6,619 matches
-
în timp ce ușa se închidea în spatele ei. E, asta va șterge zâmbetul de pe fața lui, observă Kelvin. Lui Trix aproape că îi venea să cânte și să danseze de bucurie. Dar nu izbucni nici un conflict, și ei și-au făcut apariția senini, foarte apropiați, Mai zâmbind alături de Jack, în timp ce părăseau împreună biroul. Toată lumea a schimbat priviri nedumerite. Ce mai înseamnă și asta? Lisa, care era pe punctul de a pleca să inspecteze nivelul de „sexualitate“ al dormitoarelor de la Morrison, s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întrebările care mă frământă. Totdeauna îmi va rămâne în minte și în suflet imaginea școlii în care învăț și îmi petrec o bună parte a copilăriei. De vorbă cu Luna Corina Lungu Nu voi uita curând acea seară frumoasă și senină de vară pe când mă aflam pe o plajă din Mangalia și așteptam ca soarele să plece la culcare și să-i ia locul luna. Întunericul se așternuse ușor peste stațiune. Nisipul auriu, fierbinte peste zi, începea să se răcească, iar
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
prin curte. Aceste trei persoane constituie pentru mine un întreg fără de care viața nu ar mai fi la fel! Împușcătura Caterina Velișcu Într-o zi frumoasă de primavară, am hotărât să-mi iau zmeul și să merg pe câmp. Cerul senin îmi încânta sufletul, iar foșnetul frunzelor se auzea că și cum trecea un val de farmec prin urechile mele. Dintr-odată, o pușcă s-a auzit și un mic pui de pasăre căzu la pământ. Eu, speriată, m-am apropiat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
viteza legală. Și tot atunci m-a ajuns și jalea pentru moartea lui Lee. • • • Când am bătut la ușa lui Kay, peste dealurile din Hollywood se iveau zorile. Stăteam pe verandă, tremuram, iar norii de furtună și fâșiile de cer senin îmi păreau niște chestii ciudate, pe care nu voiam să le văd. Am auzit dinăuntru „Dwight?“, urmat de sunetul zăvoarelor trase. Apoi celălalt partener în viață al trioului Blanchard / Bleichert / Lake apăru în fața mea și spuse: — Ce să mai. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
facă niciodată rău, o să mă revanșez față de tine, Betty, futu-i cristelnița mă-sii de viață, zău c-o să mă revanșez.... CAPITOLUL TREZECI ȘI UNU Avionul zbura spre est, croindu-și drum printre mase de nori și fâșii de cer senin. Buzunarele îmi erau doldora de bani - din conturile mele bancare, lichidate în întregime. Locotenentul Getchell înghițise gogoașa cu fostul coleg de liceu grav bolnav, care locuia la Boston, și mi-a semnat cererea de permisie pentru o săptămână. Pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
feluri de mâncare de Încălzit la microunde. Un cântecel pentru copii se auzi de undeva de lângă ieșire, iar Logan Își ridică privirea pentru a zări o bătrână indecisă lângă una dintre jucării - o locomotivă albastră de plastic, care se legăna senină Înainte și Înapoi, pufăind. O privi pe femeie cum zâmbește și se clatină concomitent cu Locomotiva Thomas, până se termină cântecelul și locomotiva se opri. Bunicuța Își deschise poșeta, Își scoase portofelul și căută fără succes niște mărunțiș ca să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ochii de pe telefon și privi În camera de zi. Doamna Strichen se clătina Înspre canapea, cu fața la fel de albă ca zăpada de afară. În spatele ei stătea Martin, cu fierul de călat În mână, cu o expresie ciudat de calmă și senină. Mama lui se poticni, apucându-se de pernele prea pline ca să se sprijine, iar Martin păși În spatele ei, și duse În jos fierul Într-un arc nimicitor. Se lovi de partea din spate a craniului ei, iar femeia căzu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
carierei, respirând anevoie. Era grea, Îl dureau umerii din cauza ei. Dar avea să merite totul. Era o fată bună. Nu se zbătea. Martin o lovise În cap doar o dată, și după aceea se făcuse bună ca pâinea caldă. Tăcută și senină, când el Îi ciopârțise hainele. Măinile Îi tremuraseră la atingerea pielii: răcoroasă la pipăit și moale pe măsură ce el tăia, lăsându-i doar sutienul și chiloții. Ceea ce ascundeau acestea Îl speria. Îi dădeau dureri... Și apoi Începuse să sune telefonul. Suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca un curcubeu. De pe culmea dealului, m-am lansat în zbor, întinzându-mi aripile și plutind în sus, mai sus... În mijlocul lanului de grâu, floarea soarelui privea zâmbind cu coroana iluminată de razele ce inundau câmpul văratic, sclipind strălucitoare și senină ca un mic soare într-un ocean auriu... Izvorul vieții Am continuat să merg înspre soare, urcând crestele munților unde părea să nu mai fi ajuns nimeni... dincolo de vârfurile amestecate printre nori albi, pufoși, se zărea în distanță un fel
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
care arătau o imagine incompletă a Libertății undeva pe insula eternă a depărtării... Când am înțeles acest lucru, mi s-a părut fără rost să mai caut printre stâlpi și ferestre. M-am așezat lângă marginea podului care traversa cerul senin, așteptând un indiciu, un semn sau un răspuns. Mi se părea că aveam posibilul în fața mea, separat și modificat de sticla imposibilului. Era ceva incorect. Era nedrept. Era aiurea... De ce stai aici? a vorbit imaginea incompletă a Libertății de dincolo de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Acum știi că vin și eu în direcția în care mergi, chiar dacă nu mă vezi întotdeauna. Însă oriunde vei ajunge, eu voi fi cu tine. Este sigur. Ascultând ce spunea ființa luminoasă, am observat că spre orizont apăruse un peisaj senin, armonios și pașnic, ceva adevărat și etern, ca din altă lume... Imaginea sferei și a ființei a devenit străvezie și a început să se estompeze, înlocuită de cerul senin. Atunci, am pornit mai departe, știind că iubirea era prezentă, păstrând
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
spunea ființa luminoasă, am observat că spre orizont apăruse un peisaj senin, armonios și pașnic, ceva adevărat și etern, ca din altă lume... Imaginea sferei și a ființei a devenit străvezie și a început să se estompeze, înlocuită de cerul senin. Atunci, am pornit mai departe, știind că iubirea era prezentă, păstrând lumina soarelui interior intensă și vie... Flacăra inconstantă La vremea când am ajuns iar dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor pufoși, m-am pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mi-ai arătat adevărul despre mine, am mai auzit-o spunând, fără să mai întrezăresc unde era, pentru că acum nu se mai deosebea de lumina universală. Mi-am continuat zborul spre orizontul izvorului, lăsând speranța să strălucească în soare... Etajul senin Etajul senin este asemenea cerului limpede și nesfârșit... ajungi acolo dacă închizi ochii în exterior și deschizi ochii în interiorul minții. Însă până să ajungi acolo, ai de întâmpinat filtrul înghețat. Acest filtru este asemenea unei pâlnii, un vârtej care înghite
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
arătat adevărul despre mine, am mai auzit-o spunând, fără să mai întrezăresc unde era, pentru că acum nu se mai deosebea de lumina universală. Mi-am continuat zborul spre orizontul izvorului, lăsând speranța să strălucească în soare... Etajul senin Etajul senin este asemenea cerului limpede și nesfârșit... ajungi acolo dacă închizi ochii în exterior și deschizi ochii în interiorul minții. Însă până să ajungi acolo, ai de întâmpinat filtrul înghețat. Acest filtru este asemenea unei pâlnii, un vârtej care înghite orice și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în loc, era și câte un cadru iridiscent al vreunei uși, la fel ca aceea prin care apărusem eu, doar un contur, dar care în mod sigur ducea undeva, la drumuri și posibilități infinite, chiar dacă nu se vedea nimic altceva decât seninul albastru al înălțimilor. La picioarele mele, norii albi și pufoși ascundeau pe alocuri asfalt, pe alocuri pământ sau marmură. Podeaua platformei etajului nu era precis definită, nici fixă și se schimba la fiecare pas, influențată de gândurile care-mi treceau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
interminabil de uși transparente și nori albi care apăreau și dispăreau prin seninul nesfârșit. Era liniște și pace la acel etaj senin... Ce importanță ar fi avut dacă eram doi sau un număr infinit? Ușile invizibile apăreau și dispăreau în seninul albastru al adevărului din acel moment... unicul adevăr valabil, etajul. Și mai departe încotro o luăm? a zis alergătorul la un moment dat. Vom vedea... să mai așteptăm, trebuie să apară un indiciu, deși Libertatea a spus că nu există
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
râs și se aplecă spre el; continua s-o mângâie, iar ea îl privea cu buzele întredeschise; sfârcul se întări, îi împunse palma. El se opri, cu răsuflarea tăiată. Ea se retrase brusc și se acoperi; îl privea cu ochii senini. El se îndepărtă tulburat de barăci și, când ajunse de-acum departe, întrebă de unde erau fetele acelea. — Ăsta-i cel mai bun motiv ca să pornești un război, răspunse cu o veselie brutală un subofițer. Erau din Gallia Belgica, din Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
salutase pe tatăl său. Și, într-adevăr, era el, Calpurnius Piso, apropiatul lui Tiberius, care, din portul Seleucia, venise la Antiohia. Un ofițer îi mărturisi lui Zaleucos: — Primește curieri de la Roma în fiecare zi și îndată trimite înapoi mesaje... În senina Antiohia apărură din nou, asemenea unor șerpi iviți de sub pietre, toate temerile care îi asaltaseră în castrum. Dar despre lunga întrevedere pe care o avu în spatele ușilor închise cu Calpurnius Piso Germanicus nu spuse nimic. Singurul martor fusese credinciosul Creticus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai mare port al imperiului pentru rutele din Mediterana orientală. Pe măsură ce digul și intrarea portului se vedeau tot mai aproape, corăbiile își strânseră pânzele și își continuară trista întoarcere cu ajutorul vâslelor. Convoiul fusese văzut de departe, fiindcă era o zi senină de iarnă, și toată populația se îngrămădise în port. Cei de pe corabie descoperiră că în port, pe plajă, pe dig, pe mal, pe ziduri, pe case și pe acoperișuri se afla o mulțime compactă care aștepta tăcută, nemișcată. — L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puțin, așa se zicea - totul se transforma într-un șir de halucinații, de oboseală de neînvins, de vise. — Fiindcă, șopti Zaleucos în greacă, mintea îi comandă trupului când e momentul să moară. Iar corpul se încredința morții cu un chip senin, un abandon liniștit al membrelor, un somn netulburat. Mama lui Gajus asculta cu atenție, cu ochii mari pe chipul slăbit. Spuse: — Și Tiberius știe ce se întâmplă în casa lui Cremutius Cordo. De aceea a amânat procesul. După câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
știut nimic despre ce s-a petrecut acolo. Cu o repetitivitate sadică, îndrăgitele case ale familiei au devenit închisori: Tiberius o surghiuni pe Agrippina în insula Pandataria, unde Augustus o închisese pe Julia, insula pierdută în Tyrrhenum de unde, în zilele senine de iarnă, se vedeau colinele Albani, munții Lepini și, spre miazăzi, insulele și coasta golfului Partenopeo. Nero fu exilat pe învecinata insulă Pontia, numită astăzi Ponza. Lumea povestea că Agrippina făcuse călătoria în lanțuri, cu escortă militară, însă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dăruit plăcere. Voia să fie un salut inițiatic sau o replică libertină, dar dedesubtul ei se ascundea o alianță tainică, un pact de revoltă în viitor. Gajus se îndepărtă cu zâmbetul pe buze. Ajunse pe insula Capri într-o după-amiază senină de la sfârșitul lunii octombrie. „Ultimele zile înainte ca vremea să se strice“, prezisese în timpul călătoriei gubernator-ul rapidei biremis. Prima senzație, neașteptată, fu parfumul amețitor, incomparabil al aerului. Pe chei îl întâmpină, cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înainte să vină clipa potrivită pentru a-l auzi. Scrise discursul, frază cu frază, în masa cenușie a creierului său, fără martori, plimbându-se pe terasa cea albă când norii de ploaie se îndepărtau, lăsând deasupra mării petice de cer senin. La un moment dat, privind marea, râse. Simțea cum discursul i se imprima în minte. Singurătatea îndelungată dăduse rezultate extraordinare. Se gândea că, la urma urmei, creierul unui om e un pumn de substanță moale, delicată, încrețită și cenușie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zothecula: lumină puțină, blândă, o ușă spre marea sală cu coloane, o alta care dădea în peristil, posibilitatea de a intra și de a ieși fără să fii văzut. Pe pereți, în rame elegante de stuc, erau fresce cu imagini senine: lebede, grifoni, flori de lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un soi de divan pentru odihnă și citit - o invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]