6,105 matches
-
Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta. 7. Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înțepat curcubetele, și curcubetele s-a uscat. 8. Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat de la răsărit, și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci, a dorit să moară, și a zis: "Mai bine să mor decît să trăiesc!" 9. Dar Dumnezeu a zis lui Iona: "Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
cuvinte; nu le-am auzit, dar pot să-ți spun că nu te-a confundat cu altcineva. I-ai văzut pe cei care-l Înconjoară? Sarcina lor este aceea de a se informa asupra componenței fiecărei solii, de a-i sufla vizirului numele și poziția celor care se Îndreaptă spre el. Ei m-au Întrebat de numele tău, s-au asigurat că erai chiar Khayyam din Nishapur, savantul, astrologul, n-a existat nici o confuzie În privința identității tale. De altminteri, În aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dinastiei, ea nu poate decât să te primească. Cadiul n-are altceva de făcut decât să dea din cap, Nizam continuă: — Când vei ajunge În sala draperiilor, vei povesti despre nenorocirea În care se află Samarkandul din cauza ereticilor, dar nu sufli o vorbă despre convertirea lui Ahmed. Cu totul dimpotrivă, vei lăsa să se Înțeleagă că Hasan Sabbah Îi râvnește tronul, că viața Îi e În primejdie și că numai Providența ar mai putea să-l salveze. Vei adăuga și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
viu. Se grăbește să Îndepărteze toți curioșii, n-o păstrează alături decât pe Djahane, două-trei apropiate, și un medic al curții care ține mâna lui Malik Șah. — Stăpânul Își va mai veni În simțiri?, Întreabă Chinezoaica. — Pulsul slăbește, Dumnezeu a suflat În lumânare, ea pâlpâie Înainte de a se stinge, n-avem altceva de făcut decât să ne rugăm. Dacă aceasta e voința Preaînaltului, ascultați bine ce am să vă spun. Nu este tonul unei viitoare văduve, ci al unei stăpânitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
odihnească, Își toarnă dușca de dimineață, mai Întâi doar un deget de vin, pe care-l soarbe dintr-o Înghițitură, apoi un pocal plin, pe care-l ia cu el pentru o plimbare prin grădină. Face un ocol, se desfată suflând roua rămasă pe flori, apoi se duce să culeagă dude albe, pe care le așază, zemoase, pe limbă și le strivește de cerul gurii, la fiecare Înghițitură de vin. Astfel Încât, atunci când se hotărăște să se Întoarcă, s-a scurs deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce fericire trebuie să fi simțit! Am citit relatarea În L’Intransigeant. Mi-l trimite regulat, numai că Îl primesc cu Întârziere. Lectura lui Îmi aduce la urechi veștile din Paris. Djamaledin vorbea anevoios o franceză corectă, uneori eu Îi suflam cuvântul pe care părea să-l caute. Când nimeream, Îmi mulțumea, dacă nu, continua să-și cerceteze memoria, cu o ușoară contractare a buzelor și bărbiei. Continuă: — Am trăit la Paris Într-o odaie retrasă, dar ea se deschidea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toate ușile, trimiteți-i un mesaj și amintiți-i că ați văzut-o la mine acasă. Un cuvânt din partea ei, și multe dintre piedici se vor netezi. XXIX Cu corabia cu pânze până la Trapezunt, Marea Neagră e liniștită, prea liniștită, vântul suflă slab, contempli ore În șir același punct de pe coastă, aceeași stâncă, același boschet anatolian. N-aș fi avut motive să mă plâng, aveam nevoie de vreme calmă, dată fiind misiunea arzătoare pe care trebuia s-o Împlinesc: să memorez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știau nici ei. Am hotărât să mă Îndepărtez doar de navă și să aștept, la o jumătate de milă, să fiu chemat printr-un semnal oarecare. Pe parcursul primelor minute, grija noastră, a tuturor, a fost să ne apărăm de frig. Sufla un vânt Înghețat, Împiedicându-ne să ascultăm aria pe care o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu vrea să discute subiectul. Ce articol? spune Janice pe un ton total neconvingător. Nu știu despre ce vorbești, draga mea. — Eu... nu citesc reviste, spune Maureen, roșind și ferindu‑și privirea. Abia așteptăm să‑l cunoaștem, zice Angela și suflă un nor de fum. Nu‑i așa, Janice? Mă uit la ea nedumerită - apoi apoi la Janice, care nu îndrăznește să se uite în ochii mei și la Maureen, care se preface că tocmai caută ceva într‑o trusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o mega vedetă și să câștig tone de bani... Și, dup‑aia, brusc, toate astea au dispărut. — Vai, Bex! Suze plânge și ea de‑a binelea. Mă simt atât de groaznic! — Nu e vina ta! Iau un șervețel și‑mi suflu nasul. Dacă e vina cuiva, e a celor de la Daily World. — Îi urăsc! zice Suze pe un ton sălbatic. Ar trebui spânzurați și biciuiți. Așa a zis Tarkie. — A, da? zic, după o pauză. Deci... l‑a... văzut și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nu prea bine. Îmi strâng brațele în jurul meu. De fapt, nu merge în nici un fel. — Serios? Suze mă fixează speriată. Doamne, Bex, dar ce s‑a întâmplat? — Păi, ne‑am certat... — De la articol? — Să zicem. Iau un șervețel și îmi suflu nasul. Mi‑a zis că i‑am stricat afacerea și că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică‑sa vacă? Suze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vorbă cu tine. — Da, nu e ziua ideală. Aici sunt perfect de acord. Chipul îi e străbătut de un zâmbet amuzat. Dar de unde era să știu că ai de gând s‑o ștergi din țară? Nemernicul de Michael n‑a suflat un cuvânt. Se încruntă. Și n‑am putut să stau cu mâinile în sân și să te las să dispari. Își împinge paharul pe masă absent, de parcă ar căuta ceva, și mă uit la el neliniștită. Ai avut dreptate, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai mult. ― Vreo rotație? ― Da. Cam două ore, reproducând figurile inițiale. Vă spun mai multe peste zece minute. ― Este destul deocamdată. Care-i gravitația? Lambert studie niște înregistrări. ― Punct opt șase. Trebuie să fie o materie deosebit de densă. ― Să nu suflați o vorbă lui Parker și Brett, zise Ripley. O să creadă că e vreun metal greu și o să meargă să prospecteze pe undeva până să descoperim identitatea necunoscutului. Ash făcu o observație mai pragmatică: ― Se poate merge pe sol. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
elementelor în exteriorul navei deteriorate. Treptat întunericul făcea loc zorilor. Pentru ei primii zori pe această lume aridă. Apoi întorcându-se spre colegii ei, continuă: ― Oricum prefer asta decât să mă fi pus pe o planetă gazoasă, pe care vântul suflă în perioada de acalmie cu trei sute de kilometri pe oră, și o gravitație zece sau douăzeci. Aici măcar putem să mergem fără generatoare de suport, nici stabilizatoare. Nici nu știți ce fericiți sunteți! ― Necazul e că nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu liniștea sufletul. Aerul părea rezultatul respingător al unei experiențe chimice nereușite; solul avea culoara unei nave cosmice industriale. Lui Lambert îi fu milă de orice ar putea trăi aici. Dar s-ar putea oare dezvolta viața aici? Intuiția îi sufla că nu. Poate că avea dreptate Kane când zicea râzând că lumea aceasta era un paradis conceput pentru cine știe ce creatură necunoscută. Dacă ar fi să aibă dreptate nu și-ar dori deloc să aibă de-a face cu un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vedea gaura de aici. ― Nu are importanță deocamdată. (Ash se ridică, îngândurat.) Cine a acționat semnalul de alarmă? Ripley îl privi drept în ochi. ― Pe mine mă-ntrebi? ― Ce vrei să spui? Ea-și șterse sângele scurs din nări, apoi suflă. ― Presupun că alarma s-a declanșat singură... Ar fi explicația cea mai logică nu-i așa? O funcționare proastă, accidentală, și coincidență ― din întâmplare ― Înțelegi ce vreau să spun... Ofițerul științific miji ochii, o privi intens. Înainte de a vorbi, Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
elegante și frumoase face, așadar, și filosofic În cazul lui Oedip, victoria asupra sfinxului a fost opera. Ea nu putea să treacă fără urmări. Și n-a fost nici simplă ca În Mașina infernală a lui Cocteau, unde sfinxul Îi sufla chiar el răspunsul lui Oedip. SÎnt oameni care cutează chiar mai mult decît sînt În stare să suporte, iar Oedip face parte dintre ei. Nu-i putem explica și eroismul prin destin. Un Oedip care n-ar avea dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
se Învîrtește și totuși, poate, tocmai adevărurile banale e nevoie să ni le repetăm. Ca, de pildă, acela că orice referință la curaj În afara memoriei e o vorbă goală. E mult Înainte, de răsăritul soarelui, totul e Încă tulbure și suflă un vînt umed și insinuant. Aud marea fără s-o văd. Dacă m-aș apropia de fereastră aș și vedea-o, prin Întuneric, albind ca o insomnie stîncile. Îmi place Însă mai mult să dau fiecărui val, după sunet, forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nu ne mai putem Întoarce decît lucizi, căci ne-am pierdut inocența și puterea de a privi un copac ca pe o poveste. Riscul de a urca muntele din nou e de a-l găsi gol, legendele au murit, vîntul suflă pe stîncile și prin iarba de pe Olimp singur, demistificator și nostalgic, dovadă că misterul s-a risipit. Scepticismul față de lucrurile cu care venim În contact e o descoperire a adulților. Nici un copil nu e sceptic, toți ne naștem cu darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
aici. Ceea ce mă interesează este să duc pînă la capăt, dacă voi reuși, aceste aventuri interioare; dealtfel, singurele accesibile cuiva care a ales Între Ariadna și Tezeu. Cunosc acum bine Împrejurimile, m-am deprins să disting vîntul după felul cum suflă din direcția mării sau a deltei, să Încerc chiar o vagă melancolie la gîndul că În curînd voi pleca. Am o memorie ciudată care păstrează cu o mare fidelitate senzațiile și sînt sigur că-mi voi reaminti multă vreme detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pac! Bichonul îl aude și se repede în ușă, ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Sfântului Duh, Amin. Închide ochii. E ora 11.59. Toți cei din jurul blocului privesc spre fereastra unde pâlpâie lumânarea. Camerele de televiziune sunt îndreptate și ele în aceeași direcție. La 12.00, lumânarea se stinge brusc, ca și cum cineva ar fi suflat în ea. Părerile sunt împărțite. Unii cred că Lionel e cel care a suflat în lumânare și că trăiește. Alții sunt de părere că s-a întâmplat ce i-a fost scris și lumânarea s-a stins odată cu el. Transmisia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spre fereastra unde pâlpâie lumânarea. Camerele de televiziune sunt îndreptate și ele în aceeași direcție. La 12.00, lumânarea se stinge brusc, ca și cum cineva ar fi suflat în ea. Părerile sunt împărțite. Unii cred că Lionel e cel care a suflat în lumânare și că trăiește. Alții sunt de părere că s-a întâmplat ce i-a fost scris și lumânarea s-a stins odată cu el. Transmisia TV din garsonieră s-a întrerupt, conform contractului, la miezul nopții. Nimeni n are
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului pacient dispăru instantaneu, odată cu flacăra. Domnul Vasile s-a apropiat, zâmbind, de următorul. Cucernicul neurastenic, cu părul vâlvoi. I-a stins și acestuia lumânarea. Apoi, grasa cu păr verde și cu privirea diavolului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
instantaneu, odată cu flacăra. Domnul Vasile s-a apropiat, zâmbind, de următorul. Cucernicul neurastenic, cu părul vâlvoi. I-a stins și acestuia lumânarea. Apoi, grasa cu păr verde și cu privirea diavolului. Apoi, următorul și iar următorul. Când se pregătea să sufle în lumânarea băiatului care tremura, zgâlțâindu-se, neputincios, s-au stins, dintr-odată, ca la un semn, cu toții. Ca la un semnal, toți cei din nesfârșitul rând, încolonați până departe, departe, și-au stins, dintr-odată, lumânările. Au dispărut cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]