7,762 matches
-
ca formulă rafinată a preferinței pentru materie ca principiu care consolidează cunoașterea. Iluminismul concepe un câmp extins al dualismului configurat pe trepte ale înțelegerii ca expresie a opțiunii metodologice. Dispersia dualităților, care este provocată de Iluminism dincolo de contrapunerea inițială materie-spirit, trădează preferința pentru parte față de întreg, bunăoară, pentru corpuscul sau undă, unicitate sau ciclicitate, dat sau proces, element sau organ, obiect sau sistem, închis sau deschis, imuabil sau poietic, iluminare sau învățare, mecanism sau relativism, independență sau dependență, indeterminare sau coerență
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prea mare a sensului ieșirii dintr-un experiment eșuat precum comunismul. Caracterul difuz al acestei împerecheri conceptuale nu mai este deloc inocent, mai ales când transferă confuzia asupra intrării în diferența specifică a evoluției de după finalizarea tranziției postcomuniste. Nebuloasa epistemologică trădează, în acest caz, îndârjiri pentru păstrarea confortului emoțional al ideologiilor, acțiune justificabilă în reperele toleranței, efectivizată ca normă comportamentală de corectitudinea politică. Difuzia în acest caz vine din complicitate ideologică, cu atât mai năucitoare cu cât are acces la suportul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
întâmplător, păstrat în mod aleatoriu, utilizat în mod arbitrar și reciclat în mod subiectiv, pare puțin probabil să se mai poată face o lectură a sa demnă de așteptările momentului grec. Astfel încât ne găsim în poziția unei obligații de a trăda, a unei imposibilități de a acționa altfel decât a citi distilând în silă niște preocupări străine de opera propriu-zisă. A cerceta astfel problema hedonismului, a eudemonismului, a binelui suveran, a eticii, a moralei, a binelui și a răului, a viciului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
au acumulat sedimente ce fac necesară o curățire intelectuală care impune în prealabil imposibila obiectivitate, pariul unei restituiri autentice, mitul unei lecturi anistorice, atemporale, sub specie aeternitatis. Arheologia lucrează cu obiecte moarte și nu poate reda o vitalitate fără a trăda un adevăr imposibil de cunoscut în mod definitiv. 3 Logica învingătorilor. În jocul contextelor, există unul cu adevărat important: cel al mizelor ideologice care traversează istoria ideilor și opun o tradiție hedonistă adversarei sale, o familiară a idealului ascetic. De
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Astfel încât a-i citi pe filosofii Antichității și a urmări în opera lor cum stau lucrurile cu plăcerea și cu statutul ei, a căuta hedonismul de care sunt impregnate fragmentele disparate ale unor lucrări pulverizate înseamnă inevitabil a forța, a trăda, a distorsiona, a constrânge. Adevăr de moment, adevăr al unei lecturi, adevăr al unei propoziții subiective - perspectivismul și relativismul pe care le revendic existau deja la marii înțelepți ai Antichității... PARTEA Itc "PARTEA I" Înțelepciunile anticetc "Înțelepciunile antice" tc "" „Disprețul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tezele și concluziile materialismului abderitan procedează la fel și cu hedoniștii cirenaici. Luptătorul își alege adversarii dintre sfrijiți - personajele conceptuale ale dialogului - pentru a evita să înfrunte, cu arme egale, un concurent de categoria sa - Aristip din Cirene: refuzarea luptei trădează lipsa de probitate. Cotonogirea unui țap ispășitor n-ar putea ține loc de luptă dreaptă: Platon excelează în reconstituiri regizate de el, pe scenă, cu zbiri și cu ucigași plătiți aflați în slujba sa. Un om de teatru - altul - va
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Carnea nu e nimic fără înscrierea ei într-o epocă. Epicur îi aparține integral: născut în insula Samos, neatenian deci, el debutează cu handicapul de a proveni din periferia culturală; tatăl său, învățător, cunoaște, bineînțeles, cultura dominantă, dar funcția lui trădează o poziție dominată, întrucât profesia lui revenea în mod obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt în altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. 3 O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de Gilles Deleuze și caracterizează o gândire în care chestiunea zeilor (a lui Dumnezeu) a încetat să mai fie o problemă. Spre deosebire de ateismul neliniștit al unora - Sade sau Bataille, de exemplu -, ale căror excese în materie de insulte la adresa cerului trădează prin ce anume continuă ei să rămână credincioși, înlănțuiți de forțele religioase și constrânși de schemele proprii credinței, ateismul liniștit nici nu-și pune problema existenței zeilor - a lui Dumnezeu - dacă aceștia nu se amestecă în viața oamenilor. Că cerul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
veacuri mai târziu, pentru abordarea cu seninătate a acestei probleme și pentru găsirea păcii. Nu-i deloc uimitor că, în prezența unei terapii active, robuste, Philodem se mulțumește să reia tezele Magistrului cu privire la acest subiect. Dacă, odată cu trecerea timpului, epicurismul trădează unele inflexiuni, în schimb teoria asupra morții nu s-a schimbat câtuși de puțin. Ea traversează secolele neatinsă, ignorând entropia... Textul pe care Philodem din Gadara îl consacră morții combină considerațiile filosofice clasice ale Școlii cu frazele convenționale constituind un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu intră în categoria inițială. Primele trei nu par nici naturale, nici necesare, iar ultimele trei decurg din niște impulsuri naturale, evident, dar nu și necesare în satisfacerea lor... Cercul campanian îndulcește rigoarea și austeritatea Magistrului. Devenind roman, epicurismul nu trădează spiritul filosofiei, ceea ce este important. Ce putem spune despre acest spirit? O plăcere nu este nici bună, nici rea în sine, ci numai relativ la o finalitate: edificarea autonomiei individuale și producerea ataraxiei. Dacă satisfacerea unei dorințe, oricare ar fi ea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
De asemenea, se pot consulta scrisorile pseudoepigrafe târzii, Les Cyniques grecs. Lettres de Diogène et Cratès, traduse din greaca veche de către Georges Rombi la editura Babel, 1998. Ele datează din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr. și trădează o netă înclinație stoică, vizibilă prin critica radicală a plăcerii aproape la fiecare pagină. A se vedea și Michel Onfray, Cynismes. Portrait du philosophe en chien, Grasset, Livre de Poche, Paris, 1990. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
standard. Modul de realizare a unui act comportamental poate fi, astfel, uneori puțin expresiv, în schimb să sumeze în realizarea sa un puternic consum energetic (de ex. o persoană aflată într-un moment de ridicată tensiune psihică, stăpânindu-se, nu trădează expresiv starea sa, deși modificările funcțiilor sale organo-vegetative pot să confirme ritmul crescut al activității psihice. Nu există, deci întotdeauna, o corelație perfectă, în plan obiectiv, între „situația frustranta” și „starea, de frustrație”, și nici între „starea de frustrație” și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
orice perturbare în răspunsuri este „indiciu al unui complex latent”. „Această metodă (metoda asociațiilor) - va scrie Jung în Psihologia inconștientului - arată în manieră exactă și experimentală existența conflictelor înglobate în ceea ce au numit complexe: conglomerate de reprezentări ideo-afective, care-și trădează existența prin perturbări critice ale experienței”. Comentând definiția lui Jung, R. Mucchielli, precizează: „În această definiție complexul este, totodată, o grămadă de amintiri încărcate afectiv, și un miez conflictual capabil de a deforma înlănțuirea ideilor și sensul percepției”. La început
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
edificări: el nu numai că nu știe „să tragă cu buretele” peste un lucru consumat, sau „să facă haz de necaz”, dar, dimpotrivă, analizează cu scrupulozitate fiecare amănunt posibil al unei presupuse situații de infidelitate, descoperă subînțelesuri și nuanțe care trădează intenții ipocrite din partea ființei iubite. Șt. Gheorghidiu își trăiește îndelung amintirile reale și imaginare, dându-le o notă gravă și depresivă. Despre oameni ca Șt. Gheorghidiu, psihologii spun că aceștia aparțin categoriei persoanelor la care predomină așa-numita „funcție secundară
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
presupune, în mod explicit, profituri economice sau politice. Supravegherea ca activitate concretă (zisă și supraveghere orizontală) nici nu poate fi concepută în afara unei remunerații, indiferent de natura acesteia. Ea rămâne constant legată de o motivație materială. Oare Iuda nu a trădat pentru treizeci de arginți? Supravegherea nu poate fi separată nici de o anumită organizare ierarhică: un superior care ordonă și un subaltern care execută ordinele în virtutea obligațiilor de serviciu sau în schimbul plății propuse. Stăpânii sunt cei ce comandă supravegherea, personajele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
optzeci de kilometri de dosare? Imagine kafkiană a unei societăți puse sub lupă. Mulți au fost cei ce, grăbindu-se să-și citească propriile dosare, au nădăjduit că vor putea să-i recunoască în paginile lor pe cei care îi trădaseră, că vor putea să-și identifice „turnătorii”, pe scurt, să-și radiografieze trecutul. Și, deseori, descoperirile au fost dureroase, documentele de-a dreptul răvășitoare. Câte certitudini afective nu s-au prăbușit, câtă încredere spirituală nu s-a clătinat! Scrisul închis
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de supraveghere la Elsinor: spionajul, iată regula castelului! Hamlet pregătește o „cursă de șoareci” în care să prindă „conștiința (presupus vinovată) a regelui”. Ideea i-a dat-o, zice el, lectura unei piese vechi, unde se spunea că ucigașii se trădează când se văd confruntați cu crima comisă de ei. Numai că reluarea, pur și simplu, a vechiului text nu este suficientă; mai trebuie ca acestuia să i se adauge câteva versuri care să descrie cât mai amănunțit cu putință fărădelegea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dar nu uită să-și ciulească urechile, căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a mai afla câte ceva: supraveghetorul e mereu la pândă, nu-și îngăduie clipe de odihnă, nu doarme, veghează! Polonius se va trăda totuși, iar Hamlet, exasperat de supravegherea neîncetată care îi interzice orice drept la intimitate, va înjunghia intrusul, luându-l drept soțul adulter. Polonius moare la datorie, în timp ce-și îndeplinea misiunea de agent secret. Supravegherea duce la o crimă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spion personal: „Uită-te la ochii lor, fii atent la tot ce spun” (I, 4, v. 349), îi cere el lui Narcis, de a cărui fidelitate nu se îndoiește și despre care nu știe că a schimbat deja tabăra, a „trădat”... Dar la Curte toată lumea procedează la fel: Nero îi cere, la rândul său, lui Narcis să „se țină pe urmele” lui Pallas (II, 1, v. 365), omul de încredere al Agrippinei și al lui Britannicus. Supravegherea fiind, așadar, reciprocă, eficacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
slăbească vigilența. Supraveghetorul este un cititor experimentat, inițiat în interpretarea detaliilor; el deslușește pasiunea amenințată a îndrăgostiților care răzbătea „până și din tăcerea lor” (II, 8, v. 748). Iunia știe și ea că împăratul pândea „un gest care să ne trădeze complicitatea” (III, 7, v. 992) și că numai un tânăr naiv ca Britannicus îi putea reproșa iubitei lui, controlată îndeaproape de Nero, absența oricărui mesaj codificat. „De câte chinuri nu m-ar fi scutit o privire” (III, 7, v. 997
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
conflictual - și comedia - care, deși ajunge la aceleași concluzii, dă la iveală mai ales încurcăturile, agitația, aranjamentele partenerilor. În dramă, totul se prăbușește sub greutatea unor mărturisiri eliberate, în sfârșit, de minciuna de până atunci și a unor acte ce trădează refuzul soților de a se mai iluziona, în vreme ce în comedie este vorba, de fiecare dată, de salvarea aparențelor și, mai cu seamă și cu orice preț, de salvarea cuplului, de respectarea contractelor maritale, de consolidarea iluziilor. Teatrul relevă astfel adânca
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cele necesare unei conviețuiri în trei pe termen lung. Dar și aici, chiar și în fața evidenței descoperirii, Adèle reușește, printr-o abilă mânuire a discursului, să salveze o relație ce părea definitiv compromisă. „Dulapul” - sau orice altă formă de refugiu - trădează un eșec relațional pe care, mai apoi, discursul izbutește întotdeauna să-l facă uitat. Astfel, spectatorul devine martor al dezvăluirii neajunsurilor din viața unui cuplu, conjugal sau nu, și, deopotrivă, al refacerii fațadei, refacere operată cu succes grație cuvintelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de actualitate?”. Răspunsul nu are cum să fie unic, el poate fi doar adecvat, legitimat de un demers regizoral și motivat de un proiect anume. Ceea ce ține însă de domeniul evidenței este faptul că soluția aleasă influențează percepția spectacolului și trădează un raport bine definit cu teatrul, pornind de la relațiile acestuia cu timpul, vechi sau modern. Pentru a face cât mai explicit dispozitivul de supraveghere din Tartuffe, Roger Planchon se inspiră din tradiția istorică și dă o expresie scenică sintagmei „a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dintre ele. Tertulian Îi obiectase lui Marcion că doctrina lui se bazează nu pe două, ci pe nouă principii 69. Dacă Marcion nu acordase suficientă atenție acestei probleme, discipolii săi vor Încerca să găsească noi soluții. Ei par să-l trădeze cu toții pe Marcion, În măsura În care Îl califică pe Dumnezeul cel bun drept arche, „principiu dintîi”, pe cînd În gîndirea lui Marcion acesta nu era principu a nimic, ori, cel puțin, a nimic din această lume. Megetius postulează existența a trei archai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]