5,326 matches
-
și a respectului de sine", mîndria fiind cea care împodobește firea omenească; la cel pe care Vianu îl numește poet muzician, instinctul aristocratic s-ar putea recunoaște în farmecul singular și puțin desuet al stilului: " Armonia bogată a stilului său răsună ca o orchestră întreagă. Ecoul perioadelor lui ne învăluie ca o atmosferă [...]. Mai ales atunci cînd instrumentul său simfonic se acordă pentru a intona lauda și evlavia [...], cîntecul său dobîndește greutatea și elanul stăpînit al imnurilor." Răsfoiesc cartea mateină și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
precursor și pentru propaganda bolșevică. Renegatul Gus, urât, bețiv, agresiv, terorist în solda puterii negre, obsedat sexual de fata albă, este exact chiaburul care, importat din imagologia sovietică, va apărea în filme românești de propagandă comunistă din anii ’50, ca Răsună valea sau În sat la noi. Marele cineast american știe că propaganda se face în tușe groase, cu băgarea degetului în ochi pentru a pătrunde, așa cum teoretiza Adolf Hitler, până la nivelul cel mai de jos al audienței. Mai întâi apare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
anti‑ camera lui Dej, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000 ; M. Nițescu, Sub zodia proletcul‑ tismului, Editura Humanitas, București, 1995 ; Lavinia Betea, Maurer și lumea de ieri, Fundația „Ion Slavici”, Arad, 1995) Filme cu caracter politic și propagandistic ale perioadei Răsună valea (1950) ; Viața învinge, În sat la noi (1951) ; Mitrea Cocor (1952) ; Nepoții gornistului (1953) ; Brigada lui Ionuț, Răsare soarele (1954) ; Desfășurarea, Directorul nostru, Alarmă în munți (1955) ; Nufărul roșu, Pe răspun‑ derea mea (1956) ; La Moara cu noroc, Râpa
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
anilor ’20, iar regizorii români vor regăsi din când în când grosplanuri sau contraplonjeuri cu sentimentul amăgitor că înfăptuiesc un act de disidență politică. Consecințele acestei îngrădiri a expresiei artistice se văd în aproape toate filmele deceniului 6, începând cu Răsună valea (1950). Prim- planurile, ca să nu mai vorbim de gros-planuri, sunt extrem de rare. Aparatul se menține la o distanță securizantă de actori, în plan mediu, din motive propagandistice. Decuparea și accentuarea unui chip omenesc înseamnă individualism, vedetism burghez, negarea principiului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
6 sunt : - Colectivizarea, căreia i se opun chiaburii, moșierii și „cozile lor de topor” (În sat la noi, Mitrea Cocor, Desfășurarea, O mică întâmplare). - Lupta entuziastă a tinerilor cu natura pentru moderniza rea României, la chemarea și sub conducerea Partidului (Răsună valea, Brigada lui Ionuț, Erupția). - Rezistența anticapitalistă și antifascistă a comuniștilor ilegaliști și a „protocomuniștilor” (Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Viața nu iartă, Mingea, Valurile Dunării, Furtuna). - Frăția de arme româno-sovietică (Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Răsare soarele, Viața nu iartă). - Depistarea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Răsare soarele, Viața nu iartă). - Depistarea și anihilarea spionilor infiltrați din Apus, adesea „foști” ai vechiului regim, aflați acum în solda imperialiștilor, care urmăresc să saboteze realizări ale inteligenței tehnice românești sau să fure planurile invențiilor-minune (Răsună valea, Viața învinge, Brigada lui Ionuț, Alarmă în munți, Vultur 101). - Închiaburirea, îmburghezirea unor membri ai noilor conuceri, stopată la timp de comuniști cinstiți și responsabili ( Desfășurarea, Directorul nostru, O mică întâmplare). - Decadența orânduirii burghezo-moșierești, inevitabilitatea destrămării ei sub asaltul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din țările capitaliste și o creștere de la 3,6% la 7,5% la filmele românești, în vreme ce filmele aduse din URSS cunoșteau o cădere apreciabilă, de la 32,7% la 27,6%. România se derusifica, filmul românesc încă nu. Studii de caz Răsună valea (1950) sau Justiția robelor murdare N-a fost nici o problemă pentru regizorul Paul Călinescu să treacă de la România în lupta contra bolșevismului, documentar de propagandă realizat în 1942, la glorificarea lui „Stalin și poporul rus, Libertate ne-a adus
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și că are dreptul la prevederile constituționale privind libertatea de expresie. Iată de ce pentru Paul Călinescu, Jean Georgescu sau Jean Mihail, angajarea în propaganda noului regim putea să nu însemne cine știe ce frământare morală. Oamenii își făceau meseria cu materialul clientului. Răsună valea începe prin a glorifica munca voluntară la linia ferată Bumbești- Livezeni. Tinerețe, entuziasm, dăruire pentru binele colectiv. Un concept propagandistic fundamental, care va duce la mersul „voluntar”, „patriotic” al elevilor, studenților, profesorilor, soldaților, în anii ’70 și ’80, să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
stradă în Piața Universității, vinovați de a purta plete, ochelari sau fustă scurtă. Și bucureștenii înși rați pe margini și aplaudând cu voioșie. Amintiți-vă strigătul : „I-me-ghe-be, face ordi-ne !”. Și puneți în montaj cu toate acestea zicerea scenaristului Văii care răsună, dramaturgul Mircea Ștefănescu, la șapte ani după premieră : „Mă odihneam cu sentimentul datoriei împlinite”. Este și acesta un film. Viața învinge (1951) sau Filmul pierde La numai un an distanță de Răsună valea, Viața învinge îl face să pară de-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
montaj cu toate acestea zicerea scenaristului Văii care răsună, dramaturgul Mircea Ștefănescu, la șapte ani după premieră : „Mă odihneam cu sentimentul datoriei împlinite”. Este și acesta un film. Viața învinge (1951) sau Filmul pierde La numai un an distanță de Răsună valea, Viața învinge îl face să pară de-a dreptul primitiv printr- o rafinare a discursului propagandistic adecvată subiectului prelucrat : intelectualii. Dacă în Răsună valea se pomenește o singură dată numele lui Gheorghiu-Dej, iar al lui Stalin deloc, în Viața
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și acesta un film. Viața învinge (1951) sau Filmul pierde La numai un an distanță de Răsună valea, Viața învinge îl face să pară de-a dreptul primitiv printr- o rafinare a discursului propagandistic adecvată subiectului prelucrat : intelectualii. Dacă în Răsună valea se pomenește o singură dată numele lui Gheorghiu-Dej, iar al lui Stalin deloc, în Viața învinge portretul lui Dej apare pe perete încă din secvențele de început, după care portretul lui Stalin împodobește mai toate interioarele filmate în studiourile
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de căpăstru : „Fără de a se mai gîndi, sări din scări, apucă ușa bisericii cu amîndouă mîinile și se izbi în ea, ca să- i rupă zăvorul, să o scoată din țîțîni, în sfîrșit, să o spargă. Ușa se zgîlțîi, încît răsună toată biserica goală, dar ea nu îngădui cu una, cu două, și trecu timp la mijloc pînă ce Sămădăul izbuti să intre”. O explicație a acestei modificări poate fi atitudinea regi mului comunist din România față de Biserică în anii ’50
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Ana Pauker, Miron Constantinescu, Iosif Chișinevschi fuseseră înfrânți de băștinașul Dej. Așa se face că e permisă în Străinul calificarea sovieticilor pe punctul de a invada România drept „jidani”, firește, de către dușmanul de clasă Salvator Varga, dar cuvântul și asocierea răsună în mintea spectatorilor cât de cât avizați. În perioada realizării Străinului, 1963-1964, Dej dăduse ordinul de prelucrare exclusiv orală, fără vreun rând scris, în organizațiile de partid, a noii linii față de Moscova și evrei. Replicile din Străinul se înscriau perfect
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Stoian și inginerul Petrescu. Inginerul susține, cu argumente raționale, tehnice, faptul că șantierul unui baraj de asemenea dimensiuni depășește posibilitățile regiunii, atât umane, cât și tehnologice, termenul de doi ani pentru realizare fiind heirupist. Am mai văzut această ciocnire în Răsună valea. Acolo, inginerul „defetist” era un burghez - argumentele lui tehnice sunt contrazise scurt și dur de secretarul de partid : „Se va face în șapte luni, fiindcă așa cere Partidul”. Și chiar așa se face. În Viața învinge, un om de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
face vorbire despre disprețul tehnicienilor, executivilor, față de politruci, considerați proști, inculți, lipsiți de o calificare serioasă. Nivelul de conflict atinge o cotă nemaiîntâlnită. Contradicția „neantagonistă”, între „bine” și „mai bine”, de bază în scenariile celor 20 de ani trecuți de la Răsună valea, e acum pe viață și pe moarte. Petrescu nu e doar exclus din partid, Securitatea îl ridică după protocolul negru, viu încă în mințile românilor : noaptea, hainele de piele negre, mașina neagră, ochelarii negri opaci, lampa în ochi. Tovarășul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și util ca inginera. Un caz special din punct de vedere propagandistic îl reprezintă Salutări de la Agigea (1984). Pentru a întări îndemnul la muncă patriotică pe șantierul de la Canalul Dunăre - Marea Neagră adresat liceenilor, sunt inserate diegetic, la televizor, secvențe din Răsună valea (1950). Apelul la resursele propagandei filmate din perioada stalinistă acută e semnificativ pentru „arcul peste timp” al propagandei care se închide în ultimii ani ’80. Filmele pe teme sătești au ca principală componentă propagandistică exact inversul celei de până în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Adevărul (1972) 35, 75-76, 108, 178, 191, 193, 198, 205-206, 210, 212-214, 218, 251-252, 255, 271, 284, 286 R Racolarea (1985) 234, 247, 285 Raliul (1984) 234, 244 Rămân cu tine (1982) 234, 246 Răsare soarele (1954) 61, 68, 106 Răsună valea (1950) 20, 61, 65, 68, 74-75, 78, 211-212, 246 Rătăcire (1978) 196- 197, 227 Râdeți ca‑n viață (1983) 244 Râpa dracului (1957) 61, 73, 96 Râul care urcă muntele (1977) 192- 193 Reconstituirea (1970) 90, 111, 116, 133
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Landouzi, nimic despre faptul că era secretarul de redacție la celebra publicație franceză „Journal de Medecine Interne”. Sub tăcere sunt trecute și spiritul discuțiilor și polemicilor științific argumentate în care Paulescu excela, uimindu-și colegii și dascălii. Vocea lui Paulescu răsuna sub cupola Academiei Franceze în dispute care făceau deliciul asistenței, dar și impresionau prin argumentație. „Niciodată nu veți înțelege ce valoare științifică reprezintă Paulescu. Nu! V-o spun eu aceasta, eu care am lucrat cu el la Dastre, unde punea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Cosmosul, lucru sugerat, printre altele, si de versurile din Béranger care servesc drept motto povestirii poești: "Son coeur est un luth suspendu; /Sitot qu'on le touche îl resonne"43 "[Inima lui este o lăuta suspendată; Deândată ce o atingi, răsună]- , un act teurgic, prin care poetul recuperează esență transcendență, retrasând semnăturile Absolutului, prin diferitele nivele ale existenței - , este înlesnit de acordurile harpei (ghitara, în apologul poesc), pe care anticii o înțelegeau ca parte a ordinii cosmice, o punte între cer
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
restrângerea poeziei la domeniul Spiritului / Intelectului: Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al Poeziei, pe care el a rezolvat-o prin adjoncțiune, Moréas o rezolvă prin excluziune. Domeniul poeziei nu este sufletul integral, ci numai această zonă privilegiată, unde răsună actele lirei. Este locul oricărei frumuseți inteligibile: înțelegerea pură, onoarea geometrilor [s.n.]41. Poezia, așa cum o înțelege Ion Barbu, trebuie să își asume un tărâm autonom, distinct de "realitate", delimitat prin operațiuni specifice (sau "rituri", cum îi place să spună
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Mallarmé a scris aceste memorabile rânduri: "Noi suntem toți doar forme vide ale materiei - vide și totuși sublime, pentru că am inventat pe Dumnezeu și propriile noastre suflete"80 - , este un cânt lăuntric, pe care poetul trebuie să îl lase să răsune. Poetul refuză, totuși, să recunoască, în el, identitatea definitivă a propriului spirit, pentru că asta ar însemna să accepte stasis-ul, acolo unde totul este, de fapt, doar mișcare. De aceea, nu există sens unic în poezie. Doar opera există, iar comentariile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
transmise în procesul educațional, N = 5.861 / 384 Figura 14. Calitățile "bunului cetățean", N = 5.861 / 385 Introducere Cartea facerii naționale: La început a fost cuvântul Memoria stă în însăși miezul religiei. Zakhor, imperativul moral de a-ți aduce aminte, răsună reverberant în paginile Scripturii evreiești. De nu mai puțin de o sută șaizeci și nouă de ori se face auzită porunca în Biblia ebraică, amintind poporului ales să nu își uite angajamentele luate față de Dumnezeul său (Yerushalmi, 1982, p. 5
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 7), nici nu e esențializată în limbă. Din celebrul discurs al lui Ernest Renan (1990) [1882] în care cărturarul francez adresează întrebarea " Ce este o națiune?", la care Delavrancea lasă să se creadă că l-a auzit pe viu răsunând în amfiteatrul Sorbonei, literatul român nu reține decât - eronat - indicarea limbii ca factor determinant al națiunii. Trecute cu vederea sunt ideile percutante care i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Viteazul în Țara Românească, Ștefan cel Mare în Moldova, respectiv Iancu de Hunedoara în Transilvania. O altă consecință a Unirii principatelor din 1859, corelativă unificării istoriografice, a constat în construirea unui panteon național unitar, în care "Mihai, Ștefan, Corvine", după cum răsună versul imnului național compus de Andrei Mureșanu în zorii revoluției din 1848, au fost aduși în același cadru de referință istoric. Asistăm în această perioadă la un proces de naționalizare a panteonului românesc. Apartenențele și identitățile anterioare sunt topite și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Blaga (cu atât mai mult despre scriitura lui Blaga), când ești inundat de conștiința sufocantă a faptului că, cel mai probabil, orice construcție lexicală pe care ai ctitori-o se apropie de a fi o cacofonie în raport cu concertul fonetico-semantic ce răsună prin stilistica blagiană? Epifania lecturală pe care ți-o prilejuiește cufundarea, ca cititor, în universul cognitiv plăsmuit de Blaga este urmată de înfiriparea unei copleșitoare atitudini chietiste, pătrunsă de tentația tăcerii, a unui soi de "boicot al expresiei". Aceasta apasă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]