KorAP: Find »[drukola/base=tânără & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...204 205 206 ...343 >

8,562 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

ace atît de nasol! Replica promptă și virulentă Îl descumpăni. Și În plus mai era și ocărît! Vexat de aluzia la stilul lui vestimentar, Fersen luă loc, fără să mai aștepte să fie poftit, În mașina Mariei și trînti portiera. TÎnăra polițistă se strecură la volan. - Vii direct de la Paris? - Eram la Nantes, eram pe punctul să Închid un dosar pentru DCR. - DCR, ce e asta? - Departamentul crimelor ritualice... DCR se ocupă de toate omuciderile legate de elemente care, cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
unuia din radiatoarele de la jandarmerie. Își uită iute ranchiuna trăgînd cu coada ochiului la Marie, care se schimba În biroul vecin. Făcu un pas Într-o parte pentru a avea o vedere mai bună spre imaginea senzuală și ireproșabilă a tinerei, și Își recîștigă buna dispoziție. Cafeaua caldă Își răspîndi aroma familiară și liniștitoare. Marie umplu un bol și-l puse În fața lui Fersen. El Îi mulțumi cu un zîmbet, apoi o atacă direct. - Să fie limpede: eu nu cred În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
informații Înainte să sosească la Lands’en. Marie Kermeur era o excelentă polițistă. Inteligentă, curajoasă, echilibrată. Numai că În această ciudată poveste care-l făcea să rămînă blocat În acel colț pierdut de țară, Fersen nu ignora faptul că familia tinerei OPJ era dublu implicată. - Ce părere ai despre menhirul acela din care picură sînge? Întrebă el. Marie oftă, cercetase monolitul pe toate părțile, sondase crestăturile adînci care desenau semnul păsării, nu dăduse de nimic anormal În afară de urmele de sînge. - A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se opri la un detaliu de un realism barbar: unul dintre jefuitori, ținînd de păr o femeie tînără Într-o atitudine imploratoare, Îi tăia gîtul Într-un val de sînge. - „Ospitalitatea“ văd că e pe la voi o tradiție, persiflă el. TÎnăra polițistă dădu din umeri și continuă: - Masacrele și jafurile au continuat mai bine de doi ani. PÎnă În acea noapte cumplită În care jefuitorii au făcut să naifragieze al nu știu cîtelea vas și au ucis marinarii... Fără să știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Lumina deveni brusc mai strălucitoare și niște litere luminoase se iviră net Într-o fracțiune de secundă. Uluită, recunoscu imediat fraza În dialect breton: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. TÎnăra polițistă se făcu lividă: și de data asta mesajul Îi era adresat tot ei, personal. Simți aceeași neliniște surdă ca atunci cînd se trezea din acel oribil coșmar care o chinuia iarăși de cînd se reîntorsese pe insulă. Lucas Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
E vorba de ramuri care... - Sau de consecințele unei Încăierări care degenerează În crimă! - Nu l-am ucis pe Gildas, era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă... Stingherită sub privirea tăioasă a lui Lucas, tînăra polițistă Întoarse capul pentru a se concentra din nou asupra lui Chantal, a cărei buză sîngera. Fersen Îi puse cătușe lui Yves și se Întoarse spre soția acestuia. - Vă aștept la poliție de Îndată ce este posibil, pentru depoziție. Făcu un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie, insensibilă la jeturile de benzină care țîșneau, stropindu-i hainele și solul de jur-Împrejur. TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît putu mai mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte și să scoată o brichetă Zippo, scăpărînd-o. Flacăra acesteia se reflectă scurt În pupilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
revedea, Îi aruncă el comandantului În chip de salut. - Viața e plină de surprize, răspunse glacial polițistul. Christian se Îndepărtă. Avea de acum un motiv suplimentar să dorească s-o ia pe Marie cu el departe de acolo. Se Însera. TÎnăra polițistă stătea pe faleza care domina golful Jefuitorilor de corăbii, vizibil cufundată Într-o dilemă greu de rezolvat. Faimoasele puncte obscure pe care Lucas voia să le lămurească se Întîlneau cu propriile ei Întrebări. Pentru specialistul În crime ritualice, chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie, știind perfect că spunînd așa ceva Își tăia singură punțile. În ce privește restul, o să vedem la momentul potrivit. - Marie are dreptate, declară imediat Christian. Avocatul care te-a eliberat se va ocupa și de fiul tău, bătrîne, nu-ți face griji. TÎnăra polițistă aruncă o privire piezișă spre Fersen, care Își atribuise fără rușine meritul acelei eliberări anticipate. Ce taler cu două fețe! Christian o trăgea deja de mînă, spunînd sus și tare că de acum nimic nu se mai punea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
trecu pe sub nas, răspîndind un ușor parfum. ZÎmbi deschis uitîndu-se la ea cum se Îndepărta cu pas marțial, haina scurtă lăsînd să se vadă legănarea feselor pe care, ce mai Încoace și-ncolo, le găsea foarte frumoase. Ziua Începea bine. TÎnăra OPJ se proțăpise cu un aer foarte profesionist În fața planului insulei, prins pe peretele jandarmeriei. Trecură În revistă elementele pe care le aveau, apoi Lucas Întinse mîna după o cariocă. Morineau, dornic să-și dovedească utilitatea, Îi Întinse toată cutia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îndemnă să se ducă acasă. Tot mototolindu-și pachetul de cîrpe, În mod vizibil nepricepînd de ce Îi confisca Marie jucăria, dezamăgit și contrariat, Pierric se Îndepărtă În cele din urmă cu părere de rău. Lucas nu era probabil prea departe. TÎnăra polițistă străbătu situl, trecu de tumulus și aruncă o privire În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii. Recunoscu imediat haina din cașmir a lui Fersen. I se păru ciudat că o lăsase pusă pe stînci, unde spuma valurilor Începuse s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de val, gata să-și ia zborul, iar Lucas clocotea că nu poate goni la fel de repede cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se instală liniștită la căpătîiul tinerei femei care stătea acum calmă, nemișcată. De Îndată ce privirea pătrunzătoare a Yvonnei văzu că dispare chipul infirmierei, se ridică fără grabă, apucă o pernă pusă pe un scaun și se apropie de Marie, pe care o pironi cu privirea fără urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ce vorbi. - Cum am putut crede măcar o clipă că aș putea pune capăt tuturor acestor crime? Vocea era posacă, aproape lipsită de culoare. - Ce pretenție! - O să punem capăt, Îți dau cuvîntul meu. Cu inima strînsă În fața suferinței tăcute a tinerei femei, Își puse mîna peste mîna ei. Era Înghețată. Sensibilă la acel contact care o aducea Înapoi la o realitate pe care o refuza, Marie Își trase mîna. Fără bruschețea care Însoțește revolta și pe care Lucas oricum ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
bătea lumina lanternei rămasă Înțepenită În scobitura pietrei. Era cumva victima unei halucinații? Lucas o văzu cum prinde să izbească piatra cu mîinile goale și era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze sub degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care continua să zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste ea. PÎnă ce aduse la lumină un briceag mic și ruginit, cu mîner de sidef. - N-a ajuns singur aici. Cuprins de o speranță nebunească, Lucas prinse unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
spre Stéphane care se uita la ei stupefiat. - Ei, care e vestea, Morineau? Bună sau rea? - Bună. Jandarmul Îi Întinse un mic dosar. - Legistul e categoric, Loïc Kermeur n-a fost asasinat: s-a sinucis. Abia cînd o văzu pe tînăra polițistă devenind lividă pricepu ce gafă făcuse. - Îmi pare rău, Marie, Îngăimă el făcîndu-se iar roșu la față, credeam doar că o să-ți facă plăcere... Roșeața din obraji i se accentuă. - Adică... vreau să spun că e o crimă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie. Zăcea pe burtă, cu brațele agățate de o biată bucată de lemn. Nici un semn de viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul care, ținîndu-și brațele Încrucișate pe piept, se lăsă să cadă drept spre obiectiv, apropiindu-se de tînăra femeie, desprinzînd-o de pe bucata de lemn, trecîndu-i o curea pe sub umeri, agățînd-o de propriul lui harnașament și ridicînd apoi degetul mare În sus: gata de ridicarea cu scripetele. Lucas n-o scăpă din ochi În timp ce urca spre el. Extrema ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ambițiile ei nu se opresc aici. Caută prin alte mijloace să obțină ceea ce originea ei nu i-a dăruit. Lucas făcu o pauză Înainte de a adăuga: - CÎnd de fapt avea dreptul. - O spui de parcă ar fi fost escrocată, se Încruntă tînăra polițistă. - Așa și este. În cîteva cuvinte, Îi rezumă ce aflase la Închisoare. Marie era năucită. - Fiica Yvonnei și a lui Arthus... Un amestec redutabil, murmură ea. - Da, profilul ei se potrivește destul de bine cu acela al ucigașului, admise Lucas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tot am ajuns aici! - Loïc s-a sinucis, Gwen, spuse Încetișor Marie. Vestea o lovi parcă În moalele capului. Trăsăturile chipului i se scobiră, umerii i se gîrboviră, ochii i se Închiseră. O imagine Îmbătrînită ca acelea retușate pe computer. TÎnăra polițistă avu sub ochi o scurtă imagine a ceea ce avea să fie Gwen peste zece sau cincisprezece ani. Sinucidere. Într-o fracțiune de secundă, Gwen Îl detestă pe cel pe care-l iubise atît de mult și care o abandonase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Clubul Mickey. Înțelese atunci că avea să moară. Pe insula aceea de la capătul lumii. Și izbucni Într-un rîs deznădăjduit. Ușurarea lui Gwen deveni palpabilă cînd o recunoscu pe Marie În silueta proțăpită pe malul estuarului. Măsurînd-o din ochi pe tînăra polițistă, Încercă din nou să lanseze motorul. - Bujiile nu mai funcționează. Soțul tău trebuia să le schimbe În următorul weekend. Gwen dădu drumul cablului care se Încolăci cu un zgomot sec și Începu să rîdă. Blestematul de Philippe, hotărît lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Gwen căzu În apă. Văzînd-o cum Încearcă să se agațe de malul alunecos al estuarului, Marie Îi veni În ajutor. MÎna lui Gwen se Încleștă peste a ei și, cu o forță nebănuită, o trase violent În față, făcînd-o pe tînăra polițistă să cadă cu capul Înainte În apă. Marie ieși la suprafață, pe jumătate sufocîndu-se, și se feri În ultima clipă de vîrful vîslei scurte cu care Gwen Încercă s-o doboare. Se dădu la fund, făcu cîteva mișcări rapide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație pe scaunul din dreapta șoferului În mașina Méhari, legată cu cătușe de mînerul portierei, Gwen clănțănea din dinți În ciuda păturii pe care Marie i-o pusese pe umeri. TÎnăra polițistă, ținînd legătura prin radio cu Morineau, află că Lucas plecase spre Argoz, În urma unui apel de ajutor lansat de Gwen Le Bihan, cam cu douăzeci de minute mai Înainte. Îngrozită, Marie Întoarse capul spre pasagera ei, care nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îl convinsese, nu fără bătaie de cap, s-o lase pe ea s-o interogheze pe Gwen. Singură. Dacă aceasta avea să treacă la mărturisiri, n-avea să le facă În fața unui străin. De treizeci de minute erau acolo, iar tînăra polițistă Începea să se Îndoiască În mod cît se poate de serios că va izbuti să-i smulgă adevărul. - Mă obosești cu adevărul tău, Marie Kermeur, mă obosești de cînd te știu. Nu ești decît o fată răsfățată de părinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
iar Gwen păru gata să izbucnească În plîns aflînd că Gildas, Loïc și Yves le povestiseră părinților totul. Era oare sinceră cînd afirmase că nu auzise niciodată vorbindu-se despre lingouri? Privirea albastră Înecată În lacrimi picura Îndoiala În sufletul tinerei polițiste. - În legendă, jefuitorii de corăbii erau șase. În grupul vostru cine era al șaselea? Pierre-Marie de Kersaint? - PM? Gwen rîse disprețuitoare. - Prințișorul nu se amesteca cu gloata, că doar sărăcia putea fi contagioasă. Cine vrei să fi fost? Pierric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În apă. Era dorința lui Loïc să fie scufundat În mare după moartea sa, desigur că asta ar fi fost și dorința lui Nicolas dacă viața i-ar fi dat timp să se gîndească la sfîrșit. Din dragoste pentru ei, tînăra polițistă era gata să Încalce legea. Cu mîna În mîna tatălui ei care mormăia În bretonă rugăciunea pentru marinari, privi sicriele Îngreunate de lest care se afundau Încet În apele adînci. Bulele de aer plesniră la suprafața apei, apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mi-a dat bani ca să nu dezvălui lumii că Gwen e fiica lui... - Ai fi putut obține mai mult de la castelan, Yvonne, mult mai mult, o ironiză Fersen. Brutăreasa se chirci pe scaun. * * * Jandarmii aflați de pază o văzuseră pe tînăra de Kersaint sosind nebunește pe bicicletă și intrînd pe furiș În camera lui Ronan. Se Întrebaseră o clipă dacă trebuia să intervină și pînă la urmă se mulțumiseră să consemneze vizita În raport. CÎnd limuzina castelului se opri În fața proprietății

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]