ușa elevatorului și-i dădu numărul de cod 1. Alergă vreo sută de metri pe coridor și se opri la prima cotitură. Mai făcu cîțiva pași după cotitură, memoriză și aici schema parțială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se mai vedeau acum decât mii și mii de grămezi de pământ murdar adus cu basculantele, pentru a șterge, fără îndoială, orice urmă a simbolului luptei unei întregi civilizații pentru o gândire sănătoasă. Nimeni nu lucra la nivelarea solului. Câmpia pustie, acoperită de cocoașele miilor de movile, părea uitată de lume. Negăsind nici un indiciu în Palat, mulțimea de oameni și mașini se îndreptă apoi spre locuința lui Dan Lyttle. Aceasta era intactă. Roboții menajeri o întreținuseră într-o stare de perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la deranjarea creierelor prin care ei receptau realitatea lumii lor. Câțiva oameni în uniformă apărură pe una din porți. Unul dintre ei i se adresă lui Thorson într-o limbă guturală, încărcată de consoane. Uriașul se întoarse spre Gosseyn: ― E pustiu. Gosseyn nu răspunse. Abandonat. Cuvântul rezonă în galeriile minții sale. Institutul de semantică fusese părăsit. Bineînțeles ar fi trebuit să bănuiască că așa va fi. Oamenii cu funcții de răspundere sunt, până la urmă, tot oameni și nimeni nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
minții sale. Institutul de semantică fusese părăsit. Bineînțeles ar fi trebuit să bănuiască că așa va fi. Oamenii cu funcții de răspundere sunt, până la urmă, tot oameni și nimeni nu trebuie să se aștepte să-i vadă rămânând în zona pustie ce separă cele două forțe combatante. Și, cu toate acestea, el n-o prevăzuse. Băgă de seamă că Thorson discuta cu manipulanții vibratorului. Pulsațiile acestuia, oprite până atunci, îl în-văluiră din nou. Thorson se întoarse către el. ― Vom opri vibratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
oricât mi se părea ea de pură și de justificată; atunci am pus falusul deoparte; peste puțin timp, fata s-a ridicat și a plecat fără să bănuiască nimic din toată întâmplarea. 16. Altă dată, mă aflam pe un mal pustiu, m-a cuprins o teamă, un fel de presimțire panică, m-am aplecat să iau ceva ca să mă apăr, se aflau pe acolo câteva pietre, am ridicat una, la întâmplare, și m-am pomenit în mână cu un capăt de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
De obicei călătoriile mele se încheiau în preajma vreunui loc încărcat de vestigii sau pe fundul vreunei cariere de nisip părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam ca pe paginile unei cărți, erau și oase vechi. Iarna, pe șosele pustii, vântul îmi biciuia obrajii, vrăbiile aproape înghețate mă însoțeau cu țipete de spaimă, vâram câteva dintre ele sub palton, stăteau cuminți acolo până se încălzeau, apoi își reluau zborul și zarva, lăsând altora locul. Așa se face că, pe când locuiam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
eu aici, ce tot explic ? În fine... * Populația din Saint-Pierre-et-Miquelon, grup de insule situat în vestul Oceanului Atlantic, asistă de câteva zile, fără a putea interveni, la agonia a 63 de cetacee cunoscute sub numele Steno rostratus și eșuate pe plajele pustii ale arhi pelagului. 10. Așadar, pe vremea când alergam jignit și dezgustat de-a lungul coridorului, am plutit o noapte întreagă și pesemne că am mormăit prea tare pentru că, a doua zi, întâmpinându mă la chiuvetă, după ce mi-a reamintit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la fel de ignorată, explozia ar fi în stare să zguduie tot universul...“. Mă plictisea. Îl și vedeam tremurând printre rafturile de cărți... Apoi, mă solicită ecoul unei promenade îngropate într-unul din textele mele vechi : noaptea, într-un autobuz, pe străzile pustii ale orașului. șoferul adormise la volan și conducea așa, cu ochii închiși. În autobuz se mai afla, în afară de mine, un singur pasager, un albinos, ținea în mână o carte, simțeam mirosul cărții, ghiceam, prin el, titlul și numele celui ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ciuruită de vreme, încerca să acopere golul de intrare al dușului comun folosit, din fericire, numai de noi. La capătul din fund al coridorului, o ușă fereastră deschisă până la pardoseală lăsa drum liber luminii. Dincolo de ea se întindea imensul acoperiș-terasă, pustiu și prăfuit. Acolo se putea ajunge fie direct, prin ușa fereastră amintită, fie pe scara de incendiu pornită din coridorul de sub noi, unde se înșirau spălătoriile, uscătoriile și o parte din camerele de serviciu. O scară inutilă, de altfel, fiindcă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aflat că sinucigașa avea șaisprezece ani, că era infirmă de ambele picioare și că locuia cu tatăl ei, domnul avocat Persu, în apartamentul aflat cu două etaje sub coridorul nostru. Un fir cu plumb, imaginar, pornit de sus, din camera pustie a Nathaliei, ar fi ajuns exact în dormitorul ei. Martorii se întrebau îndeosebi cum de reușise tânăra infirmă, așa, fără picioare și fără căruciorul rulant, rămas lângă pat, să ajungă până la fereastra luminatorului. „S-a târât“, încerca să explice o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scurgă în pământ. Mă amețeau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunăre, o clipă mi l-am închipuit afundându se în apele fluviului, ca un hipopotam greoi, cu pielea încinsă de soare. Noi am trecut peste podul pustiu. Dincolo se întindeau până departe digul și marginea de stuf încă verde a mlaștinii. Am mers un timp cu Zenobia, începutul de toamnă acoperise cu flori mov-ruginii goliciunea sălbatică a locului. Pe dig, pământul era negru și crăpat, ne-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mic ostrov, mă întâlneam de obicei cu o capră albă cu bărbuță ciudat de lungă, avea ochii roșii, venea la mal să mă întâmpine, o întrebam : „Ce mai faci, domnișoară ?“, câteodată îmi răspundea, behăind pe limba ei. Acum ostrovul era pustiu, ierburile i se îngălbeniseră, pe când aici, de-a lungul pantei, buruienile încă verzi se mișcau în vânt. Priveam peisajul : mai lipseau doar luntrea, pescarul mulțumit și câteva rățuște, eventual sălbatice, plus lebăda și vânătorul cu pușca și câinele fidel și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui vinete și subțiri, l-a strivit grijuliu cu talpa galoșului, și-a luat rămas-bun de la mine și a plecat târând căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existenței sale, m-am mai întors o dată spre ostrovul pustiu. Pe urmă am pornit și eu, târât de lanțul caprelor mele, pe malul mlaștinii, spre casa acoperită cu iederă acum ruginie a domnului Sima. * La Centrul Cultural din Tenggarong, în apropiere de Samarinda (pe coasta răsăriteană a insulei Borneo), se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din fața casei, lângă o măsuță, m-am așezat pe o bancă șubredă. În jurul meu vedeam urme proaspete de locuire, ca și cum casa ar fi fost părăsită de puțină vreme, în mare grabă. Veranda aceea de câțiva metri pătrați, înecată în liniște pustie, avea două laturi acoperite cu geamuri și două laturi libere, descoperite. Stăteam pe bancă și mă gândeam la una și la alta, mașini ale vremii. Țineam în mână o carte de joc găsită la picioarele băncii, valetul de treflă, firește
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în stânga se găsea panoul deschis prin care intrase Leej. În dreapta, o zări pe Leej, iar în urma ei, un bărbat în uniformă de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu, din care se vedeau doar umerii și brațele. În rest, culoarul era pustiu. Gosseyn se lăsă să cadă și, lipit de perete, se apropie de cuplu. Când se apropia, Leej zise: - Cred că e dreptul meu să mă intereseze amănuntele. Care sunt instalațiile prevăzute pentru femei? O voce calmă, cu nuanța exactă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
echipajul își duceau existența de rutină, fără să se întrebe de ce nava lor rămânea la Yalerta. Cum era trecut de miezul nopții, dormeau poate acum. Gosseyn se simți stimulat de acest simplu gând. Se întoarse la ușă. Culoarul era tot pustiu. În urma lui, Leej spuse: - Se va trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fu de ajuns să arunce o privire la prizonierul său, pentru a se asigura că așa era. Zece minute mai târziu, fără nici un foc de armă, avea controlul navei galactice. Prea ușor. Așa își zicea Gosseyn privind sala de control pustie. Împingându-l pe Oreldon, cu Leej acoperind spatele, intră și aruncă o privire critică în jur. Totul era foarte tihnit. Nici un om de serviciu, doar doi ofițeri însărcinați cu prezicătorii. Prea ușor. Luând în considerare precauțiile luate de Discipol părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Leej, dar ea spuse repede: - Este deschis. Nu suntem prizonieri. Ea prevăzuse întrebarea lui. Îi făcu bine să se simtă slobod. Merse la ușă. Se deschise fără efort. Ezită, trecu peste prag și ieși pe culoar, un culoar tăcut și pustiu. Fotografie podeaua din fața ușii și fiind foarte concentrată își dădu seama cu o secundă întârziere că creierul secund intrase în acțiune automat la ora prevăzută de Leej. Reveni în cameră și o privi. - Asta era? zise. Acum e momentul? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
New Chicago unde se pregătea una dintre navele de luptă capturate, rebotezată Venus, pentru a-i duce pe Leej, pe căpitanul Free, un echipaj de tehnicieni non-A și pe el însuși, prin spațiul cosmic. Intră într-un oraș aproape pustiu. Numai uzinele invizibile și centrul militar prezentau o activitate formidabilă. Elliott îl însoți pe Gosseyn pe navă și îi comunică ultimele informații. - Nu am auzit de luptă, dar unitățile noastre trebuie probabil să intre în acțiune. Zâmbi și scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]