6,757 matches
-
studenții erau fericiți și părinți plesneau de mîndrie. Totuși eu eram de părere că profesorii aceia și studenții meritau ceva mai mult. Era un pionierat care acum zidise un bun început de postament pentru istorie. Lipsa grangurilor nu a știrbit strălucirea succesului unui corp profesoral de excepție și nici nu a diminuat bucuria absolvenților. Dar eu eram revoltat de un fel de nesimțire nejustificată. Costică, te sigur că aici unde mergem noi, va fi cu totul altceva. Decid să-l însoțesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
văd omul de grotă, omul primitiv care sfîșia prada ca o fiară. Mă îngrijorez. Să ții o astfel de bestie pe lîngă casă! Dar, spune-mi, acum sînteți neamuri... Da, sîntem. Fața îi devine de piatră și ochii își pierd strălucirea. Tace și prin capul său dizgrațios văd că se perindă gînduri, ca norii negri și groși de deasupra noastră. Continuă în surdină. Îl slugăresc pe... boier. Dar te plătește destul de bine, spun eu. Cinci milioane! Cucoana a dat trei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
De fapt, și ei au dat-o chix de cîteva ori, dar de fiecare dată au învățat cîte ceva, au devenit mai înțelepți și au coborît cu picioarele pe pămînt. Își amintesc cu plăcere de zilele lor de glorie, de strălucire și de dominare, dar nu persistă în a forța destinul. După o chelfăneală luată de flota suedeză într-un golf polonez, s-au gîndit să facă un gigant cu care să domine apele globului. Așa au construit celebrul Vasa, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Era pe 13 martie anul acesta, cam pe la orele 13. Nu mai spune! Da. Băusem binișor și doream să plec să-mi fac siesta. Dormi la prînz? De cînd mă știu. Privesc spre intrare și deodată sînt mirat de o strălucire ciudată. Pe moment n-am dat atenție, dar pe urmă am așezat din nou ochiul în calea razei. Mă dau la o parte și văd unde cade. Cădea cam la cinci metri de terasă și lumina o porțiune cam cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Spirit.Nici nu-i de mirare dacă luăm în seamă faptul că Gheorghe Duca voievod, după cum spune Virgil Drăghiceanu: „Din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire domnia acestui voievod.” Am intrat în biserică. Vocea Spiritului domnesc s-a auzit lângă mine: Privește colo pe peretele dinspre soare-apune al pronaosului. Iată tabloul votiv în care se vede Gheorghe Duca voievod împreună cu familia. Ca orice ctitorie voievodală, și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
impunătoarea galerie de sinucigași de elită, de la Socrate la Petroniu și Seneca, însă n-ar fi mântuit pe nimeni. Moartea „demnă“ e monumentală, dar sterilă. Aseptică. Dimpotrivă, abia din perspectiva sumbră a morții tragice, exasperante, nemiloase, explozia Învierii îți capătă strălucirea și prețul adevărat. Învierea e rezervată oamenilor vii, adică oamenilor care se întreabă, speră, se revoltă și mor. Statuile nu pot învia. Nu e frumos... Nu toate valorile pe care ne întemeiem viața sunt argumentabile. Aș spune chiar că neargumentabile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ziua bună“ etc.? Nimic. Lucrurile s-au desfășurat cu o nobilă, aproape geometrică, simplitate, croiala și scenografia de ansamblu au fost de o solemnitate discretă, fastul a fost subordonat bunului-gust. Cu alte cuvinte, spectacolului i-au lipsit sosul, emoția udă, strălucirea de cabaret. E, între altele, un semn că manelele au învins. Au devenit o filozofie universală. Sigur că mulțimea are, prin definiție, o străveche nevoie de circ, paiete, ohtături și chiote. Dar acum dezamăgirile sunt exprimate de mari cotidiene, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
clară a principalelor direcții politice ale secolului al XVIII-lea în sud-estul Europei, legate de decăderea Turciei și ascensiunea puternică a Rusiei, într-o viziune a istoriei ciclice: "începutul acestui secol scria Balș în care Poarta începe să decadă din strălucirea sa și să ajungă la decădere, devenea, prin soarta obișnuită a scurgerii timpului, drept acela în care Rusia începea să se dezvolte repede și punea temei înfățișării, strălucirii și măririi sale de astăzi, în condițiile în care Poarta cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
începutul acestui secol scria Balș în care Poarta începe să decadă din strălucirea sa și să ajungă la decădere, devenea, prin soarta obișnuită a scurgerii timpului, drept acela în care Rusia începea să se dezvolte repede și punea temei înfățișării, strălucirii și măririi sale de astăzi, în condițiile în care Poarta cea mai nesistematică se vedea ajunsă în decădere, din interior, prin lipsa de principii, artă, știință, prin inactivitate, abuzuri, asupriri și slăbiciune, iar din exterior prin creșterea educației, artelor, științelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
În secolul al XV-lea, în această perioadă când Poarta era în culmea înfloririi și a puterii, începea Rusia să dobândească sub Ivan Vasilievici o consistență și o configurație importantă. Începutul acestui secol, în care Poarta începea să cadă din strălucirea sa și să ajungă la decădere, devenea prin soarta obișnuită a scurgerii timpului drept acela în care Rusia începea să se dezvolte repede și punea temei înfățișării, strălucirii și măririi sale de astăzi. În condițiile când Poarta cea nesistematică se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
configurație importantă. Începutul acestui secol, în care Poarta începea să cadă din strălucirea sa și să ajungă la decădere, devenea prin soarta obișnuită a scurgerii timpului drept acela în care Rusia începea să se dezvolte repede și punea temei înfățișării, strălucirii și măririi sale de astăzi. În condițiile când Poarta cea nesistematică se vedea ajunsă în decădere, din interior, prin lipsa de principii, arte, științe, prin inactivitate, abuzuri, asupriri și slăbiciune, iar din exterior prin creșterea educației, artelor, științelor, comerțului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mari schimbări. Mai mult încă! Ea este încă sub stăpânirea rușilor. Această mare singură făcea ca Mithridate să se poată măsura cu tot restul lumii și dădea Imperiului romano-oriental sau grecesc, atunci când el pierdea bogatul Egipt în secolul al șaptelea, strălucirea și puterea, atâta vreme cât acesta era încă capabil, până când grecii dedicați luxului inactiv și molatic, trândăviei și tuturor viciilor și defectelor guvernării, renunțau de bună voie la avantajele acestei mări, socoteau comerțul și ademenirea mărfurilor către alte națiuni sub demnitatea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în special a Învierii. Virgil Maxim povestește cum la Jilava, după o Săptămână Mare petrecută în rugăciune și cântarea în Vinerea Mare a versetelor din Prohod, în noaptea Învierii „Bătăile, schingiuirile, lanțurile, neagra și chiar uciderile erau gândite ca să dea o strălucire diavolească momentelor omagiale cum era Învierea. Am început să cântăm Hristos a Înviat! din ce în ce mai tare, simțind nevoia să apărăm viețile noastre cu strigătul Învierii. Pe măsură ce noi cântam, loviturile, icnetele și vaietele scădeau în intensitate. Mai târziu am înțeles că Dumnezeu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de fapt singurii care cunosc mărțișorul. Și nu mă pot abține să nu-l comentez. Există 7 culori (chiar atâtea?) și o mulțime infinită de nuanțe. Dar numai două tonuri: alb și negru; plus și minus; amplificare și diminuare, a strălucirii, bineînțeles. Iar culorile tradiționale pentru români sunt trei: roșu, alb și negru, o culoare și nu oricare, și tonurile ce-o slăbesc ori Întăresc... O culoare deci și limitele Între care se află. Mărțișorul ia dintre acestea doar două: roșul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
verde după aceea, urmând toate nuanțele de verde mai închis, tot mai închis, pierdute în albastrul pronunțat al mării. Uite! Nisipul are niște reflexii aparte ca și când ar fi amestecat cu firișoare de aur. În apa care este foarte limpede, aceste străluciri sunt mai pronunțate, a luat Janeta puțin nisip în mână să-l cerceteze. Janeta se simțea extraordinar. N-aș mai pleca de aici. ─ Bucură-te cât mai poți, că se apropie ora plecării vaporului. Lasă, că este aproape. Uite-l
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
au darul de a face (prin operele lor) ca lumea să viseze. Cine contribuie în mod esențial la aceasta dacă nu Poetul? Când vorbim de poet, vorbim deci de cel puțin doi termeni esențiali: de frumos și de a visa. Strălucirea rostuită în operă este frumosul spune Heidegger frumusețea este unul din felurile în care ființează adevărul 23. Dar care adevăr ? ne imaginăm că ar întreba Eminescu, cel văzut clar de un gânsac sau cel abia întrevăzut ca printr-o negură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de fel la petrecere, ocupat se vede cu sine însuși și cu visele sale. Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rondă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari cari înmulțeau strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și, fiindcă răsese fulgii de barbă neagră ce începuse a împlea părțile în josul urechei, el părea pudrat cu brumă de pe struguri; nasul era corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu pot și eu să zbor,/ Să mă iau pe urma lor? [...] Că m-aș duce l Tot m-aș duce,/ [...] Peste undele în spume,/ Peste mare, peste lume./ Și-aș vedea cum trec cu toate,/ Rânduri-rânduri arătate:/ Înnegrirea malurilor,/ Strălucirea valurilor,/ Stolul rândunelelor,/ Tremurarea stelelor 284. În Luceafărul 285, Hyperion este proiecția visului împlinit al zborului: Și s-arunca fulgerător,/ Se cufunda în mare. Metamorfozele lui Hyperion se petrec sub regimul visării: Căci o urma adânc în vis/ De suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și buduarul Davâdovei. Stalin își motiva excesele sexuale citând cinic din Lermontov: "Dacă nu vei fi tu, va fi altul, prietene, așa că e mai bine să fii primul, decât al doilea." În 1976, Davâdova, retrasă la Tbilisi, a interpretat cu strălucire rolul titular din "Carmen". Împlinise 70 de ani! Marea majoritate a celor ce i-au trecut prin pat au sfârșit uciși de Stalin. Viața ei, adesea în mare cumpănă, și-o prezintă ca o grea suferință: era de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
al Premiului de Stat". O primă și uimitoare surpriză: din 87 de "opere", una singură aș zice că merita distinsă cu un premiu național: "Moromeții" lui Preda (vol. I, laureat în 1957). În rest, doar gunoi căznit și, ici-colo, cu străluciri anemice, câte-o pietricică atestând ceva carate. Deși regulamentul stipula clar că Premiul de Stat ți se poate conferi o singură dată în viață, Dan Deșliu l-a obținut și în 1951 (cu rizibilul poem "Lazăr de la Rusca") și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Direcție al Teatrului Național, din care făceau parte și reclamagiii. Va fi reîncadrat abia în stagiunea 1941-1942. În 1947 devine Director general al teatrelor din Ministerul Artelor și, din 1949, profesor la Institutul de Artă din București. Urât dosar! Dincolo de strălucirea reflectoarelor, magnificența costumelor și decorurilor, virtuozitatea unor interpretări, delirul entuziast al cronicarilor, dincolo de omagiul aplauzelor și făcând parte din însăși magia orgolioasă a teatrului, iată că-și ițește cornițele diavolul cabalei. Se stârnește, câte odată, în lumea scenei, un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mărit Cât de mărit este Domnul în Sion Nu poate limba a tâlcui. Mare este Domnul în cer, pe tron, Și până-ntr-un fir de iarbă pe pământ. Mare ești Doamne, pretutindeni ești mărit În zi, în noapte, cu strălucire... Din an în an Din an în an sosesc la geam Mereu cu Moș Ajun. E ger cumplit, e drumul greu Dar obicei străbun. Astăzi cu toții cântă-n cor La geam cu Moș Ajun. Tot moș era și-n vremea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
căcat lângă gard. Îi auzeam din ce În ce mai slab tot Încercând să disting o tresărire de complicitate În surâsul și Încruntarea ce pulsau pe figura Ortansei. Ochii ei trași spre tâmple erau negri și neverosimil de mari, ca niște găvane a căror strălucire părea un revers al privirii mele de animal deprins să vadă În Întuneric, și nici pe ea n-o mișca balamucul din casă. — Și până la urmă te-ai Însurat? — Păi ce să-ți spun, Tanso, că noi doi ne iubeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și fericirea și toate speranțele voastre și vorbele care v-au dat să mâncați și cu care ați rezistat: Omoară! Omoară! Omoară! Tot ce e viu să piară! Drept care, obștea scriitorilor urează. Pentru a da. Acțiunile sale mobilizatoare. O nouă strălucire identității și numele de România Socialistă. Dumitru Radu Popescu cu Numele comunistului de omenie. Ioan Alexandru cu Patria și Poezia. Dumitru Almaș cu Făuritor de istorie. Ion Marin Almăjan cu Neobosit la cârma țării. Al Andrițoiu cu Lăsând urmașilor un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de flori, Mircea Ștefănescu cu Proeminentul nostru comtemporan, Valentin Tașcu cu Responsabilități educative ale literaturii contemporane, Dan Tărchilă cu Și a venit o zi, Virgil Teodorescu cu Plentitudinea vieții, Radu Teodoru cu Omul care simbolizează o istorie, Gheorghe Tomozei cu Strălucirea unei idei fertile, Mircea Tomuș cu Cântec bărbătesc, Eugenia Tudor Anton cu Poarta spre viitor, Nicolae Țic cu Fermitatea revoluționară, Constantin Țoiu cu Clipa de neuitat, Mihai Ungheanu cu Cetatea culturii, Eugen Urticaru cu Clarviziune și răspundere, Mircea Vaida cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]