KorAP: Find »[drukola/base=strica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...204 205 206 ...332 >

8,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

spuse Felix, dacă aș renunța deocamdată la facultate și mi-aș găsi un post? - Și să vin și eu cu tine, nu? - Da! mărturisi Felix. - Aș zice că n-ai minte și că ești un zăpăcit. Pentru ce?Să-ți strici viitorul? Să devii un Titi oarecare? Papa te iubește în felul lui, și nu-ți pune nici o piedică. Ai nevoie de bani, de altceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi în tine gânduri extravagante? Felix se ridică în

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
era totuși prea tulburată, fiindcă niciodată nu-i dăduse mare importanță. Era totuși cam plictisită. Simion mânca lupește, dar slăbea văzând cu ochii și căpătase o fixitate supărătoare în privire. Nu mai ședea locului, cuprins de o anxietate febrilă, ceea ce strica liniștea Aglaei. - Omule, dar stai odată locului, că-mi iriți toți nervii. Odatăbrodai, pictai, nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Un om cuminte se menajează, se odihnește. Uite cum ai slăbit! Simion explica astfel agitația lui: aplicând metoda unei supraalimentații

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Dați-i, domnule, să mănânce, încurajă Stănică, convinscă asta ar putea agrava starea socrului. Aglae îl pierdu cu totul din vedere, încredințată de doctor că nu e nimic. Pentru ea boala era indiferentă, nu voia cazuri complicate, care să-i strice liniștea casei. Tratamentul lui Simion se reducea la dietă, și asta era ușor de făcut. S-o urmeze și s-o lase-n pace. - Nu știți o veste mare! anunță misterios Stănică. Felix... - Ce-i cu domnul Felix? se umplu

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Georgeta, așezîndu-sela capătul opus al canapelei pe care stătu Felix. - Ce-a mai spus? - Mi-a mai spus că ești un mare cuceritor, că ai o iubită frumoasă, Otilia, pe care însă ai gonit-o fiindcă nu vrei să-ți strice cariera. De ce-ai făcut asta? Felix se făcu roșu. - Ce ticălos! Dar nu e adevărat. N-am nici o iubită! Everișoara mea și a plecat la moșie la... la un unchi. - Pascalopol, nu? L-am cunoscut odată. E un bărbat

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
dar așa e: nu sunt o... (Georgeta suflă cuvântul în urechea lui Felix). Însă, te rog, să nu te îndrăgostești de mine, nu vreau să te am pe conștiință. Am gânduri nebune matrimoniale, dar nu mi-aș ierta să te stric. În definitiv, e mai bine să te porți cu mine cum te-ai purta cu o... (și îi suflă din nou cuvântul în ureche). La plecare, Georgeta își aduse aminte de ceva: - Ascultă, zise, treci neapărat pe la Iorgu, la restaurant

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
un serviciu, ți-aș mulțumi ca la un frate. Noi am vârât capital mare în afacerea asta și nu zic că nu merge, nu vreau să supăr pe Dumnezeu (Iorgu se închină superstițios), dar e negoț delicat, din orice se strică. Aici totul e să ai vad, să știe lumea de unde să te ia. Dacă mă mut, sunt un om pierdut. Domnul Giurgiuveanu e proprietarul localului, cum știi și dumneata, și nu pot să mă plâng. Am plătit cinstit și am

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
că vine și ea, numaidecât. Ceea ce se și întîmplă. Georgeta intră într-o rochie de satin negru, inundând odaia de parfumuri, iar chelnerul ieși discret pe ușă. - Tu, dragule, zise ea, dar ce s-a întîmplat? Tu începi să te strici? Vai, ce de vinuri! Georgeta luă capul lui Felix între palme și-l privi serios în ochi. Apoi gustă din unele vinuri. - Vinuri tari, observă ea. Ai să te-nveți rău! Eu credeam că tu dormi acum! Așa înveți tu

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de șantane. Nu știi însă ce rude ai! Stănică al tău e o perlă. De-abia am scăpat de el. Cum ai plecat de la mine, a venit și mi-a făcut o morală strașnică. Întâi mi-a spus că te stric, că el are răspunderi, că moș Costache te-a dat în paza lui. Apoi a întors foaia, văzând că râd. Mi-a spus că tu ești un stricat, că ai sedus pe Otilia, care din cauza ta și-a luat lumea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
generalului să-mi facă o casă pe numele lui. Spune fel de fel de prostii: să mergem în Argentina, nu știu mai unde, în fine, aiurează. M-aș mărita cu oricine, bineînțeles nu cu un băiat ca tine, să-i stric rosturile, cu oricine, îți zic, așa, de ochii lumii, chit că apoi voi da divorț. Dar Stănică nu e serios, și apoi nu mi-aș ierta să fac să sufere o biată femeie. Ticăloși sunt bărbații, canalii! Georgeta stărui ca

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-l fix.Stănică se fâstâci puțin. - Zic, poate iubești pe cineva, aspiri, mă rog, la altcineva,s-au mai văzut cazuri. Eu sunt om inteligent, suntem oameni moderni, amândoi. Ne căutăm fiecare fericirea care ni se potrivește, fără să o stricăm pe asta de azi. Eu sunt un om preocupat, inapt pentru tine. Îți redau libertatea. Ne întîlnim, stăm la aceeași masă, ieșim în lume, nimeni nu știe nimic, cine ce-are cu noi. E sănătos, e inteligent. - Cum adică, întrebă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Gândul lui mergea departe de vorbe. Se gândea la Otilia și se învinovățea că nu știuse cum s-o ia, medita la Georgeta. S-o ia de nevastă pe aceasta din urmă nu era o afacere, deocamdată. I-ar fi stricat relațiile. Mult mai bine ar fi fost s-o mărite cu generalul său, măcar de formă, cu altul, ca apoi s-o lanseze el. Ideea asta i se înfipse în minte. Georgeta măritată și apoi văduvă era o perlă. Trebuia

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
în familie. Titi era un băiat cuminte, care asculta pe mama. La cea mai mică insinuație despre onestitatea Georgetei, răspundea înțepată: - Mai bine așa, fată care a iubit și a schimbat și s-a potolitacum și ține la casă, decât stricate de astea cu mască de G. Călinescu mironosițe. Mie-mi place. Eu n-o învinovățesc pe ea, ci pe bărbații care se țin de capul fetelor frumoase. - Mamă, aprobă Aurica extaziată, frumoasă e! De ce num-am născut și eu așa? Era

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
bună seara. Georgeta reapăru îmbrăcată, și cei doi jucară comedia despărțirii solemne. În vreme ce Felix alerga ca un nebun pe scări, generalul intră în salonul Georgetei și se așeză pe un scaun. - Admirabil tânăr, zise el către Georgeta. Să nu-l strici, și te rog să nu-l mai pui în situații de astea penibile, reținîndu-l la orele când pot veni eu. Bietul băiat! Georgeta se lăsă pe genunchii generalului. În vremea aceasta, Felix mai mult fugea decât mergea. Sufletul lui era

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Mare cutră, soacră-mea asta! gândi el. Cum sare capra, sare și iada. Așa ar fi în stare să facă și iubita mea Olimpia, dacă, Doamne ferește, aș fi bolnav și bătrân. Familie scîrboasă!" - Mamă, continuă el tare, de ce-ți strici sănătatea? Fiirezonabilă! Uite, suntem noi în jurul dumitale, sunt eu. Contează pe mine, ca pe un fiu devotat. Vom face cum va fi mai bine. Simion, uitând furia dinainte, zise, bine dispus și profetic: - Curând, și nu mă veți mai vedea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
acum, necăjită, moș Simion bolnav, gîndește-te însuți. Moș Costache contemplă ironic pe Stănică și zise, în sfîrșit: - Și... și ce dorește de la mine? Nu stă bine unde stă? Aceste cuvinte deconcertară pe Stănică. Temîndu-se ca el însuși să nu se strice cu bătrânul pentru o chestiune la care nu ținea deloc, schimbă pe dată vorba. Aglae opri pe Felix în drum, deși acesta, după incidentul cu Titi, nu mai călcase în casa ei, dând a înțelege că e supărat. Îl întrebă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
în clape și începu să descifreze o pagină din Folies d'Espagne de Arcangelo Corelli. Prins asupra faptului, Stănică ieși din odaia lui Costache și plecă, după ce făcu muțește, cu mâinile, un semn de reproș către Felix că i-a stricat combinația. Felix continuă să cânte bucata lăsată deschisă, înainte de plecare, chiar de Otilia. În odaia înaltă și aproape goală, pianul răsuna, făcând ecouri prin unghere. Se însera. Felix și-o aminti pe Otilia stând cu un picior îndoit sub trup

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
dumneata ești tânărul curat la suflet, și ea e un crin. Luați-vă și fiți fericiți! Felix scăpă cu greu de Stănică. Acesta trecu și la Aglae, și denatură lucrurile după metoda lui, adăugând (ca să se răzbune că i se stricase combinația cu studenta) că Felix e un băiat bun, dar nesociabil. Apoi își aduse aminte de verdictul medicinistei și adăugă: - Apropo! Știți că am pus pe doctoriță să-l examineze pemoș Costache, mi-a venit mie o idee. Ei bine

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
bătrân sau să privezi un copil de succesiune, asta i se părea o infamie. Aglae era pentru el o "viperă", iar Olimpia pierduse mult în ochii lui prin indiferența arătată față de accidentul lui Simion. Și purtarea lui moș Costache, care strica orice previziune, îl irita. Când era în joc interesul lui, Stănică găsea, nu-i vorbă, argumente suplimentare. Dacă din înlăturarea lui Simion ar fi tras un profit, ar fi susținut că se făcuse "tot ce era uman posibil" și că

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Se duse întîi la un fotoliu cu speteaza foarte înaltă, pe care ședea o bătrână cu fața pătrată, însă cu bărbia ascuțită ca un supliment triunghiular. Bătrâna avea pe cap o scufie împodobită cu jeuri, iar un ochi îl avea stricat de albeață, din care pricină privea pieziș și zâmbea în permanență. - Sărut mâna, mătușă o firitisi tare Stănică, sărutîndu-iafectiv mâna ridicată în acest scop, cele dorite și să ne îngropi pe toți. - Ba să mă ferească Dumnezeu! Dar ce miroși

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
se poate să nu-i placi. Știi, băiatul ăsta e puțin sub conducerea mea morală, eu îi dau directive în viață, așa că m-ascultă, se lasă sugestionat. Hai să provocăm o întîlnire... - N-ai decât, zise Toader, n-are ce strica. Stănică încruntă sprâncenele în chip de adâncă meditație, apoi zise hotărît: - S-a făcut. În curând aveți știri de la mine. Oprește, mă,că mă dau jos. Trăsura trasă de cei doi cai lucioși ajunsese în dreptul bisericii Sfântul Gheorghe. Stănică întinse

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
că suntsupărată! - Dar ce ai? se alarmă Stănică, așa faci tu totdeauna, labucuriile și durerile tale eu nu particip niciodată. G. Călinescu Olimpia desfăcu pachetul de prăjituri, luă o bucată și începu s-o mănânce încet. Ce faci, scumpo, îți strici apetitul. Nu mergem la masă? - N-am gătit nimic, servitoarea e dusă la mama. Mănîncăși tu prăjituri. - Dar ce s-a întîmplat, dragă? observă Stănică, în sfîrșit,cam iritat, dând drumul Olimpiei. - S-a întîmplat că Titi iar a fugit

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-i facă surpriză mai tărziu. - Le-am luat ieftine, de ocazie, lemnărie bună, cum sefăcea odată! Otilia rămase surprinsă, văzând că bătrânul aduse într-o zi doi oameni să sape o groapă largă ca un bazin, în grădina din fața chioșcului, stricând astfel gazonul. Bătrânul nu dădu nici o explicație, apărîndu-se cu satisfacția omului care își îngăduie să scandalizeze pentru puțin aproapele nedumerit, știind că mai pe urmă îl va încînta cu buna lui intenție. În orice caz, scopul imediat al gropii

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
voit să-l păcălească, ea ar fi copleșită de rușine și el însuși n-ar mai fi fost în stare să suporte jena ei. Ceea ce făcea bătrânul era mijloc sigur de a-i înstrăina, prin ambiție, pe Otilia. Moș Costache stricase toată grădina cu materialele lui, și un copac, apăsat prea mult la rădăcină de cărămizi, începu să se usuce. Verile sunt înăbușitoare și prăfoase la București, și tot colbul de cărămidă sfărâmată, luat de vânt, umplea treptele scărilor, cercevelele și

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
inima unui tată, care nu poate să facă mărturisiri. Dar să ne întoarcem la nepoată-mea. Îi zice Lili. Bre, să vezi fată modestă, bine crescută, rușinoasă, cultă, dar nu îndopată cu fel de fel de intelectualisme de astea, care strică femeile. Îți fac o mărturisire: Olimpia mea n-are mai nici o zestre, pot să zic, și e pretențioasă foc. În sfârșit, vreau să vezi fata, m-am angajat, față de tată-său, că am să te prezint. Firește, nu le-am

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Felix, auzise ea, era făcut de tată-său cu nu se știe cine, fiindcă altfel nu se explică de ce l-a ținut tot printre străini. Deciziunea ei era să nu-l mai prindă pe Felix prin casa ei să-i strice băiatul. G. Călinescu Câtă vreme Titi a avut de-a face cu Felix, se zăpăcise. Acum, de când a rupt-o, și-a venit în fire și ascultă de ea, cum se cuvine unui băiat cuminte. O dorință are: să-l

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]