7,229 matches
-
sau metaplasmele (aliterația, apostroful, asonanța). Alți specialiști, printre care G. Bachelard, se referă la tropi utilizînd termenul imagine. Încadrîndu-se în sfera amplă a studiului semnificației, tropii au fost definiți de către membrii Grupului μ, care își construiesc demersul pe schema claselor stilistice a lui Quintilian, drept figuri ce înlocuiesc un semem prin altul, mai precis, conținutul unui cuvînt prin alt conținut prin intermediul a două operații, suprimarea, respectiv, adjuncția de seme. În cadrul acestui proces de transfer dirijat, păstrarea unui fragment din sensul inițial
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbirea obișnuită, prin varietate se denumește trăsătura sau starea de a exista și de a se manifesta în forme multiple și diferențiate. În lingvistică, acest cuvînt se folosește pentru a preciza caracterul diferit (din punct de vedere spațial, social, profesional, stilistic etc.) al compartimentelor limbii istorice. V. limbă funcțională, sociolingvistică, stiluri ale limbii. VARO - LINARES 2004. IO VEROSIMIL. În Poetica aristotelică, verosimilul este instituit drept principiu central de compunere a unei opere literare. Poetul nu trebuie să fie preocupat de redarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Mihail, Ana-Maria, Sintaxă și funcționare discursivă: preteriția în discursul politic, în Studii de gramatică. Omagiu doamnei profesoare Valeria Guțu Romalo, Editura Universității, București, 2009, pp. 105-108. Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române, ediție definitivă, Editura Științifică, București, 1975. Irimia, Dumitru, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică, București, 1986. Ivănescu, G., Curs de sitaxa limbii române moderne (1848), Editura Junimea, Iași, 2004. Ivănescu, G., Istoria limbii române, Junimea, Iași, 1980. Ivănescu, G., Storia delle parlate popolari e storia delle lingue letterarie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ètude du discours, Editura Universității din București, 2005. Ubersfeld, Anne, Lire le théâtre I, Editions Sociales, Paris, 1977. Vasiliu, Emanuel, Introducere în teoria textului, Editura Științifică și Enciclopedică; București, 1990. Vianu, Tudor, Contexte legate și nelegate din punctul de vedere stilistic, în "Limba română", V/3, 1956, pp. 16-24. Vigneaux, Georges, L'Argumentation. Essai d'une logique discursive, Librairie Droz, Genève - Paris, 1976. Vion, Robert, La Communication verbale. Analyse des interactions, Hachette, Paris, 2000. Watzlawick, Paul, Helmick Beavin, Janet, Jackson, Don
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Linguistique de corpus, PUR, Rennes, 2005. Windisch, Uli, Le K.-O. Verbal. La communication conflictuelle, L'âge d'homme, Lausanne, 1986. Wooffitt, Robin, Conversation Analysis and Discourse Analysis: A Comparative and Critical Introduction, Thousand Oaks, London, 2005. Zafiu, Rodica, Diversitatea stilistică în româna actuală, Editura Universității București, 2001. Zafiu, Rodica, Limbaj și politică, Editura Universității din București, 2007. Zafiu, Rodica, 101 cuvinte argotice, Humanitas, București, 2010. Zaharia, Casia, 2004: Expresiile idiomatice în procesul comunicării. Abordare contrastivă pe terenul limbilor română și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
On Grammar, (ed. Jonathan Webster), Continuum International Publishing, 2005; The Language of Science, (ed. Jonathan Webster), Continuum International Publishing, 2006; Computational and Quantitative Studies, (ed. Jonathan Webster), Continuum International Publishing, 2006. Phillippe HAMON (n. 1940), profesor francez de teoria literaturii, stilistică și istoria literaturii la Sorbona. Lucrări de referință: Du Descriptif, Hachette, Paris, 1981; Le Personnel du roman, Droz, Genève, 1983; Texte et idéologie, PUF, Paris, 1984; La Description littéraire. De l'Antiquité à Roland Barthes. Une anthologie, Editions Macula, Paris
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1954), profesoară la Universitatea din București, specialistă în stilistică, analiza discursului politic, retorică și argumentare. Lucrări de referință: Poezia simbolistă românească, antologie, introducere, dosare critice, comentarii, note și bibliografie, Humanitas, București, 1996; Narațiune și poezie, Editura All, București, 2000; Diversitate stilistică în româna actuală, Editura Universității din București, 2001; Limbaj și politică, Editura Universității din București, 2007; 101 cuvinte argotice, Humanitas, București, 2010. În colecția Dicționar au mai apărut (selectiv): • Confusables as Translation Traps, Elena Croitoru • Dicționarul critic al poeziei ieșene
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
n-au inventat conceptul de Înviere atunci când au relatat despre aceasta, deoarece el era deja un loc comun în tradiția eschatologică ebraică. Învierea are atât o denotație factuală, ca fapt istoric susținut de dovada mormântului gol, cât și o conotație stilistică, adică Învierea ca metaforă absolută. Deși nu crede în veridicitatea relatărilor evanghelice despre Înviere, pe care le consideră legende inacceptabile din punct de vedere istoric, Pannenberg găsește suficiente probe în epistolele pauline, deoarece Sf. Pavel folosește relatările martorilor oculari referitoare
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
aceste evenimente. Ne întoarcem la observația psihanalistului Freud și ne vedem obligați a vedea că, oricum am descrie un anume eveniment, avem în final aceeași poveste. Dar lingvistul Labov nu se poate opri să nu comenteze că există o diferență stilistică între a relata tern un eveniment dramatic și a-l colora cu o propoziție (exclamativă) de genul: „În viața mea nu m-am rugat atît de fierbinte!” Apare acum întrebarea dacă aceste evaluări să fie exterioare acțiunii sau să aparțină
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
timp de mai multe ore - astfel încît se calculează ce efecte se pot obține prin stabilirea timpului acordat lecturii unui text pentru cinci ore, spre exemplu. Se recurge uneori la astfel de norme de lectură pan-textuale referitoare la comentariile stilistice despre efectele (variațiilor) ritmului, dar pe Genette nu îl interesează așa ceva. Genette optează pentru o strategie intra- textuală, în care cadența textuală în orice moment al narațiunii este stabilită în funcție de cadența din orice moment al aceleiași narațiuni, iar acea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
săi și pe aceștea de noi, cititorii. Irelevanța practică a conținutului pasajului care declanșează starea lui Pnin este subliniată de faptul că noi, cititorii, nici nu căutăm răspunsuri, nici nu cerem amănunte. Cealaltă atracție majoră a acestui tur de forță stilistic este folosirea imperfectului iterativ. Etapele decăderii fizice ale lui Pnin, care au culminat cu ivirea neașteptată a dinților falși, apar într-atît de detaliate și specifice, încît fac repetiția și mai amuzantă. Avînd în vedere și frivolitatea celor spuse, o astfel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cuvine analiza întreprinsă de Genette. Cărțile publicate de Chatman (1978 și 1990) conțin lungi dezbateri stimulative asupra acestor subiecte și ale altora asemănătoare, însoțite din plin de exemplificări din filme și texte literare. La Verdonk&Weber (1995) găsim multe studii stilistice interesante de proză narativă. Pentru precedenta directă a schemei modurilor narative realizată de Simpson, vezi Capitolul 9 din Fowler (1986) care se încheie cu o scurtă analiză a schimbărilor de perspectivă - și a funcțiilor lor - într-o scenă decisivă din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și convingătoare (1978: 107-38), prin faptul că amintesc categoriile importante din vocabularul curent al psihologiei, analizele sale pot duce la concluzii explicative originale și credibile. 4.6. Personajul și mediul înconjurător în Cei morți Pentru a demonstra mai eficient mijloacele stilistice prin intermediul cărora sînt construite mediul înconjurător și personajele mă voi opri la ultima povestire din Oamenii din Dublin, de James Joyce, Cei morți. Începutul povestirii este următorul: Lily, fata portarului, pur și simplu nu se mai putea ține pe picioare
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
înțesînd camera cu voluptate și pasiune. Dar sîntem martorii transformării propriei proiecții a spațiului și evenimentelor într-o versiune total diferită, Gabriel ajungînd să perceapă camera drept o cabină de dormit rece și întunecată. E aici o provocare a analistului stilistic de a evidenția acele mijloace lingvistice prin care, într-un ritm amețitor, categoriile personajului și spațiului se descompun, textul făcîndu-ne cunoscut la un moment dat că: "Propria identitate se topea într-o lume cenușie, impalpabilă”. 4.7. Crearea de surpriză
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cercetări mai noi ca P. Maranda, Structural Models in Folklore în Midwest Folklore vol. XII (3) Indiana University, 1962. V. pentru aceasta mai ales articolul-program al lui Mihai Pop, Perspective în cercetarea poetică a folclorului, în Studii de poetică si stilistică, București, 1966, dar și întregul grupaj de studii de poetică a folclorului din volumul I și din volumul al II-lea (în pregătire) de Studii de poetică, precum și unele articole publicate în Revista de folclor. (b) p. 77 Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
vedere Atala este o operă de limbaj liric și Servien descoperă o tehnică de analiză a ritmului în proză, extrem de suplă și adecvată. (Pentru o aplicație recentă, cf. Mihaela Mancaș, Ritmul prozei lui D. Anghel, în Studii de poetică și stilistică, București, 1966.) Adevăratul obiect de studiu al esteticii este, atunci, traducerea unor propoziții L în propoziții S, observație magistrală, oare deschide drumul tuturor cercetărilor moderne formalizante. Din moment ce admitem limbaje diferite, ou semne si structuri diferite, transcrierea unui text liric într-
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
culturii. Iată pentru ce stilul nu e o emanație sau o formă a esteticului în sine, ci o invazie dinafară în estetic, o invazie culturală" (Filozofia stilului, p. 69). Arta are două tendințe, crearea valorilor estetice propriu-zise și a celor stilistice, separate. Stilul ar fi, în acest caz, "ambianța" unei culturi, factorul ei dominant, produs al unei națiuni în ceea ce are ea mai esențial, existent în adîncimile subconștientului oricărui individ și creator. Această matrice stilistică acționează obligatoriu asupra unui creator prin
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
valorilor estetice propriu-zise și a celor stilistice, separate. Stilul ar fi, în acest caz, "ambianța" unei culturi, factorul ei dominant, produs al unei națiuni în ceea ce are ea mai esențial, existent în adîncimile subconștientului oricărui individ și creator. Această matrice stilistică acționează obligatoriu asupra unui creator prin 5 factori : orizontul spațial (în cazul românilor, celebrul "spațiu mioritic", analizat într-un volum separat), orizontul temporal, accentul axiologic (solidaritate sau nonsolidaritate cu cele două orizonturi), sensul mișcării înăuntrul lor (anabazie sau catabazic - înaintare
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
al disciplinei este Ovid Densușianu, prin cursul său din 1924-1925 și 1929-1932, Evoluția estetică a limbii române, în care definește stilistica drept un studiu lingvistic cu implicații estetice, urmărind formele fonetice, lexicale, morfologice și sintactice ale expresiei. Caracostea amplifică analiza stilistică în Arta cuvîntului la Eminescu, 1938, abordînd prima oară materialul variantelor, introducînd convergența observațiilor la toate nivelurile, compararea procedeelor cu cele ale înaintașilor, asociind analiza expresiei cu intuiții estetice remarcabile, din păcate fără o sistematizare care să permită concluzii generale
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
să permită concluzii generale asupra scriitorului. Expresivitatea limbii române, 1942, este mult mai arbitrară însă, încercând o clasificare a cuvintelor românești pe tipare ritmice (cuvinte "trohaice", "dactilice" etc.) cu valori artistice "fixe", ceea ce este fals, un cuvînt avînd o funcție stilistică numai în context, lorgu Iordan în Stilistica limbii române, București, 1944, creează un echivalent al lui Bally pentru limba noastră, urmărind, pentru prima oară sistematic, toate valențele posibile, cu atestări la diverși scriitori, în evoluția lor istorică. Studierea limbajului poetic
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
cercetării, diferențiind stilul individual de cel al curentelor, selectarea în cercetare a faptelor frecvente (azi, cercetate probabilistic), subliniind necesitatea evaluării faptelor observate, încadrate în serii estetice și istorice. Pînă astăzi, acest volum a rămas contribuția cea mai importantă a întregii stilistici românești. Meritul lui constă nu numai în validitatea observațiilor, ci, în primul rînd, în stabilirea unor serii, filiații artistice, exclusiv pe baza unor procedee și atitudini stilistice comune. La metodă generală, Tudor Vianu reprezintă un moment de sinteză europeană a
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
istorice. Pînă astăzi, acest volum a rămas contribuția cea mai importantă a întregii stilistici românești. Meritul lui constă nu numai în validitatea observațiilor, ci, în primul rînd, în stabilirea unor serii, filiații artistice, exclusiv pe baza unor procedee și atitudini stilistice comune. La metodă generală, Tudor Vianu reprezintă un moment de sinteză europeană a cercetărilor lui Leo Spitzer, Vossler, Auerbach, bazate pe intuiția profilului artistic al unui scriitor într-un singur procedeu, cu o cercetare lingvistică mai riguroasă, la toate nivelurile
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
literare române a sec. al XIX-lea), analiză monografică (Epitetul eminescian, N. Bălcesca, artist al cuvîn-tului, Observații asupra limbii și stilului Al. Odobescu), o serie de articole de principii ca și de stilistică comparată. Se poate spune că întreaga cercetare stilistică românească de după război, este, într-un fel sau altul, asociată lui T. Vianu. Volume individuale au publicat: Boris Cazacu, Studii de limbă literară, București, 1960, în care discută unele probleme teoretice, în general pe linia lui Vianu (Despre cercetarea limbii
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
ales în Contribuții la istoria limbii române literare valoarea estetică a faptelor de expresie, oferind numai liste de cuvinte sau fapte gramaticale. Pe de altă parte, nici acestea din. urmă nu sînt privite întotdeauna în convergența lor într-un profil stilistic al scriitorului, rezumîndu-se la serii paralele de observații lexicale, morfologice etc., tot atîtea abateri de la norma istorică, ușor de întîlnit însă la mai toți scriitorii unei epoci. De aceea, obiecțiile lui Wellek si Warren, la studiile englezești, pot fi extinse
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
eiymologie jrancaise, 3 vol. Paris, 1925-1930; L'injluence et la reputation de Rabelais, Paris, 1930. Volumele citate de Wellek si Warren continuă deci o preocupare mai veche, chiar despre Rabelais, la cercetătorul român. In afară de Șăineanu, puțini români au studiat stilistic scriitori aparținînd altor literaturi, de aceea, stilistica comparată este încă la început în țara noastră. Tudor Vianu a scris Arta lui Rabelais și Arta lui Hugo (în : Studii de literatură universală și comparată), Despre construcția Annei Karenina de Tolstoi în
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]