5,479 matches
-
nu se mai gîndește la „prostii”. Dar imediat ce durerea dispare, el visează la dragoste. Chiar și „colocatarilor” mei din acest salon de spital, oameni în vîrstă, le surîde ideea de a discuta despre ea. Victor, morarul din Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori pe zi să povestească noi scene din inepuizabilul lui „decameron”: „Victore, ian mai spune o dată «răsturnica» aia cu nevasta milițianului...”. Numai opinia bună ce-o au despre ei și, poate, minima decență îi oprește să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la limita prețiozității, cu nume și termeni din cîteva domenii într-un spectacol frazeologic de efect. Figura exotică (seamănă mult cu Vico Torriani, celebrul cîntăreț de muzică ușoară de acum două decenii) și faconda fac din el întotdeauna un personaj simpatic. Care a fost reacția comisiei? în timp ce vorbea, I.D. Lăudat, coordonatorul lucrării, l-a aprobat continuu, cu tresăriri de suporter, parcă ar fi vrut să-i spună: „Hai, dom’le, dă i înainte, că-i bine așa!” în cunoscuta-i manieră
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
solicitudinea cunoștințelor și a funcționarilor publici. „A fost neașteptat de mare”, mi-a răspuns, „și asta mă face să am oarecari regrete la plecare”. Deși eu interpretez altfel gestul, am tăcut, ca să nu-i risipesc o iluzie: cred că sîntem simpatici cu cei ce pleacă ori din interes (cine știe, „deal cu deal se întîlnește!”), ori fiindcă ei răzbună „sedentarismul” nostru care a început să semene a iobăgie. *Melancolii de 21 mai. Cu excepția lui D. Mitulescu, care de la o vreme afectează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am întrebat în ce raporturi se află cu prototipurile personajelor sale. A glisat, după care, încet-încet, discuția a ieșit din perimetrul literaturii și a intrat în cel al „vieții literare” cu luptele și farsele ei. În felul său bîlbîit dar simpatic, C.ș. a evocat, cu destul umor, vizite, călătorii, scriitori străini și români (Voznesenski, șolohov, Preda), oameni politici (Ion Iliescu, „un lord printre muncitori și țărani”). Anecdotele despre Marin Preda mi s-au părut cele mai reușite. Iată una de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Schubert interpretată de cvartetul „Voces” și privesc căderea abundentă a zăpezii. De ce n-aș spera? *Snovosul Victor Mitocaru alternează seria anecdotelor de la Pîngărăcior (satul său natal) cu cele despre Calimandric, al cărui imitator perfect este. Ultima despre acest „personaj” (multora simpatic, nu și mie) e următoarea. Venit cu întîrziere și băut bine la recepția dată de Comitetul Județean participanților la un simpozion al naturaliștilor, C. a nimerit în fața academicianului Radu Codreanu și a soției acestuia, care, la un moment dat, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca, exclusiv, un ins malefic. Un sfert din colegii mei de facultate au fost racolați pentru această „meserie”. În amintirile mele, nici unul nu-i odios. Au făcut cariere, în țară și străinătate. Gheorghe Sprințeroiu, de pildă, în studenție un „pontagiu” simpatic, ce nu se prea omora cu cartea, e azi doctor în filologie (ceea ce eu încă nu sînt) și director al Agerpres (ceea ce eu nu voi fi nicicînd). Nu l invidiez și n-am ce-i reproșa, deși, prin comparație, eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum ne-am așteptat. Deși a fost remarcată la cîteva seminarii, R. e nemulțumită de felul „duplicitar” al unor profesori în aprecierea răspunsurilor: laudă atît ceea ce-i bun, cît și ceea ce-i rău, provocînd confuzii, derutînd, numai pentru a fi „simpatici” la toată lumea. Crede că la fel vor proceda și la examene, dezavantajînd cu seninătate pe cei muncitori, favorizîndu-i pe leneși și nepricepuți. O asemenea „politică” face ridicol faptul de a învăța. Se simte dezabuzată chiar de la început. Apoi mai e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lasă pînă n-o termină. Astfel, am aflat că groparii, beți de-a binelea, erau să răstoarne mortul, că la praznic a venit „lume nehalită”, că „Bobo”, soțul sau amantul (nici el nu știa precis) vară-sii, e un sîrb simpatic, cu vilă la Snagov și cu „mașină ultimul răcnet”, că preotul, cînd a văzut cîte icoane are în casă Florina, „s-a bîlbîit cumplit”. Partea cea mai lungă a quasimonologului său a fost consacrată nu succeselor scenice ale actriței, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eu?125 Am transmis colonelului Ciuntu cuvintele Dvs. frumoase. Vă mulțumește foarte mult (...). În altă ordine de idei, vă comunic că vara aceasta am avut În luna aug., pentru o săptămână, vizita soților Petrovici, din Iași. Cât se poate de simpatici și delicați! În modestia vieții mele, eu mam străduit să-i mulțumesc, dar ei s-au Întrecut! Culmea a fost oferirea unui ceas de mână cu brățară de aur (fabricație germană) la fel cu cel de pe brațul Cateluței. Apoi o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pictorului Octav Băncilă. Ulterior a devenit orfelinat pentru copii, iar azi casa e demolată. 815 Când mă reîntorc de la București unde plec zilele astea Îmi voi face plăcerea să-i poftesc la un pahar de ceai căci Îmi sunt tare simpatici, mai ales că sunt Moldoveni și Fălticeneni. Vă mulțumesc pentru tot și vă rog să primiți salutările mele. Elena Racoviță 816 RĂDĂȘANU, Gheorghe 329 1 Bogata, sâmbătă 11 iulie 1970 Dragă Domnule Dimitriu, Abia acum răspund scr. Dv. din 1
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o cameră cu 2 paturi pentru seara de 27 iulie, poate chiar la hotelul Partidului. V-aș fi deosebit de Îndatorat dacă, cu vechea amabilitate ce mi-ați arătat Întotdeauna, veți binevoi să fiți interpretul dorinței mele pe lângă mult distinsul și simpaticul tov. ștefan Buzilă, directorul ONT-ului tineret Suceava, de a susține, În cadrul d-lor, câteva conferințe Între 28 iulie - 2 august. Aș vorbi despre: 1. - Turismul oglindit În creațiile literare românești. 2. - Satul românesc odinioară și azi. 356 Portrete - autoportrete
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Dragă domnule Eugen, A trecut o bucată bună de vreme și numai am auzit că ai fi trecut prin orașul Fălticeni. Aici, am avut plăcerea să primesc familia soției mele, din Germania, care a stat două săptămâni. Niște oameni deosebit de simpatici și bine dispuși. Cred că dacă mata ai fost prin Fălticeni, vei fi văzut expoziția de la Muzeu. Nu am mai fost pe la nici o ședință de Cerc sau altceva similar. Până acuma nu am văzut nimica În „Zori Noi”, deși cred
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
decembrie 1970 Iubite domnule Dimitriu, Îmi pare rău, că iureșul serbării Centenarului și lumea multă, alcătuită din foști elevi, care toată voia să-mi vorbească, nu mi-au dat putința să stau mai mult de vorbă cu mata, și cu simpaticul domn Moscaliuc (...). Festivalul s-a desfășurat frumos, cu unele inerente lipsuri și nemulțumiri inevitabile, pe care nu mai vreau să le relev. Mă bucur mult, că liceul și-a recăpătat vechiul frontispiciu, că patronul liceului Își are bustul În bronz
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la Fălticeni la organizarea viitoarei „Galerii a oamenilor de seamă”. 499 Referire și la Aurel George Stino, În calitate de coautor al Monografiei Ion Dragoslav. 500 Coca Codreanu. 501 Logodnica lui Holban a stat la căpătâiul acestuia, după operația la nervul marelui simpatic. L-a Îngrijit cu devotament și urma ca după ieșirea din spital, să se căsătorească. Soarta a vrut Însă altfel: Anton Holban și-a dat duhul În brațele ei. 502 Statutul de „documentarist” la Stațiunea experimentală agricolă, nu mă scutea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt Încredințat, că va ieși secție model. Dar, dragă d-le Dimitriu, trebuie să-ți cruți sănătatea, căci ești om prețios și foarte necesar mai ales Fălticenilor, care au găsit În mata pe cercetătorul ideal și pasionat. Mulțumește, te rog, simpaticului și distinsului tânăr Moscaliuc pentru urările sale și sacrificiul, pe care l-a făcut venind pe o vreme rea și pe un drum așa de lung la Buftea, unde nu sunt mulțumit de recolta, ce a făcut. Am citit - trimis
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acolo „Purinor”-ul și se miră, că n-a sosit Încă. Îl așteaptă pe soțul ei - nepotul meu - care e plecat să-și construiască o casă - și va interveni din nou. Îmi pare rău, că d. Moscaliuc - senior, așa de simpatic - e suferind și-i urez din inimă sănătate (Am primit deunăzi o c.p. ilustrată de la dânsul - Litoral). Cred că fiul său se va consacra regiei de film, În care are vădite calități și Înclinare. Mă bucură reluarea relațiilor cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care aș dori s-o văd la finele biografiei, pe care așa de binevoitori și drăguți mi-o faci mata și d. Prof. Popa. Rețeta „Purinor”-ului a ajuns la timp: fiica mea e Încă În München. Cu acest prilej simpaticul medic dl. Dr. Diaconescu, cel care ți-a dat rețeta, mi-a făcut o surpriză, care mi-a produs sentimente amestecate. Poate că mata știi despre ce e vorba 594. Ai văzut, cred, din ziare, că În alte orașe se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
căci În Gafița n-am Încredere nici de doi bani. 17) Mircea Pienescu mi-a fost coleg la Academia Comercială, unde el era asistent, iar eu șef de lucrări. E bine că Vi-l apropiați, căci e om ales și simpatic. 18) Muzeu Schweitzer la C.lung? Nici pomeneală. De unde a scoso fiica mea? Schweitzer nu mai are nimic În legătură cu Flt. Ce-a avut, am dat eu. 19) Vă aștept cu plăcere la Buftea (...). Vă urez d-nei și matale sănătate - și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fi primit scrisoarea, este cert că nu mi s-ar fi aprobat pașaportul. Bursele culturale nu puteau depăși trei săptămâni, conform indicațiilor „Tovarășei”, care trebuia să le aprobe personal și, bineînțeles, nu le prea aproba. Cum de Îmi dăduseră totuși simpaticii mei urmăritori pașaportul? Ori compartimentul turistic nu știa de invitația de la Berlin și conta pe „rămânerea definitivă” În Occident a iritantului cuplu, ori existase comunicare Între compartimentele Securității, dar, conștienți că Tovarășa va tresări, scârbită, fie și doar la auzul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
violent și crud, un fel de tragere pe roată terapeutică. În Povestea lui Harap-Alb apar cele mai crude două personaje din întreaga operă a lui C., Spânul și Împăratul Roș. Cruzimea nu le este însă cu totul străină nici personajelor simpatice sau pozitive ale basmului. Se poate vorbi de pildă de cruzimea pedagogică a craiului care, îmbrăcându-se într-o piele de urs și ascunzându-se sub un pod, iese în calea feciorilor lui, ca să le pună la încercare curajul. Cruzimea
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
parcă involuntare - ambele, atribute ce se regăsesc, ridicate În rang, la Echenoz. Romanul susmenționat al lui Tony Duvert este un polar cu convențiile revizitate al cărui protagonist nu ratează uniforma de polițai, homosexual, desigur, ceea ce nu-l face decît mai simpatic. În altă parte, Duvert, În spiritul unui Louis Calaferte din Requiem des innocents (1952) notează realist, dar Într-un limbaj savuros, celinian, farmecul frust și șocant al copilăriilor de mahala. Dacă tot vorbește de exhibiționism, atunci criticul nu trebuia să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a parafraza o afirmație pe care-o face În al său succes 99F. El este, spre deosebire de toți ceilalți scriitori "de consum", un simulant sincer. știe că stupizenia (se) vinde bine, cu condiția să fie pusă În scenă. știe cît de simpatic este publicului un nemernic care-și afișează cu nonșalanță nemernicia. What you see is what you get: stupiditate pură, autoreferențială, intenționată. Beigbeder scrie cu aceeași franchețe și cu același cinism - gratuite dar sincere - care cuceresc publicul amator de senzații fără
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ou destinée à mourir, vanité.” S-ar putea accepta, Împreună cu autoarea, că transcendentul și transcendentalul omului recent ar fi Celălalt, că actul sexual poate fi Înregistrat ca mistic de o conștiință aflată Înaintea ultimatumului. Dincolo de tîlcuri, există galeria de bărbați simpatici despre care vorbeam și o literatură adesea autentică a experiențelor capitale de viață. Proustianism: „Car danser, comme écrire, est une espèce d’apparente défaite: effusion, épanchement, la lettre et la danse confinent à l’oblation, au don de soi. ” Emmanuelle
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În care “plonjează cu furie”). El citește cartea pe care noi o avem În față, iar noi, În urma lecturii, urmează să stăm pasămite de vorbă cu propriul nostru eu. O nouă Franșoise Sagan: Anna Gavalda Anna Gavalda este o femeie simpatică, slabă, tunsă scurt, șatenă. Are doi copii: Louis, de șase ani și Félicité, de patru. Locuiește În Împrejurimile Parisului, la Melun, Într-un apartament modern, cu mansarda servind drept cameră a copiilor. Apartamentul are vedere spre biserică. În urmă cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru că enunțarea unui adevăr e Începutul unei dictaturi și nici măcar adevărul individual nu stă În picioare În fața Întâmplării. Echenoz este, dacă putem spune, un fatalist pentru care tot răul e spre bine, un aristocrat care-și privește din șezlong personjele simpatice iubind, suferind, murind, Înviind, călătorind din India la Polul Nord În timp ce-și face cafeaua și ascultă buletinul meteo. Adresările către cititor sunt elocvente În acest sens. Iată ce ni se amintește, spre finalul romanului recompensat cu premiul Goncourt (Je
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]