5,383 matches
-
stejari și fagi, la altitudinea de circa 780 m. Circumferința căldării era de 1.150 pași (1 pas = 0,3 m, 1.150 pași = cca 345 m). Prin așezarea ei între ziduri naturale de piatră, a fost un loc de refugiu la nevoie. Vechea mănăstire era așezată pe drumul care ducea de la „Piatra Potcoavă” spre sud la 180 m, într-un loc pietros, cu un pâlc de arbori, sub forma unui berc. Din piatra de calcar, primii călugări au zidit o
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
a fost abolită, proclamându-se „Republică Arabă a Libiei”. Cunoscut și pentru îmbrăcămintea sa oarecum excentrică și pentru ochelarii de soare pe care îi purta deseori, Gaddafi a dorit să devină un fel de Che Guevara al erei sale, dând refugiu sau armament elementelor radicale care se declarau antioccidentale sau antiimperialiste. În 1970 a expulzat practic pe toți italienii din Libia. În 1995 a expulzat cca 30.000 de palestinieni din Libia, ca reacție la acordul semnat dintre OEP și Israel
Muammar al-Gaddafi () [Corola-website/Science/316229_a_317558]
-
11 decembrie 1910) l-a făcut Academiei Naționale de Medicină pentru a veni în ajutorul tinerilor studenți care, la fel ca și fiul său, au fost victime ale devotamentului profesional. Regina României, care l-a cunoscut pe dr. Clunet în timpul refugiului la Iași, a scris un articol dedicat atât memorie sale cât și ca recunoștiință față de ceilalți membri ai Misiunii Medicale Franceze căzuți în România, articol publicat pe 4 septembrie 1917 în ziarul francez "Le Figaro" și reluat apoi în versiunea
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
că în special cei mai mici au avut tați diferiți. După nașterea celui de-al nouălea copil au început să trăiască vieți separate, el la Mafra și ea la Queluz. Aici se zvonea că ea a cumpărat un loc de refugiu unde se complăcea în orgii sexuale. În 1807, familia regală portugheză a părăsit Portugalia pentru Brazilia din cauza invaziei lui Napoleon. În timp ce era în Brazilia, Charlotte a făcut încercări de a obține administrarea dominioanelor spaniole în America Latină, un proiect cunoscut sub
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
alte trei surori, "Madame Victoire", "Madame Sophie" și "Madame Thérèse" (care a murit la vârsta de opt ani la Fontevraud). Nici unul dintre proiectele de căsătorie făcute de tatăl ei pentru ea nu s-a fructificat iar Louise Marie a căutat refugiul în religie. S-a întors la curtea tatălui ei în 1750, la vârsta de 13 ani, unde a stat pentru următorii douăzeci de ani și unde a confruntat moartea surorii ei mai mari, "Madame Henriette" în 1752, a asistat la
Prințesa Louise-Marie a Franței () [Corola-website/Science/320132_a_321461]
-
de arabi condusă de generalul arab Uqba ibn Nafi. Această forță a plecat de la Damasc, a intrat în Africa de Nord și și-a stabilit tabăra în 670, în orașul Kairouan (cca. 160 km sud de orașul modern Tunis) ca loc de refugiu și bază pentru operațiunile următoare. Această zonă va deveni capitala provinciei islamice Ifriqiya, care se întindea pe regiunile de coastă a ceea ce sunt astăzi vestul Libia, Tunisia și estul Algeriei. În continuare, potrivit scrierilor lui Edward Gibbon, generalul neînfricat Uqba
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
După câteva luni, s-a mutat la Roma, unde a fost ascuns de membri ai Bisericii Romano-Catolice (conform unor documente americane declasificate.) La șase luni după sosirea la Roma, Pavelić a plecat în America de Sud. Sosind în Argentina cu ajutorul rețelelor de refugiu ale naziștilor, a devenit consilier pe probleme de securitate al lui Juan Perón. Perón a emis 34.000 de vize croaților, inclusiv celor ce colaboraseră cu naziștii și fugiseră de Aliați. La 10 aprilie 1957, la a 16-a aniversare
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
deja obosit de lacrimile și reproșurile surorii mai mari, a consimțit; postul contesei de damă de palat a reginei Maria Leszczyńska a fost preluat de Madame de La Tournelle iar Louisei Julie i s-a ordonat să părăsească curtea. Găsindu-și refugiul într-o mănăstire, Madame de Mailly avea să devină religioasă. Cardinalul Fleury, șeful miniștrilor regelui, a încercat să intervină deoarece el o prefera pe Madame de Mailly ca metresă regală în fața ambițioasei ei surori. EL nu voia ca Madame de La
Marie Anne de Mailly () [Corola-website/Science/321130_a_322459]
-
pentru a ajunge la hrana aflată la înălțime - frunze și lăstari. În afara perioadei de împerechere care durează din decembrie până la începutul lui ianuarie, masculii și femelele trăiesc în grupuri separate, femelele împreună cu puii. Caprele alpine colindă munții în căutarea hranei. Refugiul lor în caz de pericol sunt stâncile. Având auzul, vederea și mirosul foarte dezvoltate, sesizează din timp pericolul și încearcă să-l ocolească. Dacă totuși sunt atacate, își folosesc coarnele pentru a se apăra. Dușmanii lor naturali sunt vulturii, lupii
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
regiunea care a fost trecută sub controlul Franței. Acest teritoriu a fost precursorul Libanului contemporan. El a existat în perioada 1 septembrie 1920 - 23 mai 1926. Franța a „tăiat” acest teritoriu (acțiune executată sub mandatul Ligii Națiunilor pentru crearea uni „refugiu sigur” pentru populația creștină maronită) din regiunea levantină. Maroniții au primit dreptul la autonomie și și-au câștigat independența în 1943. Intervenția franceză în favoarea maroniților a început în cadrul capitulațiilor Imperiului Otoman, înțelegeri făcute de-a lungul secolelor al XVI-lea
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
acasă în labirintul subteran cunoscut sub titulatura Mormintele din Atuan, în care conduc puternicii și răuvoitorii Nenumiți și în care sunt trimiși prizonierii în vederea unei morți lente. Pe măsură ce fata devine conștientă de mașinațiunile politice dintre preotesele bătrâne, Mormintele devin un refugiu pentru ea, deoarece e singura care poate merge liberă prin acel labirint. Ged, protagonistul din "Un vrăjitor din Terramare", o întâlnește pe Tenar când ea are cincisprezece ani. El intră în Morminte pentru a găsi jumătatea pierdută a Inelului lui
Mormintele din Atuan () [Corola-website/Science/321575_a_322904]
-
țin răul la distanță și conține locuri ale puterii, cum ar fi Dealul Roke sau Dumbrava Statornică. Școala din Roke a fost înființată de Elehal și Yahan din Roke și de Medra din Havnor, ca un centru de învățătură, un refugiu pentru magicienii care doreau să scape de lorzii ce se foloseau de ei pentru a face rău. Puterea și influența școlii a crescut treptat, până când a ajuns ca Arhimagul, conducătorul ei, să fie considerat inferior doar regelui. De-a lungul
Terramare () [Corola-website/Science/321633_a_322962]
-
sfârșit, să vină în Berhomet. La scurtă vreme, nordul Bucovinei a fost ocupat, din nou, de către sovietici. Familia Borodai, compusă din cei doi soți, copil, soacră și cumnata Maria (Marusia), s-au îmbarcat într-un vagon de marfă, plecând în refugiu spre Oltenia, unde se afla deja refugiat prof. dr. Vladimir Copaciuc, fratele defunctului Ioan Copaciuc. Maria (Marusia) Copaciuc avusese cu câțiva ani în urmă strânse legături de dragoste cu tânărul Taras Chisăliță, student la Politehnica din Cernăuți, dar acesta nu
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
armata lui Odoacru, care ar putea fi găsită oriunde, a fost ucisă din ordinul lui Theodoric, precum și toată familia lui. Sunigilda, soția lui Odoacru, a fost condamnată la moarte, și fratele său, Onoulphus, a fost ucis de arcași în timp ce caută refugiu într-o biserică. Teodoric l-a exilat pe fiul lui Odoacru, Thela, în Galia, dar când a încercat să se întoarcă în Italia Teodoric l-a ucis .
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
mulți dintre privitori ar fi putut fi samurai, perioada Edo, în care aceste piese au fost în mare măsură compuse și jucate pe scenă, a fost una pașnică, așa că noțiunea de bătălie crâncenă și sacrificii eroice era un fel de refugiu romantizat pentru acești samurai, la fel cum sunt dramele istorice pentru noi astăzi. Subiectele derivau aproape întotdeauna din epopeile clasice ("monogatari") sau din alte surse istorice și nu era ceva neobișnuit ca elementele să fie schimbate. Personajele puteau fi inventate
Jidaimono () [Corola-website/Science/321744_a_323073]
-
Debutul editorial are loc în anul 1935 când își publică teza de doctorat, "Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu", urmată și întregită în același an de studiul "Santa cetate". A întemeiat și condus, între anii 1942 și 1948, în timpul refugiului, revista "Studii literare" la Sibiu, oraș unde a ținut cursuri de istoria ideologiei literare și de istoria literaturii române moderne. Scrie ediții critice din opera lui Dimitrie Bolintineanu ("Scrieri alese", 1942) și Ion Heliade-Rădulescu ("Opere", I-II, 1939-1943) și pregătește
Dumitru Popovici (critic literar) () [Corola-website/Science/320850_a_322179]
-
a dorit o politică echilibrată între Israel și moderata Transiordanie, extinzând recunoașterea celor două state în mod simultan. În opinia președintelui american, cele două state ar fi fost legate inevitabil ca două state surori emergente: unul dintre ele servea ca refugiu pentru evrei, iar cealaltă urma să absoarbă arabii palestinieni strămutați de colonizarea evreiască. În plus, președintele Truman era informat cu privire al înțelegerea dintre liderii Agenției evreiești și regele Abdullah I al Iordaniei, În 1978, Departamentul de Stat la SUA
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
Munda a rezistat o vreme, dar, după o tentativă nereușită de a rupe asediul, a capitulat, lăsând 14.000 de prizonieri. Gaius Didius, comandant naval loial lui Cezar, a vânat și a distrus majoritatea corăbiilor pompeiene. Gnaeus Pompeius a căutat refugiu pe uscat, dar a fost prins și executat. Deși Sextus Pompeius a rămas liber, după Munda nu au mai existat armate conservatoare care să-i conteste supremația lui Cezar. La întoarcerea la Roma, relatează Plutarh, „triumful sărbătorit de el i-
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
Grecia centrală. La Atena, o aprigă dispută politică se dă între partizanii unei rezistențe, care acceptă un imens sacrificiu - retragerea completă din cetate a combatanților pe corăbiile care se retrag lângă insula Salamina, a populației civile la Troizen, cetate care oferise refugiu pentru familiile atenienilor și abandonarea întregii Atici, cât și a cetății Atena, unde o mică garnizoană rămâne pe Acropole pentru a opune perșilor o rezistență simbolică. Perșii invadează și distrug întreagă Atica, incendiază Atena și templele de pe Acropole, în timp ce flota
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Rusiei. În timpul domniei lui, Elisabeta a evitat curtea lui Paul. Primele fisuri în mariajul Elizabetei au început să apară. Soțul ei a început s-o neglijeze iar ea a început să caute împlinirea naturii sale romantice în altă parte. Primul refugiu a fost prietenia strânsă cu frumoasa contesă Golovina. Mai târziu a început o relație romantică cu cel mai bun prieten al lui Alexandru, elegantul și inteligentul prinț polonez Adam Jerzy Czartoryski. Relația lor a durat trei ani. După mai mult
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
op.cit.) a susținut următoarele: ""Alexandru Vodă Lăpușneanul (+1568) după istorie, a avut un fiu Bogdan, care i-a urmat și în domnie. Acesta însă după o domnie de 4 ani (1568-1572) fu necesitat să părăsească țara și să-și caute refugiul la Moscova. Din documentele...reiese că Alexandru Lăpușneanu să mai fi avut un fiu pe carele îl chiema Constantin. ... Constantin Kneazul să fi avut doi fii Pavăl și .Ioan. Aceștia s-au întors în țara lor, dar se vede din
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
face referire la roca pe care a fost ridicata: bazaltul. Documente din secolul al XV-lea menționează cetatea ca fiind un important centru comercial și meșteșugăresc, cu 12 bresle. Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificație dar și refugiu pentru populația ce locuia dealurile și valea din împrejurimi, așezarea ei fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice. , ridicată pe Dealul Cohalmului, dominând de sus orașul, a fost construită și
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice. , ridicată pe Dealul Cohalmului, dominând de sus orașul, a fost construită și extinsă în secolele al XIV-lea- al XVII-lea, ca cetate și refugiu pentru satele din împrejurimi. În prezent este în stadiu de ruină. Curtinele formează 4 incinte, fiind întărite din loc în loc cu turnuri poligonale, circulația fiind controlată de mai multe porți interioare care compartimentează ansamblul fortificat. Incinta centrală este prevăzută cu
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
după ce un incendiu devastator a transformat-o în ruine. La sfârșitul aceluiași secol, sașii revin în cetate, pentru a se refugia. De această dată, cetatea va fi predată armatelor habsburgice fără rezisteță armată. În 1716, zidurile cetății au folosit drept refugiu supraviețuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită în localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperișul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deși localitatea Rupea a devenit în perioada
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
unele au fost distruse, lui Heckel i se interzice să mai expună. Artistul părăsește în 1941 Berlinul și se stabilește pentru o vreme în Carintia (Austria). Într-un bombardament din anul 1944, atelierul său din Berlin este distrus, Heckel găsește refugiu în localitatea Hemmenhofen de pe lacul Constanța ("Bodensee"), unde va rămâne până la sfârștul vieții. După război, între 1949 și 1955, predă cu intermitențe la Academia de Arte din Karlsruhe, unde are ca elevi, printre alții, pe Peter Dreher și Klaus Arnold
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]