KorAP: Find »[drukola/base=rai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...204 205 206 ...279 >

6,973 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

Așa cum ți-am promis, cînd o să mori, am să-ți înfig între degete un Dunhill... Gh. P. doi: Și eu ți-am spus că printre flori trebuie să pui patruzeci de pachete..., să am pînă cînd sufletul o să ai drumul raiului...; patruzeci de zile înseamnă patruzeci de pachete..., ba chiar cincizeci... mai dau și îngerilor care se ocupă cu repartizarea locurilor mai cu verdeață..., să-mi dea și mie unul mai... rezidențial... cu vedere spre... pămînt... c-o să-mi fie dor

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

Mai încet, pe-ncetișorul / Să-ți putem spune adevărul! Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari împărătești./ Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe, / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi, ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Nu ți-ai gătit de trăit, / Ți-ai gătit de putrezit." 99 În cele mai multe părți din Bucovina și, mai ales, din comuna Fundu Moldovei din județul Suceava, se face, la sicriu, " o ferestruică" pentru ca "mortul să se poată uita în rai" 100, iar în Transilvania, sicriul se lasă deschis la picioare, loc care se numește "ușă": Dar și noi ne-om duce / În păduri de brazi / Casă ei i-om face / Căsuță de brad / De scânduri de fag / Cu ușă la

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
a diavolului 133, iar, la înmormântare, "după ce îngroapă un mort, apa ce o aveai în vadră, în casă, să o verși, căci acea apă e moartă, e apa morților".134 Dihotomia apa Sâmbetei / apa Duminicii amintește de antinomiile universale iad / rai, sacru / profan: "alături de apa sâmbetei (s. n. ), care se varsă în iad, apa duminicii (s. n. ) se varsă în rai".135 Apa sâmbetei este un element mitologic cu statut bine definit, apa Duminicii fiind elementul opozant: "Deosebită este apa Sâmbetei pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
să o verși, căci acea apă e moartă, e apa morților".134 Dihotomia apa Sâmbetei / apa Duminicii amintește de antinomiile universale iad / rai, sacru / profan: "alături de apa sâmbetei (s. n. ), care se varsă în iad, apa duminicii (s. n. ) se varsă în rai".135 Apa sâmbetei este un element mitologic cu statut bine definit, apa Duminicii fiind elementul opozant: "Deosebită este apa Sâmbetei pe care se află Blajinii, ea nu poate fi trecută de femei. Fierbe toată săptămâna, în afară de sâmbătă, de când Iisus a

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ape primordiale s-a înălțat arborele cosmic bradul cu rădăcinile de pământ, sprijinindu-se de străfundurile apelor 144. În mentalitatea populară, nu există un singur pământ, se poate vorbi de "o pluralitate a pământurilor create": suprapământurile sau pământurile cerești și Raiul, pământul propriu-zis și Lumea Albă, subpământurile cu Celălalt Tărâm și Iadul 145. În basme, despărțirea pământului de apele primordiale se face printr-o apă ce "ocolește de trei ori pământul ca un șarpe făcut de trei ori colac" care se

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
De la Rusalim spre-apus./ Pe la revărsat de zori,/ Să găsească nouă flori / Nouă flori bune de leac./ Ele flori bune de leac / Orișicât / S-au trudit / N-au găsit, / Ci-au găsit / Pe la-nserate/ Nouă lumânări curate. / Luminile s-au aprins, / Raiul s-a deschis, / Cristos a învins, / Maică-sa a râs / Și din gur-a zis: / Cine-a ști și-a spune / Altă rugăciune / A Prea Sfintei Vineri / Totdeauna joi seara / Câte de trei ori / Și vineri dimineața / Câte patru ori / Scos

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
242. La trei ani de la moartea unui copil, la cinci ani de la moartea unui tânăr și la șapte ani de la moartea unui bătrân, se dezgroapă mortul și i se spală oasele cu apă curată 243. " Celălalt tărâm", fie că este raiul sau iadul, este străjuit de ape, iadul de "apa Sâmbetei" 244, iar raiul de "apa Duminicei" 245. În mentalitatea huțulilor, drumul la Rai e lung, peste mări și peste munți, fiind acoperit cu spini, iar drumul la Iad ("aridnic") este

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
unui tânăr și la șapte ani de la moartea unui bătrân, se dezgroapă mortul și i se spală oasele cu apă curată 243. " Celălalt tărâm", fie că este raiul sau iadul, este străjuit de ape, iadul de "apa Sâmbetei" 244, iar raiul de "apa Duminicei" 245. În mentalitatea huțulilor, drumul la Rai e lung, peste mări și peste munți, fiind acoperit cu spini, iar drumul la Iad ("aridnic") este neted, având "poduri" peste mări.246 Pe-trecerea din această lume este posibilă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
și se așează în sicriu, pentru a nu fi folosită la vrăji 308. Pânza de pe trupul mortului (giulgiu, sovon sau respeti) este pusă pentru ca răposatul să aibă cu ce se apăra împotriva "focului" pe care trebuie să-l străbată până la rai 309. Lumina din ceară, având aceeași lungime cu cel decedat, numită "toiag", și așezată pe pieptul mortului, are dublă semnificație: pe de o parte, cel ce s-a petrecut din lumea aceasta va merge cu lumină în cer și se

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
atunci se duce un număr impar de colaci (de obicei trei), un "pomișor" împodobit cu lumini, nuci, mere, pere, perje, turte dulci, pupeze și o cană cu apă, "ca să-și ude și răcorească sufletul în cealaltă lume". Pomul simbolizează "pomul raiului" pe care se crede că stă sufletul pe cealaltă lume, suflet închipuit ca o pasăre sau ca un om care stă la umbra pomului, crezându-se că fiecare om are pomul său325. În Bucovina, copilul, pentru a învăța să meargă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
păsări făcute din aluat, colăcei, scărițe și cârlige, din aluat, turtă dulce 350. "Pomul morții" este, de fapt, un "pom al vieții", mijlocind "trecerea din lumea aceasta în cealaltă" și oferind umbră "sufletului" care se rătăcește în drumul său spre rai 351. La Fundu Moldovei din județul Suceava, în trecut, se punea câte un brăduț împodobit cu lână albă, la cele patru colțuri ale carului în care era pus sicriul 352. La câtva timp după înmormântare, se plantează, la capul celui

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
a șaptea, va trece pe deasupra Sfântul Ilie și va trâmbița, și toate sufletele oamenilor vor ieși din movilă în chip de oi și de capre. Oile le-a despărți Dumnezeu, și or fi ale lui Dumnezeu, le va lua în rai, iar caprele, celui necurat, le va lua și le va duce la el în iad.414 În Ajun de Sfântul Ilie, în Basarabia este obiceiul ca fetele să se ducă noaptea pe locurile unde este semănată cânepă, se dezbracă de

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
cucului? Cere cal de călărie, / Să purceadă la domnie / C-a auzit / C-a făcut / Sora sa / Trei fețe / Logofețe: / Una o pierit, / Una o murit, / Una pe munți o fugit. / Munții s-o cutremurat, / Pietrile s-o despicat, / În rai o alergat. / Raiul s-o deschis / Maica Precistă o învis / Dumnezeu o râs!"75 "Căutarea" celui sortit este transfigurată de puterea călăuzitoare a elementului cosmic care îmblânzește soarta. Astfel, într-un descântec "pentru maritat", elementele cosmice asigură cadrul dinamic pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de călărie, / Să purceadă la domnie / C-a auzit / C-a făcut / Sora sa / Trei fețe / Logofețe: / Una o pierit, / Una o murit, / Una pe munți o fugit. / Munții s-o cutremurat, / Pietrile s-o despicat, / În rai o alergat. / Raiul s-o deschis / Maica Precistă o învis / Dumnezeu o râs!"75 "Căutarea" celui sortit este transfigurată de puterea călăuzitoare a elementului cosmic care îmblânzește soarta. Astfel, într-un descântec "pentru maritat", elementele cosmice asigură cadrul dinamic pentru împlinirea destinului: "Grădină

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
un toporel. / Și are verișori / Doi voinici feciori, / Ei te vor tăia / Și te-or răsturna. / Maistări vor veni / Și te vor ciopli / Și din tine-or face, / Ca să fie pace, / Punte peste mare / S-aibă trecătoare, / Suflete ostenite / Cătră rai pornite! / Bradu-atunci se gândea / Și trupinele-ntindea / Iar mortul îmi trecea / Unde dorul îl ducea / Marea fără nume / L-aialaltă lume."86 Moartea-nuntă înveșnicește legătura de sânge dintre om și cosmos: "Vasile, fecior mare" / Amu-i nunta dumitale. Scoală-te, nu sta

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ducea de acasă, pica floarea. Mărul acesta era așadară sămnul cel mai bun de știa baba când îi vine feciorul acasă."92 Umanizată, natura poate fi un spațiu de trecere înspre altă lume a fantasticului narativ: pentru a aduce "cheia raiului și lumina soarelui", trebuie de trecut prin "câmpul cu somnul" unde "îndată au și început florile, care din care, a se ruga mai tare și a zice una ia-mă pe mine, alta ba ia-mă pe mine, a treia

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
i-a pus numele Adam."137 Omul Cosmos reprezintă liantul mitic dintre lumile originare, lumea cerească și lumea pământească: "Dumnezeu că s-a gândit / Cerul și pământul o zidit (...) / Iar după-aceea-a făcut / Din jos despre răsărit, / Deasupra pe pământ, / Un rai mititel, / Mândru, frumușel, / Pe patru stâlpi de argint. / Și apoi l-a-mpodobit / Cu lumini de cununie, / Ca să ne fie / Nouă de veselie / Și de bucurie. / Și i-a pus proptele, / Mulțime de stele / Și sfeșnici / Luceferi vecinici. / Dar Dumnezeu a văzut

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
care umanul suferă o transfigurare a identității proprii: Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari, împărătești. Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe. / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea. / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea, / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
La moarte, se ia un fir de cânepă și se măsoară mortul, iar, după această lungime, se face "toiagul" din ceară curată, în formă de spirală (labirint) care îl va călăuzi pe lumea cealaltă, mai ales când trece peste "puntea raiului".194 În Bucovina, ața cu care s-a măsurat mortul sau cu care s-au legat picioarele sau gura se pune în sicriu, pentru a-l dezlega de lumea de aici și pentru a-i îndruma pașii în lumea de

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
strânsură, / Du-te-acasă și-o ochește / Și-i vedea-o cât îți plătește. / De ce joc, de ce-aș juca, / Hora din Bucovina, / Că se joacă pe-ndelete, / Când se prind băieți și fete, / De cu sară până-n zori, / Că ni-i viața rai cu flori!"237 Fragmentarea recitativului melodic, însoțit de refrenul tematic, prezintă, de fapt, pragurile de trecere dintre vârstele omului, marcate, și la nivel formal, de scurtarea versurilor, versul octosilabic transformându-se în vers de trei sau patru silabe. Primul fragment

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
cum să-l beu?..."240 Eterna năzuință a omului, de a dobândi "tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte", îl însoțește și pe eroul din basm care, în călătoria sa inițiatică, trebuie să găsească și să pună stăpânire pe "cheia raiului" și pe "lumina soarelui", trecând prin "câmpul cu somnul", "câmpul jălii" și "câmpul cu florile"241: "După ce-au ajuns acasă, n-au rămas mult să se odihnească, ci au mers de au dus împăratului cheia raiului și lumina soarelui

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
stăpânire pe "cheia raiului" și pe "lumina soarelui", trecând prin "câmpul cu somnul", "câmpul jălii" și "câmpul cu florile"241: "După ce-au ajuns acasă, n-au rămas mult să se odihnească, ci au mers de au dus împăratului cheia raiului și lumina soarelui. Împăratul au cunoscut acum, că numai Sucnă-Murgă este în stare să-i fie urmaș vrednic pe scaunul împărăției, și pe loc se făcu nuntă fiicii sale și au măritat-o după dânsul, dându-i toată împărăția ca

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ferecă și desferecă", " Două săptămâni ferecă, / Iar două desferecă"); urmau lunile de primăvară Germănari, Mart, Marte, Mărțișor ("Marte / Strâmbă parte / La o parte), Florari sau Prier ("Prier priește, / Dară și jupuiește), și Florar, Florari, Frunzari, Pratar sau Mai ("Mai / E rai"). Apăreau, apoi, lunile verii Cireșar, Cireșeri, Cireșel; Cuptor, Cuptori, Coptori (iulie), Augustru, August, Aust, Măsălari, Secerar, Gustar sau Gustea; toamna începea cu luna vinului, Vinițel, Viniceri, Răpciune sau Răpciuni În luna lui Răpciuni / Cad copiii pe tăciuni"), apoi Brumărel (octombrie

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
și câte-s într-însa / Numai cu zâsa; / Joi a-ntins cerul ca o piele / Și l-a-mpodobit cu stele, / Cu luceferi luminoși / Ca să privim și noi la ăști pacatoși; / Vineri a făcut vietățile pomântului / Și păsările cerului; / Sâmbătă a făcut Raiul la răsărit / Și cu tot felul de frumuseți l-a împodobit, / Cu dumbrăvi și cu izvoare / Și cu ape curgătoare, / Pentru toată lumea adapatoare; / Cu câmpii roditoare / Și cu flori mirositoare / Și cu păsări cântatoare."62 "Săptămâna" este prezentată ca ființă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]