5,222 matches
-
ceea ce ideologiile de clas] încearc] doar s] fac]. Într-o societate bazat] pe exploatarea de clas] și sfâșiat] de luptă de clas], imparțialitatea este o iluzie. Nu exist] interese universale, o cauz] a omenirii în general și nici un loc de refugiu în fața luptei. Acțiunile unui individ pot fi motivate subiectiv de bun]voința imparțial], dar efectul social obiectiv nu este niciodat] impațial. Singurele acțiuni imparțiale într-o lupt] de clas] sunt de fapt doar cele care nu conteaz]. Aceste lucruri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
secolului. Acum, doar două flashuri jüngeriene despre... culoare. Ale celui căruia, în paradigmă goetheană, nimic din ce e omenesc (inclusiv științele exacte) nu i-a fost străin. Deci. Ocolind ponciful arhibătut, zice frumos: "Albul nu este lipsit de culoare, ci refugiul universului colorat". Și, într-o picantă juxtapunere: "Cînd "negrul", despre care vă voi vorbi, și-a întrebat prietena, pe care tocmai o dezvirginase, cum a fost, ea a răspuns: "Îmi imaginasem totul mai frumos". El s-a întristat, dar așa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sulina. Cumpărate, oho, în 1978, chiar din bizarul port (unde reveneam, curativ, toamna) și pe verso-ul cărora am notat, extrem de laconic, momente consumate în acel capăt de lume, cîndva cosmopolit Porto Franco. În plin comunism, loc ideal pentru insolit refugiu. Unul cu atît mai regenerator, cu cît se voia lăsat la marginea zgomotului totalitar. De altfel, frazele sumare de pe dosul ilustratelor asta și intenționau: să se sustragă urgențelor asurzitoare și să se complacă (laș?) în solipsist gîngurit. Gînguritul insului evadînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
registrul diurnului și al nocturnului (în terminologia lui Durand); se configurează astfel intinerariile simbolice posibile, din planul terestru în "lumile−alternativă", din clopotniță în pronaos sau din pivniță în pod. În lumea creștină, domus (biserica) devine alături de salus calea de refugiu din fața unei realități periculoase, astfel încât, prin ieșirea de sub semnul păcatului, să poată fi recuperată sacrul. Dacă "intrarea" în viață este o căutare simbolică a alterității, a Tatălui creator, prin afirmarea propriei identități, domus-ul reflectă labirintul interior al omului creștin medieval
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
orice fel. Ne ferim de moștenirea ereditară și distincțiile de clasă, am Îmbrățișat spiritul democratic și credem că orice persoană trebuie judecată numai după meritele ei. Noi, americanii, am fost conștienți de circumstanțele noastre speciale. Pentru noi, America este un refugiu pentru orice ființă umană care a visat vreodată la o viață mai bună și și-a riscat propria viață pentru a veni aici și a Începe din nou. Cinismul, scepticismul și pesimismul sunt complet străine spiritului american și găsesc puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
duce la un deficit de aproape 47 trilioane der dolari În următoarele șapte decade 17. John Vail, strategist principal la Mizuho Securities USA, a captat atenția multor investitori străini asupra valorii dolarului, spunând: „Valuta nu mai are acel statut de refugiu sigur de care s-a bucurat În perioada recentă”18. Cine ar fi Îndrăznit să prezică cu numai cinci ani În urmă că euro va fi mai puternic decât dolarul În 2003? Astfel că apare Întrebarea de ce atât de puțini
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
alt stat membru și să voteze În alegerile locale și pentru Parlamentul European, și chiar să candideze pentru o funcție În oricare dintre cele două. În plus, conform noii constituții, politicile clare desemnate să armonizeze imigrația și chestiuni legate de refugiu și azil vor fi decise prin Întrunirea majorității calificate. Conform vechilor regulii, oricare țară avea drept de veto34. De asemenea, constituția acordă Uniunii dreptul de a stabili cel puțin regulile minimale În legătură cu procedurile judecătorești care iau atitudine În ceea ce privește drepturile acuzatului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
opusă: prin efortul fiecărei persoane de a oferi din bunurile sale altora și a ameliora situația comunității, bunăstarea personală va fi de asemenea servită. Într-o economie globalizată, În care acționează forțele impersonale ale pieței, societatea civilă a devenit un refugiu social important. Este locul În care oamenii Își formează un sentiment de Încredere reciprocă și intimitate, obiective comune și o identitate colectivă. Sectorul societății civile este antidotul pentru o lume definită Într-o măsură din ce În ce mai mare În termeni strict comerciali
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
globalizată, În care toate vechile frontiere sunt eliminate, este aceea de a se pierde și de a rămâne În urmă. Afiliația culturală furnizează o identitate de grup și este o modalitate de a se face auzit, de a avea un refugiu sigur În noua lume stratificată. A avea acces este un mod de a fi inclus În fluxul activităților care Împing inexorabil rasa umană Într-o arenă comercială comună și Într-o piață publică globală. Renașterea identității culturale servește, astfel, o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dus decât la și mai multă violență și ură”60. Numai unul dintre cei suspectați de terorism În incidentul de la Madrid era cetățean spaniol. Totuși, publicul spaniol și europenii În general, se tem că teroriști din afara Uniunii pot găsi un refugiu sigur În mijlocul populației islamice trăitoare În Europa, dându-le astfel ocazia să recruteze noi membri și să formeze celule locale. Cu toate că marea majoritate a musulmanilor sunt cetățeni pașnici, care respectă legea țărilor de adopție, trebuie spus totuși că există cel
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
păcii” este de a opri violența Între părțile În conflict și de a crea condițiile pentru stabilirea unui acord de pace viabil. Acest gen de intervenție militară necesită o regândire completă a strategiei militare. Noi termeni militari cum ar fi „refugii sigure”, „zone În care zborul este interzis” și „coridoare umanitare” au devenit parte a lexiconului În ultimii ani. Noua formulă militară pornește de la premisa opusă celei a angajamentului militar tradițional. În vechea schemă militară ideea era de a face cât
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
NATO și l-ar deranja pe aliatul american. Angajamentul britanic față de Uniunea Europeană a fost Întotdeauna mai precaut decât cel al altor țări UE. Prinsă Între o relație specială cu Statele Unite ale Americii și vechile legături cu Europa, Marea Britanie a căutat refugiu În ambele tabere, dovedind adeseori loialități divizate, și arătându-se nesigură de care parte se află propriul interes. Marea Britanie a Început să-și tempereze poziția față de o forță militară europeană spre sfârșitul anilor ’90, În parte pentru a calma reacția
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
era modernă, identitatea națională a devenit substitutul favorit. Fervoarea patriotică le dă multor oameni sentimentul că fac parte dintr-un Întreg mai mare, imortal și care oferă iubire. Adeseori ideologia servește același scop. Mulți capitaliști și socialiști și-au găsit refugiul Într-un cocon ideologic atotcuprinzător. În același timp, tehnologiile și posesiunile noastre materiale sunt Înlocuitori pentru sentimentul reprimat de pierdere fizică. Ele devin, de fapt, surogate ale corpurilor noastre Înconjurându-ne cu ele din ce În ce mai mult pentru a umple golul lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mediul familial. Afluența bolnavilor către mănăstiri intra, de altfel, în spiritul bisericii ortodoxe. S-a discutat recent, contradictoriu, caracterul bolnițelor mănăstirești. Fără a ne extinde la analize, observăm că, indiferent de titulatura adoptată, pentru bolnavii mintali acuți, neexistând alte rezolvări, refugiul la mănăstire trebuie admis. Era o necesitate. În ce familie puteau fi ținuți acești bolnavi? În ce instituție? În ce colectivitate? Afluența acestor bolnavi către mănăstiri corespunde chiar structurii lor psihologice particulare, specifice anumitor stări delirante (mistice) și, tot atât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
religioși, atrași de fastuozitatea slujbei și de ambianța extatică, nu puteau fi departe de biserică și de mănăstire. Este lesne de înțeles că, atât prin condițiile istorico-sociale, cât și prin condițiile particulare psihiatriei, mănăstirile au putut constitui unicul loc de refugiu pentru alienați. În paginile următoare, vom contura, în lumina informațiilor pe care le-am putut aduna, aspectele cele mai pregnante ale asistenței alienaților al câteva ospicii mănăstirești din Moldova. Aziluri și ospicii de mănăstire Cele dintâi informații cu privire la asistența bolnavilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sa evoluată. VI. PIONIERII PSIHIATRIEI ÎN MOLDOVA Alexandru N. Brăescu Memoria lui Alexandru Brăescu a fost pe nedrept minimalizată de istorie, poate datorită morții sale enigmatice și venită prin surprindere, poate datorită primului război mondial sau preocupărilor populației generate de refugiul ce începuse în acea perioadă. Cu toate acestea, la jubileul Spitalului Socola din lași, C. I. Parhon spunea că acest așezământ medical este în cea mai mare parte opera doctorului Brăescu. Într-o scrisoare către Epitropia Spitalelor Sfântul Spiridon din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în marmură de Carrara și obiecte chinezești de uz casnic reprezentând, în același timp, lucrări artistice. Din nefericire, colecția lui s-a risipit în anul morții sale, iar ceea ce a mai rămas s-a pierdut în ultimul război cu prilejul refugiului unor urmași în Oltenia (C. D. Zeletin). Neamul Brăescu este atestat documentar în secolul al XV-lea în Nordul Moldovei. O parte din această familie boierească, urmărită de furia lui Duca Vodă, s-a refugiat spre sud, pe valea Zeletinului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
întotdeauna prielnice, ci se poate spune chiar că au fost potrivnice. În primăvara anului 1945, din Spitalul Socola ("Azilul de alienați", cum i se spunea pe atunci) a fost evacuat aproape tot personalul și circa 90% din bolnavi plecând în refugiu la Târnăveni, în Ardeal. Pavilioanele spitalului rămăseseră de izbeliște, cu un personal extrem de redus și cu bolnavi netransportabili și mai ales nerecuperabili. În această perioadă, timp de un an de zile dr. Blumenfeld a fost printre puținii, dacă nu chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a fost printre puținii, dacă nu chiar singurul medic, care venea la spital, asigurând asistența medicală, dovedind prin aceasta nu numai dragostea sa față de omul în suferință, ci și, în împrejurările de atunci, un anumit curaj eroic. La întoarcerea din refugiu, în 1945, multe dintre pavilioanele spitalului au fost avariate, iar unele chiar complet distruse. Trei dintre pavilioanele spitalului IB, IF și NPI erau ocupate de o unitate militară sovietică, astfel încât bolnavii trebuiau adăpostiți în ceea ce mai rămăsese din spital. În
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai are importanță cine ești și cum te cheamă. Nu degeaba pidosnicului Popescu îi vine ideea să-și construiască un cavou. Nevroza lui, provocată de scurtcircuitările comunicării, de degradarea unor idealuri, de măcinișul cotidian, îl împinge să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă imaginară, într-o zonă a convenției. Locuind acest spațiu imaginar, cei doi soți simt însă acuta nevoie de evadare... în viață, de întoarcere la real. Întoarcerea la punctul de plecare nu mai este însă posibilă și atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și prezenței diferitelor comunități grecești în diferite zone occidentale, ceea ce demonstrează puterea lor de influență. Dacă ținem cont că, în secolul al VIII-lea, Italia era dominată nu numai de împăratul roman din Orient, dar a fost și pământul de refugiu pentru numeroși greci, situația se explică foarte bine. De fapt, după invazia perșilor în Palestina, mănăstirile siriene și grecești s-au răspândit în toată Italia meridională până la Roma. Acest lucru a avut loc, îndeosebi, în momentul culminant al controversei asupra
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
existența, pregătindu-se pentru o nouă rezistență. În aceste împrejurări grave pentru destinul neamului, orașul Iași a devenit capitala României și, așa cum s-a spus, centrul „rezistenței până la capăt”. Orașul a fost nevoit să facă față unor greutăți nemaiîntâlnite. În urma refugiului spre Moldova, populația orașului a sporit de la sub 100.000 de locuitori la peste 300.000 (după unele surse, la peste 400.000) de locuitori. Aglomerația și lipsurile de tot felul, iarna grea ce a urmat, epidemia de tifos exantematic
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
reluarea relațiilor diplomatice, 9 iunie 1934. Până a se ajunge la punerea în valoare a noilor posibilități avute la dispoziție în noul cadru național, România a fost confruntată cu numeroase greutăți, consecințe ale desfășurării operațiilor militare pe teritoriul său, ale refugiului în Moldova, ale exploatării economice organizate de ocupant în Oltenia, Muntenia și Dobrogea, ale pierderilor umane provocate de război și de puternica epidemie de tifos exantematic ș.a. Producția agricolă scăzuse considerabil, România fiind nevoită, în 1919, să importe produse agroalimentare
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]