5,454 matches
-
ating, chiar deloc satul, afirm cu dovezile pe masă, că to cmai acolo, la sate, se nasc neluate în seamă de publicistica metropolei, multe di n opere, iar autorii și produsele muncii loc fac un act de mare cultură pentru săteni. Ignorate de presa literară de la centru, care ar trebui să le stimuleze și să crească autori, fie și numai prin sfaturi, în localități precum Răducăneni, Chircești, Giurcani, Ciocani, Puiești, Bohotin, Pădureni, Vutcani etc. viețuiesc publicații de prestigiu, dar se și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
acum remediat că eroii nu erau pe atunci decît șapte. Bineînțeles, nu lipsesc scenele tari, violente doar cu acordul părinților, horror, cu mortăciuni În stare incendiară și gata de orice, bineînțeles că ni se arată și puzderie de grozăvii, copiii sătenilor, de pildă, călcați În picioarele cailor și Îngropați Între sălcii, dar, pentru echilibru, apar și noțiuni dese de parapsihologie, magie galbenă, febră și chirurgie estetică - unde eroii sînt În bună măsură jupuiți de vii - și, ca o trenă fioroasă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noroi din start cu lanțuri printre degetele de la picioare dîrji, cu boneta de oaie așezată pe-un ochi, eram stagiari, era tragic, un pensionar ne-a somat să părăsim cinematograful, și-am rîs cu lacrimi pînă i-a căzut unui sătean cușma-n mocirlă. Încurajat de succesul mondial cu țărani de care-și amintește azi de parc-ar fi fost ieri, senatorul Îi va trimite o scrisoare lui Robert De Niro, În care-l invită să joace-ntr-un alt film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Domnul Fati, a construit, cu ajutorul oamenilor din partea locului, o seră nemaivăzută cu pereți înalți, de sticlă și plante multicolore, aduse de-a lungul anilor de peste multe mări și țări. Dar aici, în parcul dendrologic de la Macea, când vine iarna, sătenii învelesc în cojoace arborii aduși din țările calde, ca să nu le fie frig. Parcul arborilor de la Macea conține - ceva cu totul original - nenumărate tablouri vii, alcătuite, adică, din arbori și arbuști de forme și culori diferite, aduși astfel împreună încât
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
negru 00000000000000000000000 Maltratat, distrus, lipsit de viață și.... Carole! 0000000000000000Bărbatul despre care credeai că e tatăl tău. Se ghemuiește plîngînd lîngă trupul fiului lui. Mama ta n-a sosit Încă. Tatăl tău se uită la tine și arată cu degetul. Sătenii amuțesc de parcă s-ar Împăca cu cuvintele lui. Știi ce are de gînd să zică, așa că nu te șochează, sau poate că ești deja În stare de șoc pentru că totul pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
care trecuseră șenile de tancuri. Localnicii mai curajoși îndrăzneau să culeagă de pe drum ce puteau, cum puteau. O femeie, târâia o ladă care-i păruse frumoasă, convinsă că dăduse peste o comoară. Lada era, de fapt, plină cu grenade. Alți săteni, mai practici, selectaseră prada, aleseseră făina, lăzile cu pâine de război, conserve. Aproape de intrarea într-un sat, le ieși în cale un grup de oameni înarmați. Primul lui gând fu că se va repeta scena de la Hâncești, numai că oamenii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pe care le trăia, dar și la dezastrul prin care trecea țara. Îngrijorat întoarse capul. Din spate, se auzea un cal venind la trap. Poate pentru prima dată după multă vreme, răsuflă ușurat. Călărețul era soldatul din Bârlad, care în timp ce sătenii împărțeau prada, profitase de preocuparea lor intensă și reușise să recupereze un cal, dintre cei rechiziționați mai înainte. Îl ascunsese într-o lizieră de pădure și la momentul prielnic i-l aduse. Mare surpriză, constată că îi recuperase și mantaua
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în urmă o părăsisem în condițiile acelea, de care nu vreau să-mi amintesc.... Dar cu cei de acasă, cu mama, cu tata, cu fratele Anton, cum rămâne? Cu ce sunt ei vinovați, de ce să suporte iar tăvălugul războiului?! Orice sătean, orice om normal, își dorea să trăiască mai bine sau mai rău după cum i-o fi fost scris, mai bogat sau mai sărac, dar în pace, în liniște!“ Își aminti că nu se simțise prea apropiat de tata niciodată, tot
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Spre deosebire de cei din Hâncești, care se adaptaseră rapid noii situații, trecând de partea ocupanților în 1940, acum bărbați, copii și femei veneau mereu la unitatea românilor, bucuroși, prietenoși. Numai că unii erau derutați. Rușii se retrăseseră, dar la apariția lor, sătenii își doseau avutul, își mânau vitele prin ascunzișuri. Credeau că din nou sosiseră nemții! O femeie aduse pentru Toloacă și Ioan o farfurie cu plăcinte cu brânză. Pentru a le savura, se opriră amândoi pe marginea drumului lăsându-și armele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
amice? Nu te-am văzut niciodată atât de timorat. Adu-ți aminte cum i ai Înfruntat pe <bolșăviciă acolo... acasă” - l-a atenționat gândul de veghe. „Acolo erau alte circumstanțe. Întâi, inconștiența tinereții. Apoi, Îi aveam lângă mine pe toți sătenii. Îi simțeam ca pe un zid!” - i a replicat Gruia. Pe fondul acestui „dialog”, a ajuns la spital, unde nu s-a oprit decât la cabinetul profesorului. Simțea nevoia unui sprijin. ― Ei? Suntem gata de luptă? - l-a Întâmpinat profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și au fost înlocuite de un GRI! 2. A doua zi după furtună, toate jucăriile s-au adunat în piața de jucărie. Dar mai întâi au încercat să facă curățenie, credeau că e doar așa un praf oarecare... Și unii săteni au dat jos totul, până la cărămizi și au observat chiar și cărămizile că erau gri și toată mâncarea era gri, chiar și mămăliga care știți că e galbenă. Nici roșiile nu mai erau roșii!... Și nici o mâncare nu mai avea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește acuzator pe oamenii de nimic care, în vremurile amăgirii trudeau ca să propage și la noi mirajul raiului Colhoznic din SoareRăsare - în timp ce gospodarii „Legați, bătuți, curgând prin buruieni,/ Sătenii mei fugeau de silnicie/ Și mulți s-au cam dus pe veșnicie” (cu nemiluita au fost exterminați în acea vreme de cumpănă) că „Mulți se rugau să iasă morții afară/ Să intre ei și apoi să moară/ Doar vor scăpa
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu se poate să nu observăm că atât imixtiunea Imperiului rus în problemele interne, cât și interesul marii boierimi de a deține controlul asupra puterii politice și de a-și consolida dreptul de proprietate asupra pământului, a agravat situația lăcuitorilor săteni și a întârziat procesul de modernizare a societății românești. În chip firesc, marile prefaceri care s-au produs în primele decenii ale secolului al XIX-lea în Europa, angajată tot mai mult pe calea dezvoltării capitaliste, se regăsesc - în forme
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Podu Iloaiei și Miroslava<footnote Ibidem, f.78v. footnote>. Se pare că diminuarea numărului de lăcuitori, ar fi fost cauzată și de noua epidemie de holeră din vara anului 1848, căreia i-au căzut victime, așa cum notifică documentul menționat, 9 săteni din Ulmi și 6 din Poleni<footnote Ibidem, f.78v,101r. footnote>. Revenind la satul Poleni, constatăm, de la un an la altul, o creștere lentă a populației, de la 22 birnici și 4 căpătăieri în 1832<footnote Ibidem, d.571/1832
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
sume de bani, dar mai ales în prestarea unor munci în folosul stăpânilor de moșii. În general, scutelnicii erau recrutați în temeiul unor învoieli (contracte, n.ns.) încheiate pe termen limitat, de obicei, de un an, cu predilecție din categoria sătenilor mijlocași și codași, întrucât se considera că fruntașii satelor aveau posibilitatea să-și plătească birul și să-și îndeplinească havalelele<footnote Ibidem, p.134; Gheorghe Platon, De la constituirea națiunii ... vol IV, partea I, p.178- 179. footnote>. În mod paradoxal
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
în valoare a produselor moșiilor printr-un comerț organizat și uniform<footnote Gheorghe Platon, “Problema evreiască”, p.192. footnote>, iar pe de alta, prezența masivă a populației evreiești mai ales în sate, agrava starea social- economică, precară, deja, a lăcuitorilor săteni, care erau lipsiți de pământ. Drept urmare, având condiția juridică de străni, atât „ Sobornicescul hrisov” din 9 aprilie 1827, cât și Regulamentul organic, impuneau restricții severe asupra evreilor, care nu aveau dreptul de a se stabili în sate și nici să
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
37v-38r. footnote>. Este interesant de observat că în anul 1844, în cea mai mare parte a satelor din Moldova, crâșmele erau arendate de negustorii evrei și într-un număr incomparabil mai mic de către negustorii autohtoni, iar datoriile acumulate de unii săteni - atât din anul respectiv, cât și din anii anteriori - depășeau cu mult posibilitățile lor de solvabilitate<footnote Ibidem, Ministerul de Interne, Tr.1772, op. 2020, d.4461/1844, passim. footnote>. La Belcești, de pildă, crâșmarul era, probabil, un autohton, dar
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
pe cuvânt și fără greșeală, că am o experiență veche de tot în chestii de agricultură și de țărani. Sunt acuma de șaizeci de ani fără unul și din ei vreo patruzeci tot la țară i-am irosit și între săteni. Am luat-o de jos, cum se cuvine, și la treizeci de ani țineam cu arendă o moșioară de peste cinci sute de pogoane în Teleorman. Iar de atunci mi-au mai trecut câteva și mai măricele prin mână, așa că îmi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care, de, o cunosc nițeluș, ca să mă apuc de agricultură? ― Îți cer, dacă vrei să ai pămînt! Cine are pământ să-l muncească și să-l iubească, ori să renunțe! Tu, dragul meu, ai luat moșia ta de sub nasul sătenilor care umblau s-o cumpere și s-o împartă între ei. Te-ai dus, i-ai înlăturat și a treia zi ți-ai trimis arendașul să stoarcă bani din ea pentru tine și pentru el. Pe de o parte împiedicați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
între proprietari și țărani, azi n-am mai avea o chestie țărănească în Romînia! Nașterea arendașilor a împiedicat trecerea pământului în mâinile țăranilor, cum ar fi fost natural și sănătos. Proprietarul care s-a săturat de moșie ar fi vîndut-o sătenilor dacă nu se îmbulzea arendașul, oferindu-i un venit mare și sigur, fără nici o muncă și bătaie de cap pentru dînsul! ― Asta se poate, admise Rogojinaru cu un surâs candid. Se prea poate. Nu zic ba... Cu condiția ca țăranul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niște țărani care vor să o roage să-i asculte și pe ei, că și ei ar dori să cumpere moșia. Nadina se ridică surprinsă: ― Dar nici n-am discutat cu domnul așa ceva! Era încurcată. Grigore stăruia să-i primească. Sătenii sunt bănuitori și, dacă n-or auzi un răspuns din gura ei, se vor crede nedreptățiți. Nadina n-avusese relații cu țăranii și nici nu voia să aibă. Îi socotea sălbatici și răi. După o ezitare, zise dând din umeri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spuie, coane Miroane! făcu Cosma. Că li-e frică și rușine! Iuga nu se grăbise cu învoielile, pentru că tot proiecta să facă unele modificări pe care le socotea favorabile și pentru dânsul, și pentru țărani. De altfel, cu parte din săteni încheiase din toamnă, încît continuitatea muncilor o avea asigurată... Chemă pe logofătul Bumbu, care mărturisi că și lui i-au cam vorbit oamenii despre schimbări, că chiar unii din cei ce s-au tocmit astă-toamnă zic că nu vor ieși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fond, învățătorul e bărbat copt și potolit. Deși acuma era plictisit de ce-i spusese logofătul și n-avea chef de conversații, venirea învățătorului, după o clipă de chibzuire, i se păru folositoare, zicîndu-și că prin el va putea influența spiritele sătenilor întru restabilirea liniștii și a ordinii tradiționale. II pofti să șadă, îi oferi o dulceață, îl întrebă despre mersul școlii... Ion Dragoș era puțin palid. O emoție grea i se citea pe față și-i tremura în degete. ― Te-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu mai multă siguranță. ― În definitiv dumneata ce dorești? îl întrerupse apoi deodată bătrânul. Întreruperea nu-l tulbură deloc. Continuă a-i expune că el, personal, nu dorește nimic, că și-a permis să vie și să-i tălmăcească durerile sătenilor, numai fiindcă sufletele sunt prea agitate din cauza foamei și a mizeriei. Țăranii văd încă în Miron Iuga pe părintele lor, de la care nădăjduiesc o îndulcire a soartei ce-i apasă. Învoielile actuale sunt însă atât de grele, că nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sunt însă atât de grele, că nu se mai pot suporta. Pe urma lor majoritatea oamenilor au flămânzit îngrozitor toată iarna. Cu un sacrificiu relativ neînsemnat s-ar putea îmbunătăți viața tuturor... ― Dumneata în numele cui vorbești? întrebă iarăși Iuga. ― În numele sătenilor, domnule Iuga! zise Dragoș simplu. ― Te-au însărcinat ei pe dumneata să-mi comunici doleanțele lor? ― Nu, nu m-a însărcinat nimeni, domnule Iuga, dar eu m-am crezut obligat, fiindcă mi s-au plâns și... ― Atunci pune punct, făcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]