8,304 matches
-
onestă nu strică, dar să nu ne lăsăm duși de val. — Ne scuzați, doamna învățătoare, îi răspunse Jack, făcându-i cu ochiul. Stevie era unul di oamenii lui preferați și i-ar fi oferit un salariu dublu ca s-o smulgă de lângă Fran. Dar lui Stevie, știa și el, nici nu-i trecea prin cap să plece de la Citizen. Deci, domnule Allen - Fran se îndreptă de spinare până când ajunse aproape la fel de înaltă ca Jack -, ce vă aduce aici în afară de încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu fața îngropată în stofa aspră a hainei, atât de strâns încât Fran se temu că avea să se sufoce. Și-l putea închipui pe Jack Allen rezemat de bar, după o noapte lungă în care vânase o poveste alunecoasă, smulgând informații de la funcționari publici încăpățânați sau convingând doamne în vârstă să își spună povestea la Express în loc de Citizen, punându-și la bătaie farmecul bine-cunoscut. Dar nu și l-ar fi imaginat niciodată pe Jack Allen lăsându-și degetul mic strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trecut ieri pe-aici. A venit să mă felicite, din părți! — Trebuie să recunoști totuși, remarcă Stevie, arătându-i ziarul cu titlul Acest autobuz ar putea face victime - că a fost o strategie inteligentă, nu-i așa? — Stevie, - Fran îi smulse ziarul din mână și-l aruncă la coș - tu cu cine ții? Știi prea bine că nu ne-am fi permis să aruncăm câteva sute de lire ca să închiriem unul din afurisitele alea de autobuze. N-avea să-l ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Obișnuiam să mergem la un băruleț unde aveau stripteuze... — Stevie! Fran era uluită. — Erau adevărate veterane. Mai rele de gură ca Roseanne. Treceau pe toată lumea din public prin ciur și dârmon în timp ce-și scoteau chiloții. Bineînțeles, Stevie se smulse din visare și reveni în prezent, recuperam muncind seara. — Mai lipsește să-mi spui clișeul ăla cum că redactorul-șef ținea o sticlă de whisky în dulap. — Tatăl tău chiar ținea. — Și eu țin o sticlă cu apă minerală. — Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mutat și patul acolo. — E o cameră comodă, răspunse pe un ton neutru. Probabil că îi amintește de serviciu. — De ce nu se apucă de grădinărit, ca majoritatea soților? Numai Dumnezeu știe cât de mult avem nevoie de cineva care să smulgă buruienile. — Mamă, e tot atât de interesat de flori pe cât ar fi o gorilă de operele lui Flaubert. E la fel ca mine. Ar fi în stare să omoare o plantă de la zece pași. Ar putea să facă puțin bricolaj atunci. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vagă idee cu cine își petrece Jack Allen timpul și nici nu mă interesează. Probabil le găsește în Pagini Aurii, la D, de la Disponibile. — Mia-aau! o tachină Stevie. Bănuiesc că-i mai bine să nu împărtășești sentimentele lui Jack. Stevie smulse câteva din scamele de pe puloverul ei antic și de demult, însă era ca și cum ar fi cărat apă cu sita, pentru că părea să aibă la fel de de multe și după aceea. — La urma urmei, știi vorba din bătrâni, nu te căsători niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ignore. Se sprijini deodată cu spatele de peretele care, fiind lângă cuier, era căptușit cu pardesie și paltoane și aproape că o fură somnul. Trebuia să se adune. Avea guturai, asta era tot. — O, Doamne, șuieră când Jack Allen se smulse din ghearele diafanei făpturi și se îndreptă spre ei, vine încoace! Stevie o bătu încurajator pe umăr. — Nu-ți face griji, nu e periculos în public. N-o să pățești nimic. — Sărbătorești ceva? întrebă Jack, uitându-se amuzat la Fran. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intră în cameră, Fran trebui să se ciupească de braț ca să se asigure că nu visa. Trecuseră doar câteva săptămâni de când îl văzuse și totuși, cumva, se schimbase. Părea mai bătrân și mai absent. — Franny! Prezența ei reuși să-l smulgă din visare. — Ce bucurie! Ce vânt te-aduce? N-a venit weekendul, nu? Am venit la ceai. Acesta e Laurence, tată. Cred că ți-am pomenit de el. Se ocupă de secția pentru tratarea infertilității de la spitalul din Woodbury. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
semnificație pentru el. Nu, n-o s-o las. Nu dacă găsesc o modalitate de-a o opri. Poate că nu vorbește serios. Oh, Doamne, Stevie, am uitat. Altă bombă, exact ce ne lipsea. Express încearcă să ne preia. Stevie se smulse prompt din starea de autocompătimire la primul semn de primejdie. — Cum e posibil? Jack n-a făcut niciodată vreo aluzie la asta. — Poate că nici nu știe. Murray Nelson e destul de viclean ca s-o facă fără știrea lui. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asta. Woodbury Free News. Dacă aici nu e mâna lui Jack Allen, nu știu a cui altcuiva poate fi. Flutură ziarul pe dinaintea lui Fran, parcă pentru a-i face în ciudă. — Dar mai erau două săptămâni până la lansare! protestă Fran, smulgându-i-l din mână. — Poate că au auzit de micul nostru proiect și au hotărât să ne-o ia înainte. Fran desfășură meticulos ziarul pe birou, dornică să observe fiecare amănunt. Arăta impresionant. Fotografii color pe prima pagină, un font
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Privirirea lui Miriam o căută pe a lui Jack. — Mda. Coborî repede din mașină înainte să se schimbe culoarea semaforului. Ne vedem mâine. Mulțam că m-ai condus. Miriam porni în trombă, dădu colțul și puse o frână violentă. Își smulse cerceii și pantofii cu toc înalt pe care-i purtase pentru că îi subțiau picioarele și îi aruncă în spate. Naiba să-l ia pe Jack Allen! De ce nu se îndura să ia lucrul pentru care majoritatea bărbaților s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tata. Că îți închipuiai că respingeam sistemul tău de valori. Phyllis îi strânse mâna o clipă. — Atunci am fost foarte neroadă. Se opri, șovăind. Sunt mândră de tine, să știi. Blândețea neașteptată din glasul maică-sii o copleși. Fran se smulse de lângă ea și încercă să-și ascundă lacrimile în perdelele roz, de damasc. — N-ai de ce să fii. Am făcut un lucru îngrozitor, mamă. Am rupt logodna. Dar vestea nu stârni nici urmă din dezaprobarea înverșunată la care se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
niște reviste. Câteva fete jucau volei, fiecare aruncare a mingii fiind însoțită de un chiot vesel; altele priveau. La marginea șanțului, sub sălciile înmugurite, stătea un tânăr cu iubita lui; priveau lebedele care pluteau grațios pe apă, în timp ce el își smulgea firele de păr din nări. — A fost extraordinar! Leii au fost măreți. Mai întâi, Ōshita a scos mingea la țanc. Îhî... — Cel care a servit-o a intrat puțin în panică și, înainte de a se dezmetici, Wada și Ōgi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
parter. În plus, toaleta, judecând după miros, era tocmai în capătul celălalt al holului. Gaston clipi. Își trecu mâinile-i uriașe peste fața de cal, ștergându-și lacrimile. Erau uși glisante de ambele părți ale coridorului, uși de pe care fusese smulsă hârtia pe alocuri. Printr-una din crăpături se auzea un sforăit sănătos. Și pe aici te izbea același miros de animal. Pe neașteptate, cineva l-a strigat în șoaptă. — Hei! Hei! Gaston s-a oprit și s-a uitat îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îl țintui pe Gaston cu privirea. Bineînțeles că ceva din ce încerca Gaston cu atâta disperare să-l facă să înțeleagă a atins și coarda sensibilă a lui Endō. În cele din urmă, și-a întors privirea și și-a smuls mâna de sub mâna lui Gaston. — Urăsc sentimentalismul. Parcă vorbise pentru sine. Hai, dă-i drumu’ mai repede. — Străzile sunt alunecoase. E cea mai idioată ploaie pentru șofat. Nu-i nimic. Calcă pe accelerație! Tipul vrea să sară din mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i cadă o pulbere fină de pe aripi. — Omoar-o! De ce n-o omori? urlă Endō furios. Când l-a văzut pe Gaston luând-o de aripi fără s-o strivească, l-a cuprins o furie fără margini. — Ipocritule! Endō i-a smuls-o din mână și a strivit-o fără milă cu perna. Cât mai ai de gând să-mi dai târcoale? Chiar vrei să mă urmărești pas cu pas? — Endō-san... bolnav. Spun la revedere când vă faceți bine. Văzând că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din care să beți pelin când vi-e dor de vieață, și-otravă când vreți să-mi urmați! - Veniți după mine, tovarăși. VARA La orizont - departe - fulgere fără de glas Zvâcnesc din când în când ca niște lungi picioare de păianjen - smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pămîntu-ntreg e numai lan de grâu și cântec de lăcuste. În soare spicele își țin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de el? — Of, bine, mormăi eu, amintindu-mi valul de dorință care mă cuprinsese cînd eram cu el. Îmi place de el nițel, dar n-o să fac nimic În privința asta, OK? — OK, zice Fran, fericită că În sfîrșit mi-a smuls cuvintele. Deci, dacă Marcus și cu mine insistăm să ieși cu noi la cină joi seara, ar fi indicat sau nu să-l aducem și pe Charlie? Nu! practic zbier eu. În nici un caz. N-am de gînd să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fapt, râul cel mai mare pe care mi i-a pricinuit Inchiziția nu e nici frica pe care am trăit-o acolo, nici umilința la care m-a supus. Răul cel mai mare a venit după aceea... Inchiziția mi-a smuls un văl de pe ochi. M-a făcut să văd câtă mizerie sufletească există. ― Lumea te judecă superficial, Galilei. Și trebuie să recunosc că, o vreme, și eu am simplificat. ― După părerea unora am scăpat cam ușor... cu toate că am dat un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în clipa în care noi ne grăbim să ni-l însușim de formă, ca să ne cruțăm de riscuri... Mai exact, Galilei, cu un instinct diabolic, Inchiziția a priceput că, pentru a-ți mutila sufletul, nu e totdeauna obligatoriu să-ți smulgă unghiile. E de ajuns să te facă să-ți fie frică să spui altceva decât e îngăduit. Mai târziu, vei spune de bunăvoie ceea ce ei îi place să audă. Vei fi încredințat că n-ai încotro. Trebuie să ai o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aplec să beau, dar am auzit un râs răutăcios. Mi s-a făcut frică, atunci, că apa era otrăvită și m-am tras înapoi, hotărât să rabd, oricât m-ar chinui setea. Am luat frunze și le-am mestecat, am smuls plante și le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un râs batjocoritor. M-am pomenit căzut cu fața în apa fântânii, bând cu lăcomie, deși eram sigur că voi muri după ce îmi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
i-am vorbit: - Iată-mă, prietene, sunt aici, după cum ți-am făgăduit. Totul s-a făcut precum ai dorit, și ți-am adus și dovada. Am scos din buzunarul secret al mantiei o Shin neagră de fier pe care o smulsesem din pieptul lui Romilde și am strecurat-o sub lințoliul funebru, având grijă să fie întoarsă pe partea cuvenită. Cu brațele în sus implorându-l pe Dumnezeu, și cu fața-n jos în semn de blestem. După care, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
început să urle un vânt năpraznic. Cu toate că oblonul era tras, auzeam gemetele arborilor și simțeam cum se lăsa întunericul. Furtuna, cu fulgere și tunete îngrozitoare, a revărsat asupra curții o ploaie în cascade, amestecată cu grindină, părând că vrea să smulgă ușile, să ia pe sus acoperișul. A durat mai puțin de o jumătate de oră și a încetat brusc, așa cum începuse. Am ieșit afară ca să vedem stricăciunile provocate și am rămas uimiți: peste tot, printre băltoacele în care deja strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ascundă surprinderea. Am adăugat: - Aici n-o să ai parte de agonia pe care-o dorești, ci de prietenie. I-am făcut un semn servitorului să pună lângă el haina, pâinea, ceva carne și o cană de vin. Drept care și-a smuls mânios sforile de pe el și a început să mă blesteme și să mă insulte. La fiecare injurie a lui, îi răspundeam cu fraze de genul: - Fratele meu, nu vrei pâine? Fratele meu, nu vrei vin? Și, deși mă îmbrâncea, încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simțit-o emanând dinspre Andras m-a speriat. Era ceva drăcesc în ochii lui, și tot acel rău era focalizat spre mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai iute și, fără menajamente, i-a descheiat mantia, smulgându-i fibula cu care era închisă. Spre norocul meu avea colierul la gât. În acel moment, Adaloald s-a așezat domol pe tron, frecându-și tâmplele; și-a pus mâinile în dreptul feței, și, când și le-a dat jos, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]