8,522 matches
-
aflam În submarin. De aceea noi am supraviețuit,iar ceilalți nu. — Dar de ce ne aflam În submarin? — Conform orarului, transferam benzile. — Și benzile? Ce vor arăta? — Benzile vor confirma relatarea noastră, zise Norman. Totul va fi În concordanță cu această relatare, Începând cu cei de la Marina Militară care ne-au trimis În misiune acolo jos și terminând cu noi, care nu ne vom aminti nimic altceva În afară de această poveste. — Și nu vom mai poseda puterea de acum Înainte? se interesă Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
încercat să se sinucidă și-au pus-o pe scaunul electric. Sau ceva de genul ăsta, a povestit Helen încântată, nefiind genul de persoană care să lase vreodată detalii insignifiante și enervante precum faptele reale să intervină în procesul de relatare a unei povești de groază strașnice. Sau poate că doar au închis-o sau cam așa, a recunoscut ea fără prea mult entuziasm, lăsând finalul frazei în suspensie. Oricum, asta ai și tu? m-a întrebat ea veselă, revenind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care să-mi bucure inima. Sau vreun alt organ intern. Nu consideram că mă înșelase. Nu mă aflam în postura în care să-mi permit să ridic obiecții, fiindcă și eu fusesem măritată. Și, din ceea ce reușisem să pricep din relatarea cam confuză a lui Helen, ajunsesem să fiu destul de sigură că Adam se distanțase de prietena lui pe parcursul scurtei aventuri pe care o avusese cu mine. Asta în cazul în care ceea ce fusese între noi se putea numi o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Aproape tot ce-a scris Cehov, inclusiv piesa neterminată. Acordorul de piane. Împăratul muștelor. Vineri sau limburile Pacificului. Soroc de viață și soroc de moarte, Un leac bun și ușor, Sfîrșitul jocului. Un caz de mutilare. Regii blestemați, Regele moare, Relatare despre regele David, În fiecare zi e iarnă. Eu, Claudiu Împărat. Toamnă la Pekin, Domnilor copii, Fii binecuvîntat, domnule Rosewater, Nouă povestiri (neegalatul volum de proză scurtă al lui J. D. Salinger), Micul prinț, Marele Gatsby, Infernul tandreței, Ajutorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adevărată varză, drept pentru care a și primit premiul Nobel În 1988, după ce a scris zeci de romane, printre care și acesta (1985), „roman fabulos” (Los Angeles Times Book Review), fabulos tocmai pentru că este complet lipsit de umor (nu ca Relatare despre regele David) și se ridică cu aproape un milimetru deasupra producțiilor similare de popularizare și iluminare a maselor. „Bogăția de imagini, sunete, culori și arome nebănuite (?) continuă să ne Încînte mult timp după ce am Închis cartea.” (The Washington Post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am încă un copil, asta e sigur din cauza lor, a micului Infern, ceea ce speram s-o pună pe gânduri. Dacă aș fi fost o scriitoare realistă, pe direcția socială sau mai știu eu cum, mi-ar fi ieșit, doar din relatare, o bună bucată de proză mizerabilisimă, un deliciu pentru cititorul din Vest, de par examplu (din care, eventual, s-ar fi putut face un scenariu de film numai bun pentru export - sau măcar o secvență). Copilul era frumos, mirosea a
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ca să se arunce vina asupra celor trei cioroi. Dudley a strîmbat din nas la auzul teoriei, comentînd că probabil e o simplă coincidență. Un caz beton se transformase Într-o serie al dracului de Întortocheată de posibilități. Presa făcuse din relatarea cazului o operațiune de proporții. Sid Hudgens Îl sunase deja. Nici o aluzie la cazul revistelor porno, nimic de genul „Toată lumea are secrete“. O versiune eroică a arestărilor pentru cincizeci de biștari. Apoi Sid a Închis grăbit telefonul. Nite Owl i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iar acum Îi răspunse și el. — Ai grijă de Hinton. Lynn se apropie de Hinton. Jack Începu să scormonească prin dosare, găsi indexul de nume și continuă să sape. O grămadă de T-uri, apoi V și... bingo! „Vincennes, John.“ Relatări ale unor martori oculari - niște oameni de bine aflați pe plajă În noaptea aceea. Niște tipi de treabă, care l-au văzut cînd Îi ciuruia pe domnul și doamna Harold J. Scoggins, oameni săritori care i-au povestit - pe bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cel mai mic indiciu În privința lor. Dar o Întrebare rămasă multă vreme fără răspuns este pe cale să Îl capete. La penitenciarul San Quentin un deținut de culoare pe nume Otis John Shortell a citit Într-un ziar din San Francisco relatarea asasinării fraților Englekling, unde este amintită În treacăt și legătura lor vagă cu cazul Nite Owl. Articolul l-a pus pe gînduri pe Otis John Shortell. El a cerut o audiență la adjunctul șefului de penitenciar și a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
își mărturisește incapacitatea de a acoperi întreaga plajă epică, țesătura complexă de fapte, amintiri, episoade trăite și gesturi făcute de personajele notabile. Precum în romanele lui Camil Petrescu ÎPatul lui Procust, în special), fiecare narator - cu literă mică - vine cu relatarea lui, inevitabil placată pe o experiență și niște adevăruri proprii. Și mai toți scriu în Darul Ioanei ori, dacă nu, relatează, povestesc, mărturisesc ceea ce li s-a întâmplat. Ce au trăit și cum ar vrea să trăiască. Un Babel specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din umeri, zici? - întrebând din nou. Parcă atunci, în timpul ședinței, nu făcuse la fel, frazele lui, ca la carte, nu erau exact o ridicare din umeri? Mă și înfurie cum de nu pricepi uneori! Ai mai vrea să continui cu relatarea asta goală și iarăși să mă înec în vorbe amețitoare care nu-mi lasă nici un gând, în afara sunetelor lor, sau să-ți mai amintesc cum și el, Radu Dascălu, s-a legat de Mihai Marinescu, nu se putea, desigur, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bun caz ca indiferență și în cel mai rău caz ca aversiune; lipsa de interes cu care primea ofertele unor pretendenți ocazionali era la fel de mare ca afecțiunea și devoțiunea ei înflăcărate față de Godfrey - care era, după cum o dovedesc cele câteva relatări și fotografii rămase în urma lui, de departe cel mai vesel, mai chipeș, cel mai dinamic și în general cel mai cuceritor personaj dintre cei cinci frați și surori. Cunoscând intensitatea sentimentelor Tabithei, familia s-a neliniștit întrucâtva când Godfrey și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
alergând în direcția sursei scandalului. Dar Rebecca rămase pe loc, paralizată de frică. Recunoscuse acel strigăt, chiar dacă nu mai auzise așa ceva până atunci. Era urletul unui om care trăgea să moară. Peste două zile, a apărut în ziarul local următoarea relatare: Tentativă de jaf la Winshaw Towers Lawrence Winshaw s-a luptat pe viață și pe moarte cu intrusul La Winshaw Towers au avut loc scene dramatice sâmbătă noaptea, când o sărbătoare de familie a fost în mod tragic tulburată. Paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și lacomă, cu atât mai puțin îmi plăcea și mi-era tot mai greu să mențin tonul istoricului ei oficial. Și cu cât obțineam mai greu fapte solide și demonstrabile, cu atât mai des trebuia să-mi folosesc imaginația în relatarea lor, adăugând incidente despre care aveam doar o vagă cunoștință, speculând motivații psihologice sau chiar inventând conversații. (Da, inventând, nu ocolesc acest cuvânt, chiar dacă mă ferisem s-o fac timp de aproape cinci ani). Și astfel, a renăscut, din scârba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
A trebuit să pronunț foarte clar cele două componente pentru ca Fiona să le distingă. Apoi i-am povestit cum ajunsese acest nume la urechile mele. Mai devreme în ziua aceea, mă dusesem la biblioteca ziarului, în Colindale, ca să mai caut relatări despre decesul de la Winshaw Towers din noaptea aniversării celei cincizeci de ani ai lui Mortimer. Vă amintiți probabil că ziarul local promisese să-și țină cititorii la curent cu orice nouă informație. Mă așteptasem, cu naivitate, că va urma o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
marele maestru al lojei, care număra printre membrii ei cei mai influenți câțiva reprezentanți ai poliției locale. O asemenea anchetă fie nu fusese relatată fie, mai probabil, nu fusese întreprinsă deloc. Exista un singur articol interesant, o urmare scurtă a relatării pe care o citisem deja și care era mai degrabă criptică decât lămuritoare. În el scria că nu mai ieșiseră la iveală alte informații, dar că poliția dorea să discute cu un detectiv particular cunoscut în zonă - domnul Onyx, menționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la indicațiile clientului meu, continuă avocatul, răposatul domn Mortimer Winshaw de la Winshaw Towers. — Răposat? spuse Michael. Vreți să spuneți că a murit? — Exact asta vreau să spun. Domnul Winshaw s-a stins din viață ieri. Senin, dacă e să credem relatările. Michael primi această veste în tăcere. — Nu vreți să luați loc? spuse el în cele din urmă, amintindu-și de vizitatorul lui. — Mulțumesc, dar afacerile mă obligă să fiu foarte succint. Trebuie doar să vă informez că prezența dumneavoastră este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
legislației de război postbelice britanice și, în particular, a pus bazele teoretice pentru înființarea serviciului național de sănătate (vezi mai jos, passim). Godfrey Winshaw (născut în 1909) a fost doborît de germani deasupra Berlinului pe 30 noembrie 1942. Pentru o relatare completă, deși cam speculativă, a crizei familiale care a urmat, vezi Michael Owen, Moștenirea familiei Winshaw: cronică de familie (Peacock Press, 1991). Din păcate ultimul cuplet nu are sens, deoarece cadavrul lui Godfrey Winshaw n-a fost niciodată recuperat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
2 vol., Londra, 1962 și 1973) În acest punct, apare o regretabilă lacună în jurnale. Fie Winshaw n-a consemnat nimic în anii 1949-1950, fie - mai probabil - volumele respective s-au pierdut definitiv. Oricare ar fi explicația, ne lipsește orice relatare despre ascensiunea lui rapidă în industrie după ce a absolvit Oxfordul, despre alegerea lui drept candidat laburist în 1952, despre căsătoria lui în anul următor sau despre intrarea lui în parlament în 1955 (culmea ironiei, cu ocazia unei dezastruoase înfrîngeri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
față de această chestiune periculos de progresistă. Pe 16 septembrie cineva a pătruns în reședința familiei în împrejurări destul de misterioase și și-a găsit moartea cînd l-a atacat violent pe Lawrence Winshaw. Incidentul a fost puțin comentat atunci, deși o relatare a lui, în mod caracteristic exagerată, poate fi găsită în Owen, op. cit. Hugh Todd Naylor Gaitskell (n.1906), parlamentar de South Leeds și lider al Partidului Laburist din 1955 pînă la moartea lui subită în 1963. Discursul lui Gaitskell de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
comisari ai Angliei la Comunitatea Europeană de la Bruxelles. Dr. Jane Gillam, la care se referă aici Winshaw, a renunțat la medicină în 1991 și este de atunci o cunoscută ziaristă liber profesionistă care scrie despre probleme de sănătate. Pentru o relatare diferită a apariției ei la televiziune împreună cu Henry Winshaw, vezi fragmentul următor. Guvernul doamnei Thatchet a revenit la putere cu un al treilea mandat pe 11 iunie 1987, cu o majoritate de 101 de locuri în Parlament și 42,2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spune numănui ce descoperise. Dar n-a fost nevoie să spun eu ceva, a făcut-o chiar el - mai bine zis, se lăuda oricui stătea să-l asculte cum „regulase el două tocilare de cântărețe“ În timp ce „a treia se uita“. Relatarea lui lăsa impresia că Lily fusese de față tot timpul, așezată comod pe canapea și privind cum iubitul ei cel tare și dat dracului făcea nebunii cu altele. Lily Își jurase că nu-și va mai Îngădui vreodată să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta - și tu nu reușești să o faci decât șase ore mai târziu. Ăsta nu prea e semn de mare Îngrijorare din partea ta, Înțelegi ce vreau să spun? Spusese toate astea fără sarcasm, fără dezaprobare, doar ca pe o simplă relatare a faptelor. Am tot răsucit pe mână firul telefonului până când mi‑a tăiat cu totul circulația, pumnul mi s‑a umflat și degetele mi s‑au albit; după care am simțit În gură gust metalic de sânge și mi‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fost dată afară nu de mult, la Paris? Mi‑am dat seama, prea târziu, că făcusem o mare greșeală. Se publicase un articol destul de mărișor În Page Six despre toată nebunia aceea la câteva zile după ce ajunsesem acasă, probabil În urma relatării făcute de unul din Tocătorii aflați de față la explozia mea de proaste maniere. Ținând cont de faptul că mă citaseră foarte exact, nu‑mi puteam Închipui de unde putuse presa să afle decât de la ei. Cum putusem uita că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Victimelor Torturii, și pentru că mi-a permis să-i folosesc numele abreviat. Mi-am luat ideile și m-am inspirat pentru romanul Veghea de noapte din multe surse, inclusiv romane și filme ale anilor 1940, fotografii, hărți, jurnale, corespondență, și relatări moderne ale vieții cotidiene din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Printre operele non-ficționale pe care le-am considerat extrem de utile se numără: Verily Anderson, Spam Tomorrow (Londra, 1956); Peter Baker, Time Out of Life (Londra, 1961); George Beardmore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]