5,506 matches
-
dumneata o spuneai? Și moartea, la urma urmei e o iubire...Și încă ce iubire... Grozavă trebuie să fie sceneta asta a voastră, dragilor - remarcă Roji de la masa aflată în sediul bibliotecii. Bufnind în râs, ne trezim cu Roji dincolo de raftul cu cărți, ce desparte așa-zisul separeu (mai mult un interval) de sediul propriu-zis al bibliotecii. Iubirea - răspunde ea apostrofându-ne jucăuș cu degetul - cu cât e mai interzisă, cu atât e mai puternică. Care iubire? - face Iozefina speriată. Fată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu Iozefina serbam deja două săptămâni de la primul nostru sărut. Merg la întâlnire pe la orele la care biblioteca nu avea mulți clienți. Ajung primul. Descui pentru că aveam și eu și Iozefina chei de yală de la intrare. Iau o carte dintrun raft și aștept citind aiurea, câteva pasaje la întâmplare. Fiindcă pe ușă scria vin imediat, era foarte clar că bibliotecara noastră era dusă probabil la cumpărături și că nu va lipsi prea mult. Stând așa lângă ultimul raft, cel mai aproape de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o carte dintrun raft și aștept citind aiurea, câteva pasaje la întâmplare. Fiindcă pe ușă scria vin imediat, era foarte clar că bibliotecara noastră era dusă probabil la cumpărături și că nu va lipsi prea mult. Stând așa lângă ultimul raft, cel mai aproape de peretele despărțitor din placaj, de încăperea de alături, folosită ca sală de ședințe, într un târziu, aud de dincolo, voci în surdină. Disting vocea lui Roji dialogând de zor, cu a unui domn necuoscut. Cu tot efortul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fie imaculată. Nu înțelegeam totuși, refuzul ei. Dar nu numai refuzul. Auzind propunerea mea, ea practic nu răspunsse la obiect. A răspuns evaziv, apoi, folosind încă o comparație agricolă, și-a luat poșeta și a plecat lăsându mă singur printre rafturile cu cărți. Atât de mult aș fi vrut să stăm de vorbă, să-mi încânt auzul cu timbrul vocii ei ca de fulg dornic să ajungă pe sol. Îmi doream poate mai mult decât oricând acest lucru. Nu puteam s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spune și el, un pom de Crăciun, am cumpărat o mulțime de jucării și tare ne-am mai bucurat. Nu scapă nici Moritz de întrebare. Noi, a răspuns Moritz, zâmbind politicos, avem o prăvălie cu jucării. Ne-am uitat la rafturile goale și tare ne-am bucurat... Marcel e haham, omul care taie găinile evreilor din cartier. La bunicul, la țară, e o nebunie: toată lumea taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și Încă n-a fost găbuit“. Închise geanta și tresări puțin la auzul unui zgomot ciudat ce răzbătu de-afară, semănând cu zbârnâitul unui arc. — Ce-i asta? Anna șopti prin ușă: — Liftul. Cineva l-a chemat jos. Așeză În raft un volum din Administrația căilor ferate, dar seiful se văzu roșcat din cauza căldurii, așa că puse cartea Înapoi pe birou. De undeva de jos se auzi zgomotul unei uși care se Închide și zumzetul ascuțit al liftului. Josef făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
colonelul Hartep Îl Întristase ceva și gândul că poate el nici nu-i dorea de fapt moartea Îl făcu să rămână din nou fără cuvinte. Își mișcă privirile neliniștit dintr-un loc În altul, de la harta de pe perete la micul raft de sub ceas, plin de cărți de strategie și istorie militară, cu copertele jerpelite. Într-un sfârșit, privirile Îi poposiră asupra celor doi soldați de pază. Unul se uita undeva peste el, fără să-i dea nici o atenție, concentrat să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
revolverul rămase nemișcat În palma maiorului. Maiorul Petkovici nu-și ieși din fire. Îl privi pe celălalt curios și hotărât prin pince-nez-ul său de aur. Avea toate trăirile specifice cazarmei În degetul mic. Pe lângă cărțile ferfenițite de strategie gemană, pe rafturi se mai afla o mică serie de volume de psihologie. Îi cunoștea pe toți soldații săi cu profunzimea unui confesor și știa până unde mergea brutalitatea acestora, până unde le mergea blândețea, viclenia și simplitatea minții lor. Știa care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
intrat în peștera lui Ali Baba, singurul paradis al civilizației la care visa în coliba lui din lagună. Tot felul de cărți: de la cele nelegate, la cele mai luxoase, de la ultimul best-seller, la cel mai vechi clasic, apăreau aliniate pe rafturile de lemn sau puse vraf pe mese enorme. Pierdu timpul alegând. Era singurul client la ora aceea și se simțea ca un copil într-o cofetărie, incapabil să se hotărască. Îngrămădi exemplare pe tejghea și de fiecare dată când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se va putea elibera niciodată de acest jug. De aceea, mă opun ca țara noastră să intre în joc și să deschidem Amazonia noastră acestui tip de întreprinderi. Se ridică în picioare, așeză albumul cu tăieturi din ziar pe un raft, alături de o mulțime de alte tăieturi și începu să se plimbe cu pași mari. Se opri în fața ferestrei și privi distrat Piața Republicii. Mintea lui era în altă parte. — Țările noastre au nevoie de capital străin, spuse el fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
le-o dea: cea a tehnologiei duse până la ultimele ei consecințe. — Nu este decât o reacție logică, antagonismul între generații. Păi, atunci, binecuvântat fie acest antagonism, dacă ne duce către oameni mai sănătoși la minte - arătă cu un gest larg rafturile pline de cărți și mai ales pe cea pe care ea o citea. Tu stai închisă aici, în lumea ta, și nu te preocupă să ieși afară, să privești oamenii. Zilele astea, mi-am putut da seama de ceva: Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vorba. Care tîmpenie? Cea din armată. Cum de am putut să fac așa o măgărie?! Colegii amuțesc. Așteaptă reacția lui Costel. Acesta devine trist și fața sa exprimă o infinită durere. Vezi, Corneluș, eu am așezat acel episod pe un raft și l-am destinat uitării. Chiar am reușit. Ai cuvîntul meu că acum cînd ne-am întîlnit, deja uiatsem totul. A fost foarte dureros pentru mine. Îmi pare rău, iartă-mă! Te-am iertat de atunci, dar acum ai descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în care mergea de-a contra îi crea un fel de amețeală, din care musai trebuia să scape. Își fixa un punct în depărtare și hora se oprea brusc, reintrînd în lumea reală prin care alerga. Dar capul său avea rafturi cu amintiri de mult uitate și se pusese pe scuturat praful de pe ele. Era copil, îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline de rapăn și noroi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de căldură În buzunarul lui Leopold Bloom). Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală și am comis un furt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chiar alerga să prindă din mers troleibuzul. Îl așteptau dosarele cu foi Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră, cu treizeci de ani În urmă, o autoritate căreia oamenii trebuiseră să i se supună. În depozitul lung cu rafturi metalice, luminat, din loc În loc, cu becuri slabe sub abajururi de tablă, Își scotea sacoul, Își trăgea pe brațe mînecuțele negre, Își freca mîinile, punea ibricul de cafea pe reșou. Se simțea stăpîn peste acest cimitir În care dormeau legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe reșou. Se simțea stăpîn peste acest cimitir În care dormeau legile bune și legile proaste laolaltă, mîncate de paraziții hîrtiei, dirija de acolo din subsoluri o putere pierdută. Își privi chipul În oglinda pătată de muște, atîrnată de un raft. Nu degeaba Îi spuneau ei la școală cavalerul tristei figuri - da, da, chiar așa, semăn, semăn bine cu nebunul ăla din La Mancha. Sorbea din cafea și citea ordonanța nr. 137, art. 15, paragraful 21 Începînd de la data de 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căile de evacuare stabilite la paragraful 3 și scara de servici. Se uită la ceas. Ora 14. Începe să strîngă. Așează cu grijă foile la loc În clasoare, leagă sforile, le cară, cîte un pachet În fiecare mînă, Înapoi la raft. Apoi strînge cîteva hîrtii de ambalaj căzute pe jos, ia mătura. De pe pardoseala de ciment, aproape neagră, se ridică un nor de praf. Strănută. Își scoate batista și se șterge pe față. Pe pînza albă rămîn impregnate dîre de murdărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîteva hîrtii de ambalaj căzute pe jos, ia mătura. De pe pardoseala de ciment, aproape neagră, se ridică un nor de praf. Strănută. Își scoate batista și se șterge pe față. Pe pînza albă rămîn impregnate dîre de murdărie. De sub un raft ies la iveală cîteva colțuri de ziare vechi. Îngenunchează și le scoate cu greu de acolo. CÎnd se ridică asudat și abia respirînd, dă cu ochii de doamna E. care a Împietrit În ușa depozitului. „Un servitor, atît reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Am căutat din nou prin fișet și prin restul camerei ca să fiu sigur. Scoțând dosarul roșu și vârându-l sub braț, am ieșit de-acolo, am stins lumina și-am încuiat ușa în urma mea. Am scos sticla de votcă din raftul frigiderului - căpătasem obiceiul de-a bea o dușcă sau două vinerea seara, când mă uitam la video, și uneori și după-amiaza, la televizor - și am turnat jumătate de pahar mare peste gheață. Ian își făcu din nou apariția în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înăuntru și-am tras ușa după mine. Vreme de câteva secunde, totul fu întunecat, apoi se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un dreptunghi lung, când o altă ușă se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o vreme. E ceva ce ține de liniște, poate. — Și ce facem, acum că suntem aici? — Găsim H-urile. — Cărțile care încep cu H? — Romanele. Romanele autorilor care încep cu H. Cred că sunt acolo. Ne-am croit drum printre rafturi și stive tăcute, până când am ajuns la rafturile pe care erau depozitate romanele scriitorilor ale căror nume începeau cu litera H. — Doar rândurile astea patru de jos, zise Scout. Trebuie să le scoatem și să le punem deoparte. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poate. — Și ce facem, acum că suntem aici? — Găsim H-urile. — Cărțile care încep cu H? — Romanele. Romanele autorilor care încep cu H. Cred că sunt acolo. Ne-am croit drum printre rafturi și stive tăcute, până când am ajuns la rafturile pe care erau depozitate romanele scriitorilor ale căror nume începeau cu litera H. — Doar rândurile astea patru de jos, zise Scout. Trebuie să le scoatem și să le punem deoparte. Am făcut-o cu repeziciune, scoțând cărțile câte opt sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcut-o cu repeziciune, scoțând cărțile câte opt sau douăsprezece odată, strângând tare între palme copertele când le ridicam și le puneam unele peste altele în fața bibliotecii din stânga, cea cu litera G. După ce-am terminat, Scout apucă unul dintre rafturile goale și-l scoase din bibliotecă, așezându-l frumos lângă cărți. Înlătură în același fel celelalte două rafturi, apoi se lăsă în genunchi pentru a inspecta spatele bibliotecii. Scoțând o șurubelniță mică din haina ei mare, de camuflaj, în scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridicam și le puneam unele peste altele în fața bibliotecii din stânga, cea cu litera G. După ce-am terminat, Scout apucă unul dintre rafturile goale și-l scoase din bibliotecă, așezându-l frumos lângă cărți. Înlătură în același fel celelalte două rafturi, apoi se lăsă în genunchi pentru a inspecta spatele bibliotecii. Scoțând o șurubelniță mică din haina ei mare, de camuflaj, în scurt timp îmi întinse unul, două, trei patru șuruburi mici și argintii, marca Phillips. Pune-le lângă cărți, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe umerii mei. Suntem în siguranță, suntem în siguranță. Nu poate intra aici. Uită-te în jur. Haide, Eric, vino-ți în fire. M-am holbat în jur cu niște ochi goi și speriați. Ne aflam la capătul șirului de rafturi fantomatice ale unei biblioteci uriașe. Am întors ochii spre Scout. — Vezi? E-n ordine, zise ea. Cărțile. Toate cărțile astea înseamnă că nu poate intra aici, nu-și poate croi drum până la noi. Mă cuprinse pe după mijloc cu brațul, susținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]