5,950 matches
-
bunicul, de vreo 2 m lungime și 1 m lățime). Presărau peste ele sare și paprică (boia de ardei, roșie). Tranșau apoi carnea, șoldurile, coastele și capul. Eu așteptam cuminte să-mi dea bășica porcului. Tata mi-o curăța, o sufla ca să se umfle ,o usca și-apoi o umplea cu boabe de porumb. La capăt lega cu spâcmă (ața de cânepă, de haldani) lungă și pe cuptor cu mâța, mă întreceam la joacă. Sora mă chema mereu la ajutor și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
șanțuri și băltea în voie, până ce căldura, reușea s-o sece de-a binelea. La Maria, fântâna se acoperi cu apă. Noroc că, peste știubei, puneau un capac mare de lemn, ca să nu cadă în ea frunzele sau crengile uscate, suflate de vânt. Abia așteptam ca vremea să se astâmpere, ca să ne putem juca iar împreună. Era într-o vineri. Mamele noastre erau la târg, la cumpărături și noi în livadă, la năzbâtii. Auzind zarvă mare, ni s-au alăturat și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
acestei oglinzi și actul închinării este echivalent vechii scrieri de pe frontispiciul templului de la Delfi: „Cunoaște-te pe tine însuți!” ( Inazo Nitobe) Templele budiste sunt foarte frumoase și beneficiază de o arhitectură deosebită. În plus, zeitățile expuse în interior sunt masive, suflate cu aur și ornate cu pietre prețioase. Culorile vii, aurul și pietrele prețioase, îți iau ochii cu strălucirea lor. „Tango no sekku”(ziua băieților) sau „Kodomo No Hi” Dacă fetițele au ziua lor, nici băieții n-au fost uitați. Ziua
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nă mare Isus Hristos, vechie, În pridvorul bisericei. 38 Una masă de lemnu, pro(a)stă, pentru jertfe. 39 Nouă buți de argint diferite chipuri În care se conține Sf. mo(a)ște a diferiți sfinți și una bucată de argint suflată cu auru, care to(a)te sunt salbă la Maica D(omnu)lui. 40 Una crestelnițe de brad, vechi. 41 Două lăzi de brad vechi. 42 Un clopot mijlociu. 43 Una bucată schijă pentru ti(a)că. Aciasta fiindu averia
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
mi-a vorbit deschis. Are Încredere În mine, Îl cunoaște bine pe tatăl meu, cu care a făcut multe afaceri și de care Îl leagă o prietenie durabilă Încă din tinerețe. Ei bine, domnul Candiano mi-a jurat pe mântuirea sufle tului său că Veneția nu va avea liniște până ce nu-i va dis truge pe Salieri. Prea se amestecă În treburile orașelor lor. și Roma e nemulțumită, și Perugia, și Florența. Deci nu vor economisi nici bani, nici energie pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
capul meu cel prost, am născocit toată povestea, ca să nu vă neliniștesc. Nobilă domniță, vă rog fierbinte nu-i povestiți părintelui meu Constantius despre prostia mea. Aș muri de rușine dac-ar afla toată mânăstirea ce minciuni prostești mi-a suflat Sa tana la ureche! Adelheid izbuti să murmure doar atât: — Trăiește? După ce grăsanul o asigură Încă o dată că Bodo e În viață, neuitând să adauge că trebuie să se grăbească, fata Îi porunci s-o ducă la mânăstirea lui și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Condor era nu doar un loc de popas ci și unul de meditație. De unde și până unde Condor? După cum știam, condorul trăiește prin America de Sud; cine știe ce legături vor fi făcut proprietarii cu legendara pasăre. Meditație și pentru că vântul sufla vrăjmășește dinspre Piatra Neamț, direcția spre Războieni. Abia după încă vreo 20 de kilometri puteam întoarce parțial spatele vântului, determinându-l să-mi ajute bicicleta. Chiar lângă Condor era un indicator: Văleni 10 km. Uite așa, vântul a schimbat, poate în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a mai ratat ținta. A lovit ca un trăsnet în cutia craniană a patrupedului. Sângele a împroșcat-o pe bunica peste tot: pe mâini, pe rochie și pestelcă, pe față... Câinele era la pământ, dar încă nu murise: gemea și sufla pe gură valuri de sânge spumos. Încă o lovitură. Încă una și încă una, până când în fața noastră nu se mai găsea decât trupul schilod, zdrobit și însângerat, al celui care fusese cândva superbul carpatin-mioritic. Dacă a avut mustrări de conștiință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ani. Viața i-a fost extrem de grea, muncind cu palmele la tăiat lemne, la cărat și alte munci manuale. Între timp se străduie să se cultive, citind la lumina focului din vatră. Într-o noapte, ca să oprească vântul ce-i sufla În cabana de lemn, a pus acolo o carte Împrumutată, care Însă i-a stricat-o ploaia. A fost nevoit să muncească 3 zile pentru a o plăti. Fiind adolescent, a făcut un voiaj pe Mississippi până la New Orleans. Cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pe ea și cu lumânarea. S-a așezat cuminte pe un scaun din imediata apropiere a fotografiei cu Shri Mataji, și-a întins palmele pe dinainte, așa cum fusese instruită puțin mai devreme și... a așteptat. A așteptat până ce bărbatul a suflat în lumânare și i-a spus că este gata, că se poate ridica. Îmbrobodită așa cum era ea, cu fața-i curată și senină, era aidoma unui... înger! A unui înger ce, după terminarea purificărilor, a rămas într-o meditație necomandată
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Huși, unde familia se adăpostise de război. El și Pițu aveau degetele încleștate de frig și tremurau din toate încheieturile, oricât de mult ar fi încercat să-i încălzească maică-sa, acoperindu-i cu tot felul de pături, de haine, suflând slăbită cu aer cald pe cefele lor și frecându-i întruna pe spate. Un frig care-ți îngheață rinichii mai întâi, de nu-ți mai simți spatele, apoi urcă și parcă-ți ține plămânii în loc, nelăsându-te să respiri cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și a luat-o încet, la pas, spre Cotroceni, drept de la Elisabeta pe Carol al II-ea și până la Palat, de unde începeau deja să se întoarcă grupuri mari de oameni îndo- liați, de o tristețe nemaiîntâlnită, ținându-se de mâini și nesuflând o vorbă, cu lacrimi în ochi și capetele ușor lăsate în jos, de parcă tuturor le-ar fi murit propria mamă. Odată cu moartea regelui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea, în 1930, regina a fost
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de departe, au Împărțit timpul lor - Timpul lor! - cu mine, acel timp al luptei, credinței, Îndoielilor, erorilor multiple, lașităților, dar și al unui curaj care nu rareori ne-a surprins pe noi Înșine, de parcă un Înger teribil și atent ne sufla la ureche, În ora ezitărilor și a tentațiilor demonice și atractive, reacția, gestul hotărîtor, adeseori sinucigaș! Dar... dar... dar...! Nu, nu Înșir aceste lucruri cu mânie; e „prea târziu” pentru mânie, În cazul meu este ora reflecției calme, reci - atât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din partea „opoziției”, au ajuns În sfârșit la putere, cu corifeii lor cu tot, În frunte cu profesorul de geologie Emil Constantinescu (care a avut amabilitatea de a deschide balconul ce dădea spre facultatea sa „Pieței Universității”Ă, și dezamăgirea a suflat Încă o dată cu putere peste Întreaga suflare românească: nu numai peste exaltații care au adus la putere Convenția Democrată. Dar... și aceasta era cumva previzibil; cum să scoți de pe un an pe altul o societate, o țară aflată În mari dezechilibre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
direct la subiect și, înainte să-mi dau seama, îngrijorarea ei crescândă vizavi de „problemele mele de abuz de substanțe interzise“ au ajuns să domine conversația. Asta probabil se datora șervețelelor Kleenex pe care le consumam și în care îmi suflam cheagurile de sânge din nasul meu dureros și paradit. După care a vrut să discute despre Robby, dacă mai nutream vreun resentiment, ca apoi să sară subit la Jayne și la ce anume aveam de gând cu ea. Așa că răbdarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
promis soției că voi căuta un pic de ajutor și acum sunt aici și vreau să fiu ajutat, dar n-am nevoie de alte reclamații despre cum irosesc vremea altcuiva, bine? Mi-am luat un alt Kleenex și mi-am suflat nasul. Șervețelul căpătă un roșu aprins. - Și de ce ești aici, domnule Ellis? (Si de ce esti aisi, domnu Erris?) - Ei bine, am această stare de anxietate, știți, tulburări anxioase. - Vizavi de ce? - Hm...accidente de avion...teroriști... Am făcut o pauză, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o ținea în mână: Dați-mi-o. O ținea ferm, scrutându-mă încruntată. Continuam să trag. Ea n-o lăsa din mână. Privirile noastre s-au înfruntat o vreme. În cele din urmă m-am lăsat pe spate în fotoliu, suflând greu. A așteptat răbdătoare. - Domnule Ellis, motivul principal pentru care vă aflați aici e să găsiți o cale de a vă înțelege cu fiul dumneavoastră. Asta e esențial. Asta e necesar. Să vă raportați la fiul vostru. Nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era transparentă, așa că nu mai trebui să sfârșească fraza. Mi-a observat reacția și m-a întrebat cu un ton jucăuș: Pot să te miros? M-am decis să fiu și eu jucăuș. - E un examen ușor de trecut. Am suflat, apoi am sărutat-o. Lângă mine am simțit-o moale și mică. Zâmbetul i-a revenit când ne-am desprins, dar încă părea îngrijorată (va înceta vreodată?) întrebându-mă: - Și nimic altceva? - Iubito, ascultă, nu m-aș pune nici pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fața mea. Acoperindu-mi ochii cu mâna, am zis: „Da, da, suntem bine,“ cât de curtenitor. Din unghiul în care mă aflam, capul masiv al grifonului plutea direct sub el. - Doamnă? întrebă gardianul, îndreptând lanterna spre ea. Nadine se aranjă, suflându-și nasul. Își drese vocea și privi printre pleoape spre gardian, răspunzându-i, zâmbitoare, cu o voce reținută, fals-voioasă: - Suntem bine, suntem bine, mersi mult de tot. Lumina păru absorbită de masca Nadinei înainte ca gardianul să plece, aruncându-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aș fi crezut ceea tocmai îmi spusese mi s-ar fi făcut rău. Plânsul era amplificat de liniștea din restaurant. Rușinea a forțat rapid plânsul să înceteze. - Cenușă? Ai văzut așa ceva? Am luat un șervețel din suport și mi-am suflat nasul. Despre ce vorbești? - Unul era fermier. Celălalt avocat. Miller făcu o pauză. Ai citit jurnalul de pe site-ul unde relatam aceste două incidente? - Nu. Am înghițit în sec. Îmi pare rău. Nu l-am citit. Trebuia să plec de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cât de...rău ? Vreau să zic trebuie să fiu acolo? M-am forțat să încetez să mai plâng și am fost surprins să constat că am avut puterea s-o fac și m-am șters la ochi și mi-am suflat nasul cu un alt șervețel. Am văzut că erau vreo zece șervețele mototolite și înșirate în fața mea. - Cât de rău poate să fie? Miller spuse următoarele: Odată am avut de-a face cu un contabil care spunea că era posedat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a trebuit să plece subit, alertat de un telefon de acasă - era tocmai perioada fierbinte a partajării bugetului public pentru anul următor și trebuia să obțină subvenția de stat pentru Casa sa de Creație, o alocație deloc sigură. Thomas le „suflase” concurenților săi din Berlin, cu Literatur Express-ul, partea leului din fondurile alocate culturii în 2000, era foarte pizmuit și, ca atare, nu-și permitea să încredințeze altora să-i reprezinte interesele. Viața e dură și trebuie să continue și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Wilbur sau Robert Bly, poeți americani de vârf, aveau păreri entuziaste, Nichita, despre care Matei - de altfel, ca și alți universitari care au emigrat și au publicat peste două decenii în spațiul literar american, Virgil Nemoianu sau Toma Pavel - nu suflă o vorbă! Cum poți avea, exprimată, o părere înaltă despre un creator român de o originalitate și viziune extraordinară în țară și o alta dincolo de frontiere? Au existat oare, în America sau Europa postbelică, poeți mai originali, mai autentici decât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prisos: zgomotele străzii, gustul pâinii, forma patului, tălpile din piele ale sandalelor, goliciunea piciorului... Nicio aluzie la starea vremii, la ora din zi ori din noapte, la oboseala picioarelor, la distanțele parcurse. Fuga în Egipt? Nici Marcu, nici Ioan nu suflă niciun cuvânt despre așa ceva. Pe jos? Călare pe măgăruș sau pe cămilă? Cu ce bagaje? Câte zile a durat? Prin ce oaze a trecut? Ce mâncau? Cu ce se acopereau noaptea? Ispitirea din deșert? Care anume? Spațiile albe din povestire
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ce? Dacă natura adevărului transpare din grija manifestă de a-și arăta cât mai puțin din măreția lui, atunci aici Dumnezeu a nimerit-o. Era locul cel mai potrivit pentru așa ceva. În afara cupolei strălucitoare de pe Stâncă, care merita să fie suflată cu aur pentru a da o mai bună idee despre poarta raiului, unde piuie turturelele și se odihnesc, sub stânca lui Abraham, sufletele musulmanilor în așteptarea Judecății de Apoi interdicția de reprezentare a fost bine respectată. Privită din exterior, moscheea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]