8,805 matches
-
cea a Mariei sunt, accidental, una după alta. Îmi amintesc că salonul de trei paturi de la maternitatea Bucur avea un balcon, iar eu stăteam la soare pe-un scaun, în dimineața următoare, neputând să ies din revelația stază a acestei stranii succesiuni. Nu cred că eram tristă, doar perplexă. Irina s-a întors în grabă de la Vama Veche, în clipa în care am ajuns cu băiatul acasă. În glumă, i-am zis „băiatul ei“ (prescurtat, „fii-tu“). A adus de la mare
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
THOMAS WOLFE De la moarte pînă În zori Stranie veghe ținutam pe cîmp Într-o noapte Traducere din limba engleză de ANCA-GABRIELA SÎRBU Thomas Clayton Wolfe (1900-1938) este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului trecut. La vîrsta de șaisprezece ani, a fost admis la Universitatea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot cuprinsul țării. Ah, ce blînd, ce blînd aleargă pe tot cuprinsul țării armăsarii cei mari și negri ai Somnului! Aripile mari și negre plutesc deasupra noastră. Valurile Somnului leagănă tot neamul, sub valurile Somnului și ale timpului mișună pești stranii. Căci Somnul Înfrățește chipurile istovite ale zilei, iar noaptea, În Întuneric, În tăcerea cufundată În somn a orașelor, fețele a milioane de oameni sînt ciudate și Întunecate ca timpul. Cufundați În Somn, sîntem toți singuri și goi, cufundați În Somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În tăcerea cufundată În somn a orașelor, fețele a milioane de oameni sînt ciudate și Întunecate ca timpul. Cufundați În Somn, sîntem toți singuri și goi, cufundați În Somn, sîntem uniți În inima nopții și a Întunericului, sîntem frumoși și stranii cînd dormim, căci murim În Întuneric, dar nu cunoaștem moartea, nu există moarte pe pămînt, nici viață, nici bucurie, nici durere și nici măreție, ci numai Somn. Vino, Somn blînd și atotputernic, și poartă-ți valurile peste Întreaga țară. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se găseau o femeie și un bărbat - o femeie atît de frumoasă, Încît imaginea ei avea să rămînă veșnic Întipărită În mintea celui care-o vedea, și un bărbat pe al cărui chip Întunecat se citea deja povestea unei Întîlniri stranii și fatale. Femeia atinsese culmea desăvîrșită a unei frumuseți mature și strălucitoare, dăruită pînă la ultima fibră a trupului cu sănătate și vitalitate, o adevărată minune de frumusețe, În care se Îmbinau atît de echilibrat toate laturile frumosului Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ce Însemnătate ar mai putea avea pentru el acest lucru. Dar acea mască a morții era enigmatică, nu dezvăluia nimic, tînărul nu reuși să citească nimic În trăsăturile sale. Pe buzele subțiri ale omului se ivise un zîmbet ușor, straniu și luminos, iar ochii săi arzători erau deschiși acum, clar duși În fundul capului și pierduți, privind parcă de la mare adîncime către ceva aflat departe. Peste o clipă rosti cu un glas profund și duios: — Asta soția, mea fost. Acum, iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din prima noapte petrecută Într-un oraș german a Înțeles limba pe care n-o auzise niciodată, a vorbit-o imediat, reușind să spună ce voia să spună Într-o limbă ciudată, pe care n-o știa, vorbind Într-un straniu argou ce nu era nici al lui, nici al lor, de care era aproape inconștient, Într-atît de mult i se părea că folosește Însuși spiritul limbii, nu cuvintele, făcîndu-se astfel Înțeles imediat de toți cei cărora li se adresa? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
barbare adunate În jurul lui Într-un cerc sumbru și nepămîntean, sentimentul că se Îneacă În grozăviile pădurii nepătrunse a timpului barbar. Pe toate acestea le purta În ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic nesătulă, fiara cu chip de porc și setea nepotolită, foamea nesfîrșită, gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și obsedantă, care Împrumuta Întunericului din compartiment ceva din lumina sa misterioasă și ireală. Muribundul zăcea Întins pe pernele fotoliului său cu ochii Închiși, iar În lumina magică chipul său istovit, pe care ardeau două pete de un roșu aprins, straniu și Înspăimîntător, semăna cu ciocul unei păsări uriașe. Omul parcă nici nu mai respira: În compartiment nu se auzea nici un sunet, nici o mișcare care să dovedească prezența vieții În afară de bătaia roților, scîrțîitul și foșnetul de piele al vagonului și armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
urmă ajunge să cunoască, cu prețul trudei și sudorii și al frămîntărilor amare, o omenire aspră, dar nu Însingurată. Ajunge să capete un fel de Înțelepciune rară, pe care n-o mai cunoaște nimeni pe lume. Și, prin forța misterului straniu și pătimaș al destinului său, se simte atras spre oameni tocmai datorită acelei Împrejurări care-l izolează de ei. Intră În viață exact pe ușa despre care altădată crezuse că i se Închide În față, este o făptură a pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nedumerire i se accentua. Oare acesta să fie orașul pe lîngă care trecuse de mii de ori? Oare acestea erau casele pe care le văzuse de atîtea ori de la fereastra Înaltă a cabinei sale? Totul i se părea necunoscut și straniu, ca un oraș de vis, iar uimirea din sufletul său creștea pe măsură ce Înainta. După un timp, casele Începură să se rărească spre periferia orașului, iar strada se pierdu Într-un drum de țară - drumul pe care locuia femeia. Iar mecanicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cei doi preoți și din domnul Gates, din tînărul șofer și din toate acele chipuri hăituite, de actori, din toate cîntecele pe care le-am cîntat În anul acela, din tot ce am spus și ce-am făcut, din ceva straniu și curat, pierdut și Îndepărtat. În clipa aceasta Îmi amintesc atît de bine cum arăta mașina veche, Încît aș putea să-nchid ochii și s-o desenez, Îmi amintesc culoarea sa de vin roșu, farurile mari și strălucitoare din alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
erau sunetele care alcătuiau cîntecul păsărilor. Toate păsările ce se trezeau În tufișurile și copacii din parc; iar deasupra lor trecea foșnetul aripilor nevăzute, strigătul ciudat și stins al păsărilor necunoscute aflate În parcul scăldat acum În lumină, un amestec straniu și dulce de triluri. „Dulce este adierea dimineții, dulce ivirea ei, o dată cu vraja primelor păsări“ și Într-adevăr așa era, iar soarele se Înălță, și parcă era prima zi din viața pămîntului, și asta s-a Întîmplat cu un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de trup; sau se aruncă și se rostogolesc prin aer, lăsîndu-se pe apă cu bătăi mari de aripi și cu zarva țipetelor lor obsedante: parcă orchestrează această pustietate, dau glas singurătății, umplu inimile celor care-au venit de-o bucurie stranie. Căci, parcă În urma unor schimbări subtile și profunde, petrecute În structura sîngelui și țesuturilor lor, datorită aerului pe care-l respiră, oamenii spaniolului cel chior par acum stăpîniți de o bucurie sălbatică, Încep să cînte și să se simtă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stăm aici câtă vreme renovează ei casa asta. Mai urmează ceva după asta? Era o întrebare bună. Sentimentul lui Gosseyn că ceva scormonește, era mai puternic. Și avea acum timp să determine ce anume - dacă era ceva - îi cauza această stranie senzație. Telefonul sună aproape imediat. Se auzi, dintr-o parte, vocea lui Enin: - Se pare că mai e o companie care vrea să facă treaba. Gosseyn, care se-ndrepta spre telefon, nu răspunse. Dar avu acest gând-răspuns că, la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
așterneau hainele pe drum, alții ramuri înfrunzite pe care le tăiaseră de pe câmpuri” (Mc 11,1-8). În povestirea acestui eveniment din viața lui Isus, evangheliile lui Marcu, Matei și Luca conțin episodul cu măgărușul. Două dintre aceste povestiri notează fraza stranie, prin care discipolii sustrag măgărușul, poate ca împrumut, de la proprietarii legitimi: „Domnul are nevoie de el”. E o frază puțin enigmatică, dar care ne provoacă să reflectăm. Despre ce este vorba? De ce îl cere Isus? De ce Isus sugerează ucenicilor să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
prin urechi, ci prin ochi”. Motivul căutării celui mai bun și frumos mod de a vesti Evanghelia este datorat importanței aceluia care ne cere slujirea Cuvântului, sfințeniei Cuvântului, sacralității slujitorului Cuvântului și demnității ascultătorului Cuvântului. Să nu vi se pară straniu: frumusețea nu este numai în semnul atracției spontane a ceva sau a cuiva, ci și în semnul responsabilității datorate pentru că frumusețea și bunătatea în revelația iudeo-creștină sunt inseparabile și prin urmare se impune, și în a-cest caz, un fel
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
-i permite aceasta. c) Darul gratuității. Cultura dominantă de astăzi judecă valoarea acțiunilor noastre după parametrii unei eficacități care ignoră sau subevaluează dimensiunea gratuității. Astăzi, totul este calculat, măsurat, organizat în perspectiva aspectului bătător la ochi, adică al acelui rezultat straniu care vrea cu orice preț să unească vizibilitatea și enormitatea, avantajul și interesul, scumpetea și câștigul rentabil. Bătrânul, care trăiește timpul disponibilității, poate aduce în atenția unei societăți prea ocupate de exigența de a doborî stăvilarele unei indiferențe care degradează
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
înțelesul mișcării și m-a învățat că mișcarea este viață. Sună exagerat? Poate chiar este. Dar așa simt, și nu altfel. Din prima zi în care am văzut apa în mod conștient, trebuie să fi simțit ceva din puterea ei stranie. Sau poate că am făcut din acea zi o primă dată pentru că știu acum sfîrșitul poveștii. Oricum ar fi, pe lîngă culori și strălucire, îmi amintesc o anume imagine care mi-a lăsat o impresie de neșters. După-amiaza se apropia
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
devenit vizibil prin cămașa mea nouă cu dungă albastră, o cămașă scoasă din învelișul ei de hîrtie numai cu o oră înainte. În seara aceea aveam să exersez mișcarea așezat pe pat, dezbrăcat, cu brațele și picioarele întinse, proiectînd umbre stranii pe pereții camerei mele înguste, dar aici sub cerul larg de octombrie, în pluta care se mișca, dar nu înainta, mi-am dat seama de îndată, dureros, că dacă există un asemenea lucru precum talentul înnăscut de a vîsli, eu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care le folosesc cărbunarii sau cei care vînd cartofi, pentru întărirea încheieturii. Două lămpi electrice luminau un pic locul în care ne lucram exercițiile. Sunetul clar de metal pe metal, cînd și cînd amestecat cu gemetele și suspinele noastre, răsuna straniu prin adăpostul bărcilor care, în afara colțului nostru, era cufundat în întuneric. Aveam, pentru prima dată, prilejul să observ chipul lui David în vreme ce lucra. Chiar cînd se lăsa pe vine cu discurile roșii sau se lungea pe spate și aducea greutățile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
este limpede că așa ceva nu este cu putință. Care este rostul ascuns al acestei încăpățînări nu este greu de descifrat: toți speră că își vor maximiza șansele electorale pe formula: noi nu negociem, noi câștigăm! Un alt raționament al acestei stranii victorii în trei este că fiecare competitor își păstrează așa libertatea de a-și porcăi competitorii în speranța că în acest fel se vor înălța cât mai sus în sondaje. Pe de altă parte nimeni nu vrea să ia în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
împotriva lui Israel și împotriva lui Iuda prin toți profeții lui și prin toți văzătorii lui”). În finalul observațiilor lexicale, este interesant de notat că tocmai termenul ebraic cel mai frecvent tradus prin „profet” - adică năbî’ - este utilizat în mod straniu când se referă la cei care noi îi numim „profeți”. De exemplu, Isaia este numit năbî’ doar de trei ori în toată cartea sa, exclusiv în capitolele derivate din Cartea Regilor (Is 37,2; 38,1; 39,3); versiunea greacă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
noul cânt, răspândindu-l prin intermediul veneratei persoane a Sfântului Papă Grigore. Care ființă umană ar fi putut, deci, să se opună acestuia? Cântul franco-roman, odată pentru totdeauna devenit „gregorian”, a cucerit astfel în mod gradual întreaga Europă. Poate să pară straniu, dar aceasta este cheia de lectură a muzicii occidentale, în lumina recentelor studii istorico-muzicale critice. Studiile analitice și comparative asupra cântului gregorian, din ultima jumătate a secolului trecut, arată, de fapt, că melodiile repertoriului roman nu au fost compuse într-
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o îndepărtare unul de altul de câte 60 de stadii, din care se vedeau încă ruine pe timpul lui Herodot (IV, 124). Darius, văzând că nu poate da de Sciți, se pregătea să se întoarcă îndărăt, când primi de la Sciți o stranie solie. Un trimis scit remise regelui o pasăre, un chițcan, o broască și cinci săgeți, cu ordinul de a le lăsa fără ai da nici o explicație. Mândrul rege al Persiei tâlcui această solie după dorința inimii lui, anume că Sciții
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]