7,913 matches
-
este mai adecvat studiului relațiilor internaționale decât idealismul. Însă, ceea ce este cu adevărat dezirabil, deși neînfăptuit încă, este o întrepătrundere a celor două viziuni în manieră complementară, deoarece utopia nu poate exista și nu ar avea sens fără raportare la realism și nici realismul fără raportare la utopie. La rândul său, un alt teoretician al relațiilor internaționale preocupat de relația dintre realitate și ceea ce este dezirabil este Hans Morgenthau (1904-1980). În lucrarea sa Politics Among Nations: The Struggle for Power and
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
studiului relațiilor internaționale decât idealismul. Însă, ceea ce este cu adevărat dezirabil, deși neînfăptuit încă, este o întrepătrundere a celor două viziuni în manieră complementară, deoarece utopia nu poate exista și nu ar avea sens fără raportare la realism și nici realismul fără raportare la utopie. La rândul său, un alt teoretician al relațiilor internaționale preocupat de relația dintre realitate și ceea ce este dezirabil este Hans Morgenthau (1904-1980). În lucrarea sa Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace (1948), Morgenthau
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
sa Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace (1948), Morgenthau susține necesitatea separării absolute dintre ceea ce este moral dezirabil și ceea ce este politic real. Astfel că nu putem aplica în domeniul politicii concepte morale abstracte. Morgenthau susține că realismul politic nu solicită și nici nu scuză indiferența față de idealurile politice sau principiile morale, dar, într adevăr, necesită o distincție clară între ceea ce este dezirabil și ceea ce este posibil, între ceea ce este dezirabil oriunde și oricând și ceea ce este posibil
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
sau principiile morale, dar, într adevăr, necesită o distincție clară între ceea ce este dezirabil și ceea ce este posibil, între ceea ce este dezirabil oriunde și oricând și ceea ce este posibil în condiții concrete de timp și spațiu. Viziunea lui Morgenthau asupra realismului politic este mult mai complexă decât cea a lui Carr, complexitatea sa fiind dată de cele trei niveluri ale construcției filosofice: a. Nivelul individual natura umană este viciată, egoistă prin naștere, îndreptată către lupta pentru putere, caracterizată de o dorință
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
Franța, care, aflându se în recesiune încă dinaintea izbucnirii războiului, nu și-a putut reconverti cu aceeași ușurință capacitățile economice în putere politică. Considerațiile de la aceste trei niveluri de construcție teoretică sunt prezentate de Morgenthau în cele șase principii ale realismului pe care le formulează în lucrarea sa Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace: 1. Politica (internațională) este guvernată de legi obiective ce se regăsesc în natura umană. Aceasta, susține Morgenthau, este neschimbătoare și orientată către câștigarea de
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
interesul statului este în primul rând acela de supraviețuire și siguranță națională prin maximizarea puterii sale. 3. Interesul definit în termeni de putere este o categorie obiectivă, universal valabilă, dar fără un înțeles fix și definitiv. Acesta este conceptul-cheie al realismului clasic și al politicii internaționale. Toate statele acționează în funcție de interesele pe care și le definesc singure în baza suveranității naționale, în termeni de putere. Astfel că interesul devine parte a esenței politice și nu se alterează în timp sau spațiu
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
în raport cu celelalte, alegând riscurile care provin din promisiunea câștigurilor rezultate dintr-un război în defavoarea păcii. Astfel, politica internațională este percepută în mod esențial ca fiind un joc cu sumă nulă, gândit în termeni de câștigul propriu, pierderea adversarului. 6. Principiile realismului mențin autonomia sferei politicii în raport cu toate celelalte care trebuie să i se subordoneze. Astfel, dimensiunea biologică și cea spirituală vor fi considerate secundare în raport cu cea rațională politică. Lupta pentru putere și dominație în raport cu ceilalți, puterea și voința de putere în
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
de activitate și cercetare distinct în raport cu celelalte. Acest lucru trebuie înțeles în contextul dificultăților pe care le-a întâmpinat încă de la început domeniul Relațiilor Internaționale, adesea încorporat ad-hoc în sfere mult mai cuprinzătoare, precum științele politice, economia etc. În concluzie, realismul este o paradigmă conservatoare a relațiilor internaționale, ce are la bază o concepție a naturii umane neschimbătoare, dominată de voința de putere, de egoism și de răutate. Ea este produsul încercărilor teoretice de a construi o teorie care să explice
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
manieră puțin diferențiată. În Carta Națiunilor Unite, de exemplu, sunt tratați împreună. Cu toate acestea, înțelesurile lor diferă: starea de pace desemnează lipsa unui conflict armat, pe când securitatea se referă la lipsa amenințărilor. Ca noțiune impusă în relațiile internaționale de realism paradigmă teoretică statocentrică, amenințările în cauză sunt de obicei cele cu care se confruntă statul. În capitolul de față, termenul securitate va fi prezentat în lumina acestei abordări. Ca pentru oricare alt concept din științele sociale, și pentru acesta este
Conceptul de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
irlandez John Bell (1928- 1990Ă demonstrează că efectele non-locale ale particulelor cuplate sunt reale, fapt ce avea să fie cunoscut ulterior drept teorema lui Bell: “Nici o teorie fizică ce implică variabile ascunse nu poate descrie toate predicțiile mecanicii cuantice”. Astfel, realismul local susținut de corelația EPR (ce presupunea că particula observată avea toate proprietățile înainte de a fi observatăă se prăbușea. Complicațiile cuantice aveau să se accentueze și mai mult atunci când Alain Aspect de la Institutul de Optică al Universității din Paris avea
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
prin tratament chirurgical, par să fie atinse. Trialuri randomizate, pe un număr mare de pacienți au arătat că limfadenectomia extinsă (D2 și D3Ă se însoțește de o morbiditate și o mortalitate semnificativ crescută în comparație cu rezecțiile D1. Trialurile multicentrice reflectă cu realism s prezentă. Trialurile japoneze comparate cu cele occidentale, diferă numai în mortalitatea mai scăzută. Intervenția chirurgicală mai extinsă nu înseamnă întotdeauna că este mai bună, extinderea rezecției ar trebui ceea ce necesită și o selecție mai bună a pacienților. Stadializarea cât
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
propriei gîndiri. ) Numai astfel adevărul devine “un pămînt ferm “, o certitudine după care îți poți organiza și orienta ființa, condiții sine qua non pentru demersul cartesian care, deși așezat sub semnul fabulei, vădește clar nuanțe demiurgice. II.2. Idealism și realism în filosofia cartesiană Pentru idealiști, inclusiv pentru Descartes, lucrurile ne sunt prezente doar ca obiecte ale conștiinței aflate în fața subiectului conștient. Lucrul este în primul rînd ceea ce eu gîndesc despre el. Surpriza vine atunci cînd Descartes evită să se autonumesca
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
lumea se află aici și eu mă aflu în ea”? ) Cu siguranță că cel puțin dualismul substanțelor ce compun natura umană în viziunea cartesiană, o confirmă. Alegerea cuvîntului lucru pentru desemnarea de sine dezvăluie împletirea, combinarea în filosofia cartesiană, a realismului gîndirii antice cu noul idealism care deja începea să facă epocă... De fapt Descartes, ca unul ce se hotărâse a-și folosi judecata proprie, nici nu mai putea fi exclusiv realist, fără a fi în final nici pur idealist. Putem
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fi exclusiv realist, fără a fi în final nici pur idealist. Putem spune despre Descartes că se situează, cu filosofia lui, undeva la jumătatea distanței între aceste două perspective, că rămîne pe graniță, într-o permanentă trecere. Teza primă a realismului susține că ceea ce se găsește indubitabil, realitatea radicală, este Lumea, cu toate lucrurile ce se află în ea. Această teză a constituit principiul multor filosofii și temelia multor sisteme de gîndire, pe tot parcursul antichității și evului mediu în spațiul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
puțin la nivel lingvistic dacă nu și în fond căci dualismul substanțelor o susține Descartes este realist, trăgînd în metafizica sa o parte din cultura preexistentă, fundamentată pe convingerea că . ) Descartes caută însă o teză universală și indubitabilă, ori teza realismului, aceea că ) nu satisface a doua condiție. Nu putem spune despre lumea lucrurilor că este reală prin sine, în mod absolut, cel puțin dintr-un motiv: distanțarea de unul sau altul din lucrurile acestei lumi, atrage după sine o nesiguranță
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în ele și observă că trebuie să nege aceasta. El nu susține deci, de la bun început, că lumea corporală, materială, e nesigură, ci doar că informațiile venite de la simțuri stau sub semnul întrebării, aprofundîndu-i sentimentul de nesiguranță. Dacă însăși temelia realismului s-a dovedit fisurată, înseamnă că absolut toate lucrurile ce ajung la noi prin simțuri sau cel puțin informațiile despre ele, stau, cel puțin la început, sub semnul întrebării. Ne putem îndoi de tot ceea ce vedem, auzim ori gustăm și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
îndoi de prezența sa în opera lui Descartes, mai ales după lectura ultimului paragraf al Meditației a III-a. Teoria cartesiană a ideilor se înscrie în linia acestei moșteniri. Apropierea cartesiană de divin se întemeiază pe un idealism care amintește realismul lui Platon. Ar fi util totuși să nuanțăm caracterul acestei influențe. Pentru că ordinea ideilor, la Platon, este desigur reală în mod obiectiv și nu este o funcție a subiectului gînditor, în timp ce în cartesianism, gîndirea ierarhiei ființelor este relativă la eu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
reală în mod obiectiv și nu este o funcție a subiectului gînditor, în timp ce în cartesianism, gîndirea ierarhiei ființelor este relativă la eu: Ideea este deci, la Descartes, “substanță mentală”. Gueroult merge mai departe decât Alquie, arătînd chiar că Descartes inversează realismul ideilor platoniciene: “Nimic nu este deci mai opus cartesianismului decât realismul ideilor platoniciene și exemplaritatea esențelor. Dacă e permis a se vorbi despre realismul esențelor, e în măsura în care, în interiorul spiritului meu, ideile clare și distincte se prezintă ca realități contra cărora
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
gînditor, în timp ce în cartesianism, gîndirea ierarhiei ființelor este relativă la eu: Ideea este deci, la Descartes, “substanță mentală”. Gueroult merge mai departe decât Alquie, arătînd chiar că Descartes inversează realismul ideilor platoniciene: “Nimic nu este deci mai opus cartesianismului decât realismul ideilor platoniciene și exemplaritatea esențelor. Dacă e permis a se vorbi despre realismul esențelor, e în măsura în care, în interiorul spiritului meu, ideile clare și distincte se prezintă ca realități contra cărora propria mea gîndire nu poate nimic, e neputincioasă în a le
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
deci, la Descartes, “substanță mentală”. Gueroult merge mai departe decât Alquie, arătînd chiar că Descartes inversează realismul ideilor platoniciene: “Nimic nu este deci mai opus cartesianismului decât realismul ideilor platoniciene și exemplaritatea esențelor. Dacă e permis a se vorbi despre realismul esențelor, e în măsura în care, în interiorul spiritului meu, ideile clare și distincte se prezintă ca realități contra cărora propria mea gîndire nu poate nimic, e neputincioasă în a le distruge sau modifica, pe scurt, ele sunt atunci în calitate de naturi adevărate și imuabile
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
că în ideea de Dumnezeu există mai multă realitate obiectivă decât în orice altă idee și că, din perspectivă cauzală sau a priori, Dumnezeu trebuie, bineînțeles, să existe (formal, evident și eminamente). Evoluăm aici într-o sferă foarte apropiată de realismul platonician. Nu se spune în Republica: “ceea ce este perfect poate fi perfect cunoscut și ceea ce nu este deloc nu poate fi deloc cunoscut”? Descartes plasează strategic eul gînditor între neantul lucrurilor și perfecțiunea divină. De asemenea, acolo, teoria cunoașterii se
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
este perfect poate fi perfect cunoscut și ceea ce nu este deloc nu poate fi deloc cunoscut”? Descartes plasează strategic eul gînditor între neantul lucrurilor și perfecțiunea divină. De asemenea, acolo, teoria cunoașterii se întemeiază pe un ideal de perfecțiune și realismului platonician îi corespunde inneismul cartesian care descoperă necesitatea ființei ca obiect natural al adevăratei științe. VI.4. Dumnezeul esență și critica tomistă Această necesitate este analogică. Iar dacă, așa cum afirmă Gilson, ontologia platoniciană “se constituie deci în întregime în planul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
clasei a VI -a A de la Grupul Școlar „Vasile Pavelcu” Iași. Titlul ales pentru acest proiect a fost unui 83 care, deși poate părea ușor metaforic, este foarte sugestiv Împreună spre o viață mai bună. Chiar dacă pare lipsită de realism dorința noastră de a schimba lumea , iar țelurile vizate de noi prin acest parteneriat par greu de atins de către niște suflete mici de copii, realitatea născută din activitățile desfășurate ne-au întărit convingerea că nu ne-am înșelat. Lumea poate
Parteneriatul educa?ional ?modalitate eficient? de modelare a personalit??ii elevilor by Rotaru Ana ?Maria [Corola-publishinghouse/Science/83975_a_85300]
-
cele patru picturi care compun tripticul, subiectul fiind acela al purtării lui Cristos. Aici se poate vedea influența foarte puternică a lui Cara‑ vaggio, ea fiind evidentă în contrastele dintre lumină și umbră, între tonurile calde și reci, precum și în realismul executării. În România există trei tablouri atribuite pictorului Rubens: ‑ două tablouri la muzeul Brukenthal din Sibiu: Sfântul Ignațiu de Loyola și Sfântul Francisc Xaveriu; ‑ un tablou în catedrala armeano‑catolică din Gherla: Coborârea lui Isus de pe Cruce. Influența lui Rubens
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
poate cea mai reprezentativă: personajele fiind aproape de mărime naturală. Pictorul a creat un retablu pictat și sculptat fără nici un peisaj păstrând fundalul auriu. Cristos și Maria înveș‑ mântată în albastru domină tabloul iar figura Mariei Magdalena aflată la dreapta îmbină realismul cu sugerarea subtilă a sentimentelor. 4.9. Hieronymus Bosch - un spirit religios și moralist Ieroen van Aken (cca. 1450‑ 1516). Profund implicat în viața spirituală și religioasă a orașului său al cărui nume îl poartă, era membru al confre‑ riei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]