6,018 matches
-
ochilor și cercam să věd scris acest nume. Dar răndurile și caracterele îmi apăreau confuse și nu puteam descifra nimic. Atăta numai îmi apărea clar: pe fața cea mare și albă a Convorbirilor se urmau niște caractere ce băteau in strofe de căte patru rănduri (nouě silabe?) despărțite prin mici distanțe" (Gruber, 1888, p. 727). Din cele relatate anterior se poate conchide că rememorarea nu s-a făcut numai cu ajutorul imaginilor auditive și că la baza ei s-a aflat prioritar
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
mituri și o medicină elementar populară. Structurată în agricultori, războinici și preoți, populația Indiei și-a făurit zei corespunzători. Cultura indiano-ariană interasimilându-se, îmbogățindu-se, s-a fixat în memoria textelor vedice (imnuri religioase) în epopeile Ramayana și Mahabharata (100.000 strofe) ca și în alte texte de natură religioasă, morală, socială, filosofică și de practică medicală. Medicina vedică, cu exorcisme și demonologie, e de natură mitică. Vedele datează de pe la anul (1000 î.Chr.), cuvântul veda însemnând, cunoaștere, știință. în cartea a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
35. El însuși recunoaște că a dat un ton prea retoric stanțelor lui Rodrigue, în Cidul. "Trebuie evitată o prea mare afectare. Prin asta stanțele Cidului sunt inexcuzabile, iar cuvintele durerea și Ximena 36, care formează ultima rimă a fiecărei strofe, semnalează un joc din partea poetului, ce nu are nimic natural în ceea ce-l privește pe actor. Pentru a ne îndepărta mai puțin de acest lucru ar fi bine să nu regularizăm deloc toate strofele după aceeași măsură, nici după același
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care formează ultima rimă a fiecărei strofe, semnalează un joc din partea poetului, ce nu are nimic natural în ceea ce-l privește pe actor. Pentru a ne îndepărta mai puțin de acest lucru ar fi bine să nu regularizăm deloc toate strofele după aceeași măsură, nici după același mod de a încrucișa rimele, nici după același număr de versuri. Inegalitatea lor în aceste trei cazuri le-ar apropia mai mult de vorbirea obișnuită, și ar simți ardoarea și elanul unui spirit ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care uneori nu-i urmărește distrugerea decât cu neplăcere, sau cel puțin cu dezgust." (Discurs despre Tragedie) Eroul său își trăiește într-un mod dureros obligația de a comite un act de violență împotriva unei ființe dragi. Rodrigo, în cursul strofei pe care o înșiruie în cuprinsul stanțelor, se miră singur de natura excepțională a nefericirii sale. "O Dieu, l'étrange peine! En cet affront mon père est l'offensé, Et l'offenseur le père de Chimène !"56 (Le Cid, I.
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
douăzeci și patru de piese de teatru 2, își apără arta împotriva detractorilor care îi reproșează că se îndepărtează de Aristotel și îl somează să se justifice, condamnându-i fără drept de apel pe partizanii "artei noi". Această lucrare polemică, scrisă în strofe de endecasilabe, departe de a îmbrăca forma unui tratat, ia ca model "sermo"-ul horațian. Refuzând în mod deliberat să facă operă academică, din dispreț față de reguli, Lope îi trimite la modul ironic pe ascultătorii săi madrileni și pe ai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
face simțită influența cinematografului, invită spectatorul să-și construiască modul de a înțelege piesa confruntând unele secvențe. Acestei fragmentări a acțiunii îi corespunde cea a limbajului dramatic. Song-urile, pasaje versificate și cântate, dotate cu un refren și împărțite în strofe, creează o ruptură formală în raport cu scenele în proză destinate a fi recitate, în același timp cu o ruptură dramatică fiindcă, introducând o pauză lirică ce ține loc de discurs comentator, întrerup acțiunea. Mai mult, legătura dintre song și acțiune se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stanțele, în vogă în teatrul dintre 1630 și 1660, în timp ce Racine nu recurge la ele decât în prima sa piesă, Tebaida, căci moda lor este în declin atunci când își începe el cariera dramatică. 35 Ordonate savant, stanțele sunt constituite din strofe regulate (de la 3 la 8), construite după un același model ritmic. Fiecare strofă, care prezintă o unitate de sens, se termină printr-o cădere. Forma versurilor este aici variabilă, dar cel mai frecvent utilizate sunt octosilabele și alexandrinul. 36 Peine
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la ele decât în prima sa piesă, Tebaida, căci moda lor este în declin atunci când își începe el cariera dramatică. 35 Ordonate savant, stanțele sunt constituite din strofe regulate (de la 3 la 8), construite după un același model ritmic. Fiecare strofă, care prezintă o unitate de sens, se termină printr-o cădere. Forma versurilor este aici variabilă, dar cel mai frecvent utilizate sunt octosilabele și alexandrinul. 36 Peine și Chimène, în fr. (n.tr.) 37 Chapelain i se adresează tot lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acelorași vicii. Constatăm, de pildă, aceeași atitudine critică necruțătoare față de parazitismul și impostura literară în De vorbă cu mine însumi de I. Minulescu și aceeași repulsie față de poezia modernă și simbolistă "a căreia supremă originalitate rezidă în răscăcărarea tipografică a strofei pe o pagină întreagă"47, repulsie care s-a manifestat la Caragiale în ciclul de pastișe parodice după Macedonski (Erato, scapă-mă, Cameleon femeie etc.). De asemenea, schița caragialiană Intelectualii pare hipotextul tabletei Despre scriitori, în care Arghezi a renunțat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avut treizeci de ani - l-am văzut de curând, arată de cincizeci - Papa, fotbalistul, ping-pongarul și poetul, nu părea nici de cincisprezece. Zic poet, întrucît avea un caiet de amintiri, cu poze decupate din reviste, în care copia câte o strofă din cei mai diferiți autori alături de însăilări proprii. Toți își făcuseră asemenea "oracole", împodobite și pictate ca niște măști zulu, în care scriau cugetări sau catrene ori se străduiau să răspundă la întrebări fundamentale cu șabloane rumegate de mii de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
făcând un drum lung, venea de pe colinele din En Gedi. Muzicanți sirieni și egipteni cântau la instrumente - cu coarde, de suflat, de percuție - cu forme și timbre încă necunoscute la Roma; câteodată, un tânăr muzicant sau o fată cânta o strofă cu ritm inconstant. Gajus aștepta plin de entuziasm ora aceea: începea să fie cuprins de dragostea pentru muzică, pe care avea s-o nutrească toată viața. Dar într-o noapte, îndată ce ultimul cântec se stinse cu un sunet dulce, Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bățos, iar noi rămânem perplecși. „Atunci care ar fi funcția literaturii?“, Întreabă timid o colegă, care, se vede clar, nu este de acord cu poziția magistrului. „Aceasta exprimă, și nu creează nimic“, spune C. „Iată, continuă el, dacă luăm o strofă ca «A fost odată ca-n povești,/ A fost ca niciodată,/ Din rude mari Împărătești,/ O prea frumoasă fatăă, se poate observa că, În afară de rimă și ritm, totul se poate reduce la cea mai banală proză: «A fost odată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de studenți admiși În acest an la filologie. George n-a intrat, deși era realmente inteligent și mi-a recitat Înainte să ne despărțim (el pleca În armată!) o poezie „filosofică“ a lui din care n-am reținut decât o strofă: „Ce se-ntâmplă nu se știe,/ Hotărăște numai soarta./ Unii plâng uitați alături,/ Alții au deschisă poarta!“. Făcusem un pariu cu mine și-l câștigasem; eram student la filologie. Acum, ca un adevărat cuceritor, intram prin arcul de triumf ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și rimei. E foarte greu să scrii totul În versuri, chiar cele mai grozave banalități, dar eu zic să scriem cât putem În versuri, iar mai departe În proză. Asta până ne obișnuim! Oricum, scrisoarea să cuprindă cel puțin trei strofe. Restul ne privește! O paranteză: odată, scriind la cenaclu câteva idei pentru critica unei lucrări, am vorbit numai În versuri. Dacă În momentul acela eu scriam altceva, o poezie proprie, orice idee era În versuri! Ca să vezi cum poți scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se mustră imediat pentru jocurile astea de cuvinte, poetizarea asta, care nu era mai puțin demnă de dispreț decât faptul că ministrul apărării spusese „preț“, când de fapt voia să spună „moarte“. —Alterman 3, Îi spuse Fima Tamarei, are o strofă În Cântece despre plăgile Egiptului care sună așa: Și vom aduna iute gloata/trăgând ștreangul vinii,/ Să spânzure pe rege și pe sfetnici/ Și să se elibereze de rușine. După mine, cam asta ar fi mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre care Fima nu știa dacă era o boală de piele cronică sau un defect ciudat din naștere sau poate semnul misterios al unei arsuri Întinse, acesta obișnuia să-i cânte lui Fima, la sfârșitul fiecărui prânz de vineri, aceeași strofă, de parcă oficia un ritual: Efraim, iute ca un mânz, A terminat totul la prânz Acum, de plouă sau de ninge Nu-i nimeni să-l poată Învinge. În ce oraș? Rolul lui Fima În cadrul ritualului fix și sobru era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
copii până i-am legat în scaunele din mașină, promițându-le pungi întregi cu bomboane și niște jucării periculoase pentru mai târziu. Apoi a urmat coșmarul cu cântatul cât a durat drumul, adică timp de douăzeci de minute, a nenumărate strofe cu The Wheels on the Bus. Tally a pus capăt coșmarului la versul „Criminalul cu toporul face harșt, harșt, harșt“ cântat de Ellery, moment în care fetele au început să plângă. Aproape ne-au dat afară de la dentist. Martha a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îmi zise Amidé cu glas mecanic și abia perceptibil. - La salonul oficial, răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată. Plecai grăbit, să mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat din mătrăgună, Norii sunt cărunte zdrențe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul meu culcat pe-o rână Și-ascult, înghemuit sub pătură, Cum ne gonește cineva, ne mătură, - Cum cineva mă cheamă-n casă, Când silă mi-e de pat și masă, Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dintre ei și se Încheia În felul următor: „Dar care va avea norocul și care averea? Tustrei, nici unul, unul sau doi; Căci Soarta, parșiva, nu-și spune vrerea Nici unuia dintre noi!“ Ceva mai Încolo, În carte, Moscheles revenea la această strofă, modificând-o: „Care avea-va norocul și care averea Care avea mai presus să fie - Soarta, parșiva, Spusu-și-a vrerea Lui Du Maurier și mie.“ Lui Henry i se păru că, În ciuda declarațiilor de prietenie ale lui Moscheles, Întreaga carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Tor - o clădire care a supraviețuit ultimului război și care astăzi slujește, cu toată somptuozitatea specifică epocii întemeietorilor, drept sediu al unei bănci poloneze - un ziar local din Danzig publicase, cu câteva rânduri sub numele lui, poeme cu mai multe strofe, plăcut rimate: o duzină bună de poezii închinate primăverii și toamnei, una de Ziua Morților și una de Crăciun, pe care eu le-am găsit acum, adunate ca tăieturi din ziare, în acel cufăr ce a devenit călăuzitor pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acestuia libertatea solului. Cizmele noastre se ating. În stânga și dreapta suntem apărați de șenile. Trei minute, o veșnicie poate să cânte orga. Cotropit de frică, mă piș în pantaloni. Pe urmă tăcere. Lângă mine un clănțănit din dinți, cu multe strofe. Adineaori, ba nu, înainte ca orga să-și fi terminat piesa de concert, atunci a început clănțănitul răpăit, a continuat fără întrerupere și încă mai durează atunci când strigătele răniților încep să acopere toate celelalte zgomote. Oricât de scurtă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cuple - a trebuit să fac pe martorul, fiindcă în sat nu s-a găsit nimeni pentru așa ceva. Născut în Kattowitz, mirele vorbea germana cu accent polonez specifică zonei, cânta avântat la muzicuță și ne-a învățat un cântec cu multe strofe, din care mi-au rămas numai rime izolate ca asta: „Un purice dacă-l ciupește, Antek cu bâta îl lovește“. S-a chefuit zgomotos, în patru, în bucătăria-sufragerie a văduvei de război. Din Groß Giesen, din satele din jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
părea să fie cu totul lipsit de praf; radioul gazdei mele, aflat în bucătărie, lălăia șlagărul nemuritor: „Așa este aerul, aerul, aerul, în Berlin...“ Abia peste un deceniu am scris poemul lung Marea femeie a ruinelor vorbește, în care ultima strofă spunea: „...împrăștiat zace Berlinul. / Praful se ridică, / apoi iar acalmie. / Marea femeie a ruinelor este sanctificată.“ Totul se desfășura aici pe spații mai ample, avea un aer mai sărăcăcios, mai lacunar și mai apropiat de sfârșitul războiului. Mult spațiu între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]