5,377 matches
-
găsi și un biscuit pe-acolo, prin sertar. I-o arăt pe adolescenta cu buclele strînse într-o bentiță albă: știu ce va face la 20, la 30, la 40, la 50 de ani... Abia venită de la Dorobanț, m-am repezit să tai fără milă, să corectez ce scrisesem pînă atunci. Finalul l-am dat gata incredibil de repede. Voiam să-mi închei romanul pe 14 februarie, cînd împlineam 59 de ani ("Ei, 59 nu-s chiar 60", se aude rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nouă, o viață nouă. Aruncă și bilețelele Luciei la coș, oricum ți le scrii singur și le lipești pe frigider, pentru a le citi cu un rânjet de satisfacție stupidă în zilele următoare. Înainte, marș! Era prea mult. Scriitorul se repezi asupra Magicianului, cu pumnii ridicați, ca și cum ar fi vrut să-l înfigă, dintr-o singură lovitură, în asfaltul podului... Exact la momentul potrivit, cu o fracțiune de secundă înainte ca pumnii Scriitorului să lovească, Magicianul scoase o batistă roșie din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lovească, Magicianul scoase o batistă roșie din buzunarul de la piept, efectuă o mișcare de toreador cu state vechi de serviciu, iar Scriitorul trecu pe lângă el și se prăbuși în genunchi. Scuipă într-o parte, se ridică cu greutate și se repezi din nou. Indiferent, Magicianul pocni din degete... * ... alerga pe o alee străjuită de trandafiri roșii. Nu-i vedea capătul, dar era conștient că lăsase în urmă ore bune. Și gâfâia... Nu știa de ce aleargă, nici nu-și punea această întrebare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ajuns la un astfel de scenariu absurd, însă vraja se destramă. Toate aceste tertipuri infantile, toate aceste imagini disparate, așezate unele lângă altele ca într-un puzzle greșit, întreaga ta prestație lamentabilă, totul a fost în zadar. Lucia există! Se repezi către ea, ca un copil care simte apropierea îmbrățișării materne. O cuprinse în brațe și își afundă fața în părul ei lung. - Te iubesc, Lucia. Aveam mare nevoie de tine. Miam dat seama că am mare nevoie de tine, permanent
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cale-ntoarsă. Am convenit să ne vedem fiecare de ale sale. Iar eu mă țin de cuvânt, după cum poți observa. Și chiar sper că ai observant. Cum ai dormit? Pardon, cum ai trăit? Înregistră același zâmbet provocator și dădu să se repeadă, cu capul înainte. Îl cuprinse, brusc, amețeala, se clătină și căzu la loc, în patul ale cărui așternuturi păreau a fi fost mototolite în timpului unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un obiect picat dintr-o altă lume, una în care personajele nu au altceva mai bun de făcut decât să devină reale pentru a chinui un scriitor deprimat de ploaie, de propria viață, de jocul nesfârșit al contradicțiilor interioare. Se repezi către el și citi primele paragrafe ale romanului. Așa își reaminti ce dorise/dorea (încă dorea?) să scrie. Personajul principal era un agent imobiliar care descoperea absolut întâmplător un geamantan plin cu bani și sfârșea prin a se sinucide fiindcă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
văzu decât rafturi, conserve, un mop, simți mirosul de stătut și i se păru că niciodată nu mirosise ceva mai liniștitor. - O, Doamne, n-am luat-o razna... Sunt normal, normal, NORMAL! Strigătul îi provocă o plăcere aproape orgastică. Se repezi către bucătărie, mângâie fiecare bilețel galben lăsat acolo de o Lucie care știa că oricum nu vor fi luate niciodată în seamă - Doamne, iubesc mesajele astea! -, apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spun, a răspuns ea și mi-a tras În glumă una peste cap cu o revistă În drum spre cuptorul cu microunde, spre care o pornise ca să mai Încălzească două cești de ceai. Nu spusese nu, dar nici nu se repezise să-mi dea un cec. Am petrecut restul serii trimițând tuturor cunoscuților e-mailuri În care Îi Întrebam dacă nu au nevoie de o colegă de cameră sau dacă nu știu pe cineva care ar avea nevoie de așa ceva. Ioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
buzele, ca a un ventriloc, o văd pe Reese Witherspoon la dreapta ta. M-am răsucit imediat să mă uit, iar el s-a cocârjat de jenă - Într-adevăr, era chiar ea, sorbea dintr-un pahar de șampanie și Își repezea părul pe spate râzând. Nu voiam să par prea impresionată, dar n-am putut să mă stăpânesc: era una din actrițele mele preferate. — James, dragule, mă bucur atât de mult că ai venit la mica mea petrecere, a ciripit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de bancheri și avocați care Își Înfulecau fiecare friptana preferată, abia dacă se auzea vreun zgomot, ai fi zis că mocheta groasă și „decorul“ masculin absorbiseră orice sunet. — Andrea! l-am auzit pe Sebastian strigându-mă de la recepție. S-a repezit spre mine ca și când aș fi fost În posesia ultimului medicament capabil să-i salveze viața și a continuat: — Ne bucurăm atât de mult că ești aici! Două fete În uniforme cenușii cu fuste mini au dat serioase din cap În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pus vasul cu unt, sarea și tacâmurile Învelite În șervețelul-care-nu-mai-era-În-formă-de-fustă-plisată. O rapidă examinare a capodoperei mele m-a dus la concluzia că lipsea apa San Pellegrino. Trebuia să mă grăbesc - ea se putea Întoarce din clipă În clipă! M-am repezit Într-una dintre chicinete și am Înhățat cu mâinile câteva cuburi de gheață, suflând În ele să nu-mi Înghețe palmele. Suflatul era doar la un mic, micuț, mititel pas spre a le linge - să o fac? Nu! Fii deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scaun, pentru că asta Însemna nu numai că ea urma să stea potolită În spatele acelor uși vreme o bună jumătate de oră vorbind la telefon cu B-DAD, dar și că puteam și noi două să mâncăm. Una din noi se putea repezi până jos, să Înhațe primul aliment care-i cădea sub ochi, alergând Înapoi Într-un suflet, pentru ca și cealaltă să poată pleca. Apoi ne străduiam să ne ascundem mâncarea sub birou sau pe după monitoare, pentru cazul În care ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
seara târziu. Trecuseră șapte ore de când Înfulecasem un croissant cu ciocolată, În drum de la Starbucks spre birou, și mi-era așa foame, că-mi venea să mușc din friptura Mirandei. — Em, mă ia cu leșin de foame. Cred că mă reped până jos să cumpăr ceva. Vrei să-ți aduc și ție ceva? — Ai Înnebunit? Nu i-ai servit Încă prânzul. Se Întoarce dintr-o clipă În alta. — Vorbesc serios. Zău că nu mi-e bine. Nu cred că pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cineva În biroul aceluia. Domnul Ravitz era, din câte observasem până acum, singura persoană din Întreaga clădire pe care Miranda se grăbea Întotdeauna să o mulțumească. — Ahn-dre-ah! Ce e asta? Te rog să-mi spui ce Dumnezeu e asta? M-am repezit În biroul ei și am rămas Încremenită În fața mesei, având amândouă ochii ațintiți spre ceva care reprezenta, cât se poate de evident, prânzul pe care Îl servea ori de câte ori nu ieșea În oraș. O rapidă recapitulare mentală a dus la descoperirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă ajute să rezist până la prânz, deși, firește, nu exista În toate astea măcar o calorie, măcar un gram de grăsime, măcar o uncie de zahăr. Ea a pus pachetul pe biroul meu tocmai când Miranda zbiera și s-a repezit să Îi Închidă ușile franțuzești. — Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În nas. Țipa atât de tare, Încât vocea i se reverbera În birou, iar Miranda era la mai puțin de doi metri de mine. Eram atât de frustrată, Încât Îmi venea s-o Înhaț pe coordonatoarea evenimentelor publice, să ne repezim la toaletă și să plângem laolaltă. Sau, dacă acționam Împreună, să-i dăm un brânci Mirandei Într-un closet și să strângem mai bine eșarfa Hermès pe care o purta lejer În jurul gâtului ei slăbănog. Ar fi mai eficient să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
noaptea ca să facă scheme de predare. Trecuse cam multișor de când nu‑i mai făcusem o surpriză. Era momentul să fac un efort și să fiu spontană. Șoferul s‑a declarat de acord să mă aștepte cât vreau, așa că m‑am repezit pe scări, m‑am năpustit sub duș, am petrecut câteva minute aranjându‑mi părul ca să arate bine și mi‑am Împachetat rapid hainele pentru a doua zi. Cum trecuse deja de ora unsprezece, traficul se mai calmase, așa că am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
interzicea asta. L‑am sărutat pe obraz, iar el a fluierat după mine și mi‑a spus că probabil o să cineze pe undeva cu câțiva prieteni, dar să‑l sun mai târziu dacă voiam să ne vedem, apoi m‑am repezit - În măsura În care așa ceva e posibil pe pantofi cu toc cui - În living, unde Lily ținea În mâini o pelerină superbă de mătase neagră. M‑am uitat Întrebător la ea. — Ceva cu care să te acoperi În seara ta de mare gală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din jurul ei, cu atât mai mult cu cât ea nu era o persoană Încântătoare de felul ei. I‑am simțit pe primii oaspeți Înainte de a‑i vedea. Tensiunea din Încăpere era palpabilă. Mi‑am amintit pozele de pe Internet, m‑am repezit la primul cuplu și m‑am oferit să iau haina de blană a cucoanei. Domnule și doamnă Wilkinson, vă mulțumesc foarte mult că ați venit În seara aceasta. Vă rog să‑mi permiteți să vă iau haina. Iar Ilana vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
remușcare să te calce cu mașinile lor de serviciu cu șofer. Dar, În formula actuală, ei alergau și răspundeau la comandă ca niște cățeluși bine dresați. Toate proiectele la care lucrau angajații revistei au Încremenit și tot poporul s‑a repezit să mă ajute să plec la Paris pregătită corespunzător. Trei flușturatice de la departamentul de modă au adunat la repezeală o garderobă care cuprindea orice articol de Îmbrăcăminte de care puteam avea nevoie pentru orice eveniment la care Miranda m‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Îndreptat din nou atenția spre Lucia și s‑au apucat din nou de analiza hainelor. Când i‑am transmis mesajul cu pricina lui Stef, am Înțeles cum se născuse expresia „nu‑l Împușca pe mesager“, că ea s‑a repezit să mă desființeze. — Nu pot să adun un Împuțit de cărucior plin de chestii În treizeci de secunde, mă Înțelegi? E imposibil, fir‑ar al dracului! Patru dintre cele cinci asistente ale mele nu sunt aici și singura pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu ea - mi‑a inundat creierul și am avut senzația că mă sufoc. I‑am mulțumit femeii și i‑am spus să adauge tratamentul la factura camerei, deși nu beneficiasem decât de primele zece minute de masaj, și m‑am repezit la etaj ca să găsesc o modalitate de a mă descurca du acest nou obstacol. Chestia Începea să devină de‑a dreptul obositoare. Foarte obositoare. Mi‑au trebuit doar câteva minute ca să Îi sun pe cei care se ocupau de părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nici un comentariu cu privire la vreunul dintre articolele mele vestimentare. Tocmai pusesem la loc carnețelul Smythson În poșeta Bottega Venetta, când noul meu celular internațional a sunat. Mi‑am dat brusc seama că nu sunase niciodată În prezența Mirandei, așa că m‑am repezit să Închid sunetul imediat, dar ea mi‑a comandat să răspund. — Alo? Am rămas cu un ochi În direcția Mirandei, care răsfoia itinerarul zilei respective și se prefăcea că nu trage cu urechea. — Andy, bună, scumpo. Era tata: Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de mâna a treia și cu alți indivizi care nu fuseseră considerați destul de importanți spre a primi un scaun, cu un ochi pe Miranda și cu celălalt În căutarea locului cel mai puțin umilitor În care m‑aș fi putut repezi să vomit dacă se ivea nevoia. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Cuvintele Îmi reverberau Întruna În cap, În ritmul durerii care Îmi pulsa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trag un fum de țigară Firește, În clipa În care am aprins bricheta, celularul meu a țipat din nou. — Ahn‑dre‑ah! Ahn‑dre‑ah! Unde ești? Unde dracului ești În clipa asta? Am aruncat țigara neaprinsă și m‑am repezit Înapoi, cu stomacul arzându‑mi atât de violent, Încât mi‑am dat seama că aveam să vomit - chestiunea era doar unde și când. — Sunt În fundul Încăperii, Miranda, am zis eu, m‑am strecurat pe ușă și m‑am sprijinit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]