7,322 matches
-
deja adio de la viață, de la pământul celor vii, ca și cum ar fi început deja să sugă seva florilor pe la rădăcină. Cred că există ceva din toate astea în tristețea, în melancolia exasperantă pe care-o târăște după ea ca pe un steag în bernă. Și-apoi Ly asta, imposibilă, care făcea o dramă când rămânea fără proteză dentară, seara, când o scotea înainte de culcare! Ca s-o scoată, se uita în oglindă și, în fiecare seară, gestul îi dădea un complex de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vacanță la mare, când mi-ai spus: „Trebuie să plecăm imediat, trebuie să plec“. Ei bine, din clipa aceea am simțit că ai luat destinul nostru în mâini și că, de atunci încolo, chiar împotriva propriei mele voințe, o să închin steagul în fața hotărârilor tale. Copilul meu iubit, mă cuprinde un val neobișnuit de cuvinte de dragoste! Într-o bună zi am să-ți scriu o carte poștală cu toate vorbele de dragoste înăbușite de la plecarea ta; pe stradă, mai bine zis
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-o atât, pe acest golan cu gașca lui de țiitoare, neveste și complicații sordide. Și se mai și laudă că el respectă casa, că a fost elev al lui Papà. [...] Derbedeul ăsta se întâmplă să fie fostul director al fabricii Steagul Roșu, de care depinde apartamentul nostru, ceea ce explică de ce am fost dată afară din birou fără să am voie să iau nimic, ba, mai mult, fiind obligată să-i dau pături și cearceafuri (fiindcă e un golan, un sărăntoc). Nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ăsta? zic, încercând să-mi iau un aer entuziast. Păi, e... — L-am primit de la un șef de trib Masai acum foarte mulți ani. Plecaserăm în zori după o turmă de elefanți, când o căpetenie ne-a făcut semn cu steagul să ne oprim. O femeie din tribul lor avea febră mare, după naștere. I-am ajutat să îi scadă temperatura, și tribul ne-a cinstit, oferindu-ne daruri. Ai fost vreodată la Masai Mara, Rebecca? — Ăă... nu. N-am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Arată destul de impresionant, nu crezi? Ridic privirea spre fațada opulentă a Hotelului Plaza și trebuie să recunosc, fără prea mare chef, că nu arată rău deloc. Se întinde deasupra Plaza Square, ca un tort de mireasă, iar intrarea flancată de steaguri e cât se poate de grandioasă. — Ai mai fost vreodată la vreo nuntă aici? mă întreabă Robyn. — Nu, n-am intrat niciodată. — A! Păi... Să intrăm atunci... zice Robyn, conducându-ne pe Elinor și pe mine pe scări, dincolo de portari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Emil Lahovary făcea următoarea declarație În Senatul României : „Trebuie să constatăm că evreii au răspuns cu aceeași bunăvoință ca și cetățenii români la chemarea țării” <endnote id="(448, p. 48)"/>. Și Tudor Arghezi scria În 1913 despre „evreii Înrolați sub steagurile țării noastre și a lor”, ca fiind „oameni tot atât de hotărâți și de eroici, ca toți românii”. „Ei n-au stat la gânduri - scria Arghezi -, n-au ezitat o singură clipă să aducă jertfa lor de sânge pentru Patrie... ; acești oameni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bine conturată, au redactate documente strategice cu aportul lui Max Nordau și Caim Weizmann (1874-1952), Daniel Wolffsohn, comerciant de cherestea din Koln, - care i-a urmat la conducerea organizației sioniste mondiale și care a ales culorile alb și albastru pentru steagul sionist, culorile șalului nostru de rugăciune. Meritul lui Herzl a fost acela că a făcut din diplomația de înaltă ținută la nivel personal, un element important pentru a-i conferi respectabilitate, pentru a o face ca mișcarea sionistă să fie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
să depună jurământ. Implicarea preoților a produs îngrijorare autorităților locale, de aceea, la 19 mai 1926, prefectura trimite pretorilor și primarilor din județ ordinul părintelui protopop Grigorescu, care spune preoților din județ să dezlege pe oameni de jurământul dat pe steagul partidului cuzist pentru că, acel jurământ este nelegal și antisocial, contra Constituției, că preoții nu trebuie să se implice în luptele politice. În anul 1926 filiala Dorohoi a Ligii Apărării Național Creștine avea ca președintele pe C.C.Stroici, iar ca vicepreședinte
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Codreanu, Corneliu Zelea Codreanu, ing.Gr.Bejan, col.rez.Neculcea. Întruniri publice au fost organizate până în 30 august 1926, la Vârful-Câmpului, Săveni, Rădăuți, Herța. Întrunirile erau pregătite prin „Chemări către frații creștini”, „Liga Apărării Național Creștine luptă pentru apărarea neamului sub steagul cu zvastică”. Vizitele personalităților din conducerea organizației de la Iași, atrăgeau un număr mare de oameni, iar ,ai ales prin propaganda antievreiască, au contribuit la crearea unui climat de ostilitate față de evrei, care erau considerați „vinovați de starea țării, chiar și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
spus tinerilor că Liga Apărării Național Creștine s-a unit cu Partidul Agrar al lui Octavian Goga, adică „s-au legat prin jurământ în Mitropolia de la Iași, făcând un Partid Național Creștin și, de aceea, cu toții să se unească în jurul steagului cu semnul zvastică și Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, București, Paideia, 1999, p.305. 70 să se închine și când regele le va încredința puterea pentru conducerea țării să se unească tot creștinul care se simte
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a influenței mișcării pe care o conducea. Taberele de muncă deveneau o metodă de educație legionară și de pătrundere în rândul populației. Viața legionarilor în taberele de muncă însemna o viață organizată, bazată pe disciplină conștientă...ne făceam rugăciunile în fața steagului tricolor, organizam șezători în zilele de sărbătoare la care participau oamenii satului. Noi ne prezentam ideile și planurile mișcării iar ei își prezentau necazurile lor. Într-o perioadă de exacerbare a cultului pentru viața materială, legionarii au venit cu trăirea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
informative, telegrame, dar și declarațiile refugiaților indică participarea unora dintre evreii din Basarabia și nordul Bucovinei la acțiunile antiromânești și prosovietice între 28 iunie și 3 iulie 1940. Cercetătorii care subliniază relevanța acestor documente se referă la acțiuni precum: arborarea steagurilor roșii, manifestări de simpatie față de forțele sovietice; ofense aduse însemnelor naționale românești, monumentelor și bisericilor, participarea la acțiunile trupelor sovietice de dezarmare a unităților și subunităților românești, maltratări de militari români. Aceste acțiuni au fost mai frecvente în localitățile situate
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
astfel în ziarul local: „Băcăuanii pot saluta astăzi prezența în mijlocul lor a profesorului universitar doctor docent Constantin Ciopraga. în sălile (sic!) expoziției de la Galeriile de Artă, la ora 19, distinsul oaspete va vorbi despre << Personalitatea literaturii române>>” („Salonul cărții”, în Steagul roșu, 27, nr. 5971, 22 aprilie 1972, p. 2). Volumul cu acest titlu avea să apară în anul următor, la Editura Junimea.</footnote>, dar nu cu trenul, ci cu mașina (pentru care există, cred, forme de a deconta benzina). Cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
clase mai sus decît înainte! Dacă nu-și dă seama, atunci sînt complet dezolat. La revistă (în altă ordine de idei), putem face mai mult. și Moldova, aflată în calea tuturor relelor, cum zicea cronicarul, are nevoie azi de un steag al culturii ridicat sus. Dacă cei din Piața Romană își pot permite să stea la cafele toată ziua, să rîdă de specificitate și să ceară chiar onorariile pe cărți în dolari, noi fiind la extremitate, avem altceva de făcut. Și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
obiecțiunile pe care maeștrii le fluturau verbal. Curaj, curaj, dar o dăm anonimă!). Noi suntem mai bine de cum ne-ai lăsat. Sperăm că și voi la fel (cum mergi cu pilulele?). Veștile despre copii ne-au bucurat mult. Cu observarea steagului, la grădiniță, Ducu a fost în formă. Ne este dor de finul nostru și alăturat sunt cîteva rînduri pentru el și pentru Roxana. Vă dorim, la toți, multă sănătate și noroc. Mihai Drăgan P.S. Bibliografia M. Isanos încă nu e
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
bază datorită proastei administrări comuniste a stocurilor strategice și este absolut un lucru firesc de vreme ce majoritatea celor aflați În funcții-cheie prin ministere și departamente habar n-aveau de altfel de politici decât de cele simbolizate de secere și ciocan de pe steagul roșu, mare parte din ei fiind hrăniți bine-mersi prin pușcăriile și lagărele În care Își făcuseră veacul În perioada „sinistrei dictaturi” antonesciene. Dar, până a ajunge la modul În care s-au Împărțit banii săracilor prin Banca de credit mărunt
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a desfășurat și o frumoasă prezentare artistică a elevilor. De aici, nu putea să lipsească și prefectul Dumitru Florescu care, scăpat de vreo acuzație de uneltire (cum se obișnuia pe atunci) a făcut o frumoasă și prosperă carieră sub faldurile steagului roșu cu ciocan și secere. Acesta a felicitat-o pe directoarea școlii, „...Eugenia Avocat Herșcovici” amintindu-i de „...educația progresistă” ce trebuia să guverneze programele școlare. a.o. Comuniștii - majoritari Într-un comitet Făcându-și loc cu coatele, cu genunchii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fel și în ce moment să declar că m am răzgândit. Discuția este brusc întreruptă de un zgomot infernal venind dinspre școală, ieșim să vedem care este sursa și vedem un elicopter enorm pictat în verdele închis al armatei, cu steagul Ecuadorului pe coadă, încercând să aterizeze în piața centrală. Judecând după grămada de indigeni care ies în viteză din școală, ședința cu părinții s-a întrerupt brusc în favoarea privitului elicopterului militar care se apropie amenințător. Carlos privește magnetizat și îmi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
-ntorci în ceasul cel târziu, S-aprinzi Cuvântului un foc mai viu, Și să primești pe mulți căutători Tânjind după cereștile comori. O, cât aș vrea la ultimul popas Să te feresc de-al încercării ceas, Să faci din Mine steagul biruinței, Pe drumul cel curat al pocăinței! Eu vin curând! Vestește-Mă întruna Și vezi ca nimeni să nu-ți ia cununa, Căci vreau să-nveți un cânt de bucurie Și-un nume nou, să-l porți în veșnicie! Poezie
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
al socialismului." Ce anume trebuia să urmărească activistul-adolescent Ion Iliescu și ceilalți, în munca de propagandă, de modelare a tineretului, de sovietizare a generației tinere din România? Tovarășul Teohari Georgescu afirmă răspicat: "Faceți din fiecare tânăr (...) un luptător activ sub steagul internaționalismului proletar, pentru pace și socialism, un militant credincios al Federației Mondiale a Tineretului Democrat și aprindeti-i în inima o ură nestinsa împotriva dușmanului imperialist precum și hotărârea de a lupta pentru Republică Populară Română până la ultima picătură de sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
din timpul celor opt ani de școală normală, fiind și rodul muncii minunaților profesori ai școlii cu renume, în care am avut norocul să învăț. Cu o dispoziție sufletească de nedescris, revin la școală în același costum național moldovenesc, cu steagul tricolor în mână la ora când, în sufrageria mare a școlii aproape 250 elevi luau masa de seară... La apariția mea și a profesorului însoțitor, se produce o rumoare teribilă - ovații, ovații la adresa mea! Câțiva din colegii de clasă se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Nu numai din acest motiv. S. B.: Cum v-ați despărțit de armată? M. M.: În ziua când am împlinit vârsta de pensionare, l-am sunat pe domnul Ministru Meleșcanu și-am zis: "Domnule Ministru, vă rog frumos, eu predau steagul la ora zece!" "Dumnule, ești nebun?" Eu încă mai eram ales, încă mai aveam mandatul de Rector încă trei ani. Aveam dreptul să cer prelungire. S. B.: Da, pentru terminarea mandatului. M. M.: Dacă îmi aproba, bine; dacă nu, nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
prelungire. S. B.: Da, pentru terminarea mandatului. M. M.: Dacă îmi aproba, bine; dacă nu, nu. Ministrul mi-a și propus: "Domnule, de ce nu...?" Zic: "Nu, eu am terminat. Vin următorii după noi, nimeni nu-i de neînlocuit". Am predat steagul, am renunțat la doctoranzi, am renunțat la ore, am renunțat la tot și-am zis: "La revedere! Mai vin în Universitate să mă tund sau la Doru Enache să organizăm un pescuit. Atât". Pentru că așa-i normal. Lasă-i pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
sărbătoarea închide în ea o altfel de violență, acceptată, convivială, unde „furia poporului” se dizolvă în gesticulația unui entuziasm îm - părtășit. „Dar, când am văzut, am zis și eu : să te ferească Dumnezeu de furia poporului !... Ce să vezi, domnule ? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume,... de-ți venea amețeală nu altceva.” O altă „revuluție” se transformă în Boborul într-un chef cu cârnați, vin și lăutari, așa cum revoluția cu năbădăi a intratabilei ploieș- tence, Mița Baston, în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai rămas de vorbă cu Dana până târziu. Edy avea febră și am plecat amândouă în căutarea unui magazin non-stop pentru a-i lua medicamente. Am avut astfel contactul cu prima imagine autentică despre America. Proiectat pe cer un imens steag american, luminat puternic, fâlfâia în vânt. În fața steagului un tren marfar trecând peste un pod. Iar noi trecând cu mașina pe sub podul acela aflat la poalele steagului. Și deasupra tuturor o lună înjumătățită, mare și luminoasă. Ieri am însoțit-o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]