5,716 matches
-
accentua ea. Dar, de când mă știu, am fost o mare româncă, o româncă adevărată care-și iubește țară mai presus de orice. Asta ei au înțeles-o foarte bine din poeziile și articolele mele. Nu poți scrie la modul sublim despre țara dacă nu o ai în suflet. Cred că-mi dai dreptate, nu? Și zicând asta, îi făcu o dezvăluire teribilă. Își deschise leptopul, de pe care îl invită să citească, de acolo din mesajele salvate, câteva dintre articole ei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Pe acest loc s-a ridicat un templu pentru cel ce a fost prea bun cu noi toti - un omagiu pentru cel ce trăiește printre noi. Cuvintele par sticloase și reci, dar numai tu le poți Înțelege... ,,Și cât de sublim ar fi fost!” Mereu alături de tine cu gândul și sufletul” Rosina ,,...Să scriu că ai fost cel mai bun dintre cei buni, În toate privințele? Să scriu că ne-ai fost drag la toti, cei care te cunoșteam? Să scriu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fiind în același timp și idealul suprem de șlefuire a spiritului într-o înțelegere estetică. Înaintea binelui, omul simte o încântare ce-i pătrunde ființa fizică, producându-i sentimentul armoniei, la fel ca atunci când se găsește înaintea unui peisaj natural sublim, frumosul devine un epurator de rău, ipostaziindu-se într-un bun moral. Filosoful credea, ca și Socrate, că omul poate fi format pentru viață și pentru polis prin intermediul educării lui morale continue. Spre deosebire de antecesorul său, Platon consideră că virtutea poate fi
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
următoarele fraze prevestitoare: "Trompeta judecății din urmă să sune când va voi, eu voi veni cu această carte în mână în fața Judecătorului suveran. Voi spune sus și tare: iată ce am făcut, ce am gândit, ce am fost; bun, generos, sublim, când am fost. Mi-am dezvăluit sufletul așa cum l-ai văzut tu însuți, Ființă eternă. Adună în jurul meu nenumărata mulțime a semenilor mei: să asculte mărturisirile mele, să geamă aflând de ticăloșiile mele, cele prin care am trecut să-i
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
general „Reflecțiuni filozofice populare, relative la familie și educațiune”, dezvoltat pe parcursul a zece prelegeri: 1 Familia în stat și societate, educațiunea în familie; 2 Educațiunea fundată pe principii științifice; estetica și psihologia ca părți ale filozofiei; 3 Principii estetice. Frumosul, sublimul și plăcutul. Aplicări la muzică (opera clasică și opera italianăă și la literatură (clasică și romantică); 4 Importanța esteticii pentru educațiune. Principii psihologice. Idealismul și materialismul în psihologie; 5 Temperamentele; 6 Viața de zi și viața de noapte a sufletului
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
în considerare particularul ca particular, fără alt scop decât de a-l relata, și de aceea în cărțile de istorie episoadele și evenimentele sunt cu totul diferite și neordonate ca și cum ar atârna de soartă... pe când, în poezie, una din științele sublime și una din disciplinele apropiate de filozofie, se examinează particularul sub raportul universalului.” J. Chapelain 426. „Trebuie să fii un creator ca să poți citi bine...” Ch. du Bos 427. „Nu mi-e milă de poeții care au rămas fără cititori
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
toată viteza drumul în sens invers, pentru a se apleca asupra suferințelor tânărului Werther, victimă a iubirii. "Cervantes!", i-o întoarse în zeflemea Ahile, insinuând că-și făcea iluzii acest cavaler al tristei figuri. "Dante!", se enervă Arcadi, admirator al sublimei Beatrice, și, traversând rapid Alpii, îi puse în față oglinda unui veșnic îndrăgostit: "Kafka!" "Joyce!", ricană Ahile. Îl vedea de-acum pe rivalul lui vârât până-n gât, la celălalt capăt al Europei, în tovărășia unui jalnic Ulisse modern pe care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai ai curajul să le exprimi. Ar trebui să rămâi aici câteva secole în tăcerea pythagoreică". Noi am putea prefera "tăcerea" unor iluștri români (Iorga, Călinescu, Cantacuzino) pentru a asculta uimirea matinală cât și pe cea de vecernie, intrând în sublima subjugare definitivă. Arta Iașului modulează insidios, cu lumină și grație până și în timpul magiei nocturne, pentru că și nopțile Iașului sunt parcă altfel. La lumina Lunii celeste reflectată pe zidurile vechi de secole, ieșenii se simt ca-ntr-o lume de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pietrei și marmorei cu dalta, talentul și fantezia lui iar admiratorii le descoperă frumusețea. Un cosaș poate fi în felul său la fel de elegant în mișcări ca un dansator? Pictorul îi va putea reprezenta la fel, el pune în valoare sentimentul sublimului în mișcări și la unul și la altul. Ritmul care le reglează mișcările și îi înmlădiază le scoate în evidență trăsăturile, aproape totul dobândește o valoare estetică. Ceea ce conferă armonie în mișcarea aripilor vânjoase ale vulturului sau aripilor fragile ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care ne-o procură mișcările de zbor, tocmai acum când cu toții urmăream atenți pasărea măiastră de pe cer. Și pictorul și profesorul naturalist erau încântați de ceea ce vedeau. Probabil vedeau mai mult decât îmi era mie îngăduit să observ, sesizau poate sublimul mișcării, al acelei expresii într-o desăvârșită armonie cu linia plutirii în aer, o revelare a frumuseții înseși. Pe fețele lor luminate doar pleoapele se mișcau, când lent pentru ca ochii mari să cuprindă întreaga arhitectură a zborului păsării, când repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ajută să pătrundem mai cu înțeles în trecutul nostru istoric și cultural. "Dar mai ales Dosoftei are acea curgere mieroasă a limbii, densitatea de lichid greu a frazei, materialitatea vorbei, care dau mireasmă mâhnirilor abstracte" spune George Călinescu, o sentință sublimă pentru definirea lui Dosoftei. Cercetarea istorică, incompletă, își așteaptă încă adepții pentru a descifra liniile directoare ale evoluției conceptului de bibliotecă. Iașul, centrul cultural puternic, are o situație privilegiată sub acest aspect. Biblioteca se constituie de-a lungul întregii istorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
IDEAL? Oare Iașul ar putea fi locul ideal pentru orice român? E o întrebare care nu ezită, retoric vorbind, să afle răspunsul cât mai aproape de adevăr. Tainele Cetății sunt miraculos întreținute de aducerile aminte. Mitul Iașului și spiritul Moldovei. Colinele, sublime periferii spațiale ale orașului, mănăstirile, sacre respirații către divinitate, străzile, fiecare în parte reprezentând o emblemă și o istorie, monumentele de artă și cultură, oamenii înșiși, destine legate prin toate firele vizibile și invizibile. Ochii orașului ne privesc parcă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Lună. Lumina palidă cade peste tot ce-i în jur și conferă poezie până și celor mai banale lucruri. Parafrazându-l pe Claudel, am spune că nu cuvintele descriu Luna ci Luna născocește cuvintele pentru ca ele să înfățișeze mai bine sublimul din lumina ei. Iar autorul "Adelei", sensibil și romantic, acceptă până la urmă Luna tuturor poeților. Poate de aceea era prezentă și la îngânduratele conversații dintre Emil Codrescu, eternul îndrăgostit, și frumoasa Adela, cântând apoi la clavecin valsuri de Chopin. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu noblețe, demnitate și pasiune, o Cetate a cărții. Mă leagă de această venerabilă instituție în primul rând cei peste 25 de ani petrecuți în miezul evenimentelor ei, dar și clipele paradisului borgesian, un fel de metaforă a solarității și sublimului. Cum să nu fie așa, când am avut privilegiul să constat eu însumi că nimic nu poate fi mai presus decât cartea, această realitate specială în viața omului care își asumă toate dimensiunile posibile, doar ea, cartea, întemeiază esența de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Egipt, Babilon, India, China fiind și maeștri ai vorbirii frumoase. Patria adevăratei arte oratorice este însă Elada, țara în care elocința concura cu literatura și artele, cu logica, filozofia, etica și estetica. Esența strategiei discursurilor rostite avea în vedere atitudinea sublimă față de adevăr și frumos, față de patrie și conștiința civică. Protagoras din Abdera considera elocința "arta ce înnobilează sufletele". Retorica, gnoseologia, logica erau la mare preț, elemente ce aveau să fie folosite la maximum de Demostene în neîntrecutele sale discursuri. Democrit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
contestă. Apelul rousseauist le retour à la nature a fost ca o revelație, după cum reflecțiile novalisiene sau reveriile eminesciene n-au rămas fără ecou. După Mircea Eliade, urcușul pe munte avea un vechi suport metafizic, ca o aspirație ascensională spre sublimul spirit. Dacă grandoarea mării e de nuanță spațială, grandoarea pădurii și a muntelui e de nuanță temporală, cu tendință de reintegrare în timpul mitic. Copacul și omul au corespondențe tainice. De la vizual și auditiv sufletul transgresează în imaterial și invizibil, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de aceea el vedea în natura orașului orizonturi exotice, priveliști și inimi pline de viață, umanizând chipuri estompate, piatră și pământ și plantă și orice. Fantezistul nu avea limite, îmbrăcând cu metaforă când parabolicul și paradoxalul, când iluzia, umbra, raza, sublimul. Și totul trecut prin stări sufletești într-un amestec subtil, rafinat. Iașul de altădată ar fi rămas mai puțin liric, poate chiar mai sărac, stingher și inestetic, lipsit de scânteieri și refracții fără evocările, impresiile, amintirile, portretele lui, ale unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
scrisă într-o carte, reluând o formă inexprimabilă și complexă într-una de curcubeie sonore, înșirate parcă pe fir de borangic, melancolic și sensibil. E forma magistrală a sonatei, e știința instrumentală a armoniei. În cortegiul de acorduri e doar sublimul sunet. Sunetul era lumina... Și profesorul George Pascu, cel fără de care activitatea muzicală ieșeană de câteva decenii nu putea fi concepută, și-a dăruit tot sufletul reperelor istorice și stilistice esențiale pentru înțelegerea drumurilor muzicii (cine își mai amintește de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unui spațiu urban într-o relație a idealului cu realul, a trecutului cu actualul nu-i tot o pasiune? Chiar cu riscul de a fi ușor subiectiv și de a sesiza acel ceva puțin melancolic, puțin distructiv rupând cam abrupt sublimul de palpabil, și poate puțin tragic. Diferența rezultată, ducându-ne la un exemplu celebru, ar fi ca ruptura dintre Don Quijote și Sancho, unul implacabil care urmărește înfuriat mirajul și celălalt prea cinic ca să nu cadă în lipsa de compasiune. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
balcanice, amplifică până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa se explică poate că în această zonă au apărut artiști ca Eminescu, Celan, Enescu, Fundoianu, pe când la Honolulu sau în La Jolla, nu. Ador și detest în egală măsură acest târg sublim și sordid. (Mihai URSACHI) Iașul este un punct strategic al poeziei, ca și Clujul în nord și Bucureștiul în sud. De aceea e și o atât de simpatică (totuși) dispută pentru deținerea întâietății. Credeți că întâmplător Mihai Ursachi și Cezar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
stare euforică, indescriptibilă, ceva de genul razei purtătoare în infinit, ne cuprinde și uităm de noi, uităm de totul. Unde suntem? Muzica se sprijină pe har iar omul pe prelungirile sale metafizice, pe ființa dincolo de ființă. Muzica capabilă de revelații sublime. Dacă luna naște fantasme nocturn-aeriene, Sonata lunii lui Beethoven este "însăși luna pe pământ". Muzică, vis, iluzii, stare de grație, încântare, grandoare. 37 Încerc o stare de fericire inefabilă atunci când pornesc la drum și pe... căile cunoașterii naturii. Cerul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cineva) nu ar mai fi de ordin estetic! Negreșit poezia își asumă și "restituirea vieții" prin însăși viața pe care o redă. Ar fi greșit să înțelegem că pentru asta poezia se rupe de estetic. Până și poeții vagabonzi (dar sublimi) Villon și Rimbaud, chiar dacă au scos diamantul poetic din viața trăită la limitele ei existențiale, au mizat că versurile lor trebuie să îmbrace forme artistice. Inevitabil, liricul se află mereu sub cupola criteriilor estetice. Altfel... 50 Marile puteri nu au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ale omului spre lumină și cunoaștere, tresăriri izvorâte dintr-un ceva legat de trăinicia unui lucru pe care-l dorește prelungit în viață și după ce nu-i mai aparține. Își dorește omul un ceva (altul decât cel de început) măreț, sublim, semeț, impunător, ideal, desăvârșit (aici dicționarul nu este sărac), dar cât de ușor e să viseze! Rămâne până la urmă într-o suferință adâncă și plină de decepții. Învăluit de neliniști, uimiri, înfiorări, obsesii, omul se îndreaptă (sau ar trebui s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dat. Din punctul de vedere al parapsihologiei, se pare că îndoielile scad tot mai mult pe linia probelor concrete cu privire la supraviețuirea sufletului după moarte. Aceasta ar fi și o confirmare a faptului că omul, în evoluția sa, trebuie să-și sublime existența din planul inferior, material, în planul astral, al sufletului pur... Cred că aveți dreptate. Cele aproximativ două secole de materialism (inaugurate de revoluția franceză și întrerupte doar de interludiul romantic în arte și filozofie) au îndepărtat omul de adevărata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
balcanice, amplifică până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa se explică poate că în această zonă au apărut artiști ca Eminescu, Cellan, Enescu, Fundoianu, pe când la Honolulu sau în La Jolla, nu. Ador și detest în egală măsură acest târg sublim și sordid. Cred că nu ar fi rău să încheiem convorbirea noastră, domnule Mihai Ursachi, în nota pe care am început-o, adică pe aceeași temă, adică tot despre poezie. Există în operele unor poeți un fel de teroare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]