5,174 matches
-
intelectualul nostru se precipită: „Pa, te pup mult de tot! Vreau să ajung barem cu 5 minute înainte de începerea serialului...” * Revenit acasă, adorm de fiecare dată tîrziu, mult după miezul nopții, invadat de tot felul de gînduri. Număr trenurile, mașinile, tresar la zgomotele străzii. Dimineața am genunchii moi, strîng anevoie pumnii, amețesc cînd mișc brusc capul. Deși s au împlinit două săptămîni de la operație, „pipăi” încă lucrurile. Cînd ies în oraș, ritmul străzii mă copleșește. Fac mari eforturi să maschez pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
băut numai vinuri alese!” L-am cunoscut și eu pe la diverse ședințe. Nelipsit din prezidii, unde figura pe criteriul că e „reprezentativ”, mă irita și mă amuza prin „nesimțirea” lui. Dormea aproape de fiecare dată, în fața a cinci-șase sute de oameni, tresărind abia perceptibil doar cînd se schimbau vorbitorii la tribună, însă uneori nici atunci. Era deseori criticat, înghiontit, avertizat, dar lua notă zîmbind de tot ceea ce se spunea la adresa sa. Cînd i se cerea să răspundă, susținea, aparent imperturbabil, că atît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
calitate”. Comoditatea mea are o bază... filosofică, în descendența oblomovismului. Am observat că aproape tot ce am scris sub presiune mă nemulțumește. Sînt satisfăcut numai de paginile (din păcate, puține) coapte normal. Mai e, oare, timp și pentru altele? Uneori tresar, amintindu-mi că au și început să vină peste mine „brumele toamnei”, însă emoția aceasta nu durează prea mult. Cine știe, îmi zic, poate că arborele care sînt are frunzele sub formă de ace, mai rezistente, poate că mi s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un scriitor, dar nu-i o conștiință cristalizată”. Și-atunci, ce valoare mai are prima judecată critică? *Eu nepoetul încerc să înstrunez: „Cerul dacă e înnorat, ochii mei cum să strălucească? / Cîmpul dacă-i pustiu, inima cum să nu-mi tresară? / Prietenii dacă-s rari, neliniștea cum să nu mă-mpresoare? / Anii dacă-s tîrzii, nostalgia cum s-o alung?...” *Care-i „lumea mea”? Cui îi sînt util și cu cine mă simt pe deplin solidar? Nu o dată am sentimentul că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de croitorie aberantă, față de care, întrucît mă afecta direct, am fost mereu ostil. Acum, cînd trebuie să dau material doar pentru o coloană marginală subțire, de „revista revistelor”, mă simt mai degajat. Dacă totuși apar, crispările au alte explicații. *Am tresărit citind: „Parce qu’il était pudique, on le croyait distant, parce qu’il était lucide, on le croyait acerbe”. Mi s-au părut rînduri scoase dintr un mai vechi autoportret de-al meu. *O femeie care a lucrat un deceniu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
masă lîngă tejghea. Apoi, luîndu-se cu vorba, au ieșit și au pornit spre casă. Cînd au ajuns aproape de Cabinet (actualul cămin cultural), care e situat cam la un kilometru mai sus, nașa a simțit că-i lipsește ceva. „Melixină - a tresărit ea -, oare unde am lăsat noi băiatul?” Speriate, s-au întors în mare grabă la crîșmă. Deși treaz, eu continuam să tac chitic, fapt care, ulterior, a fost interpretat ca un semn nu tocmai bun, dînd ocazia pentru avertismente de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mormîntul celui ce urma să fie înhumat. Oprindu-se la unul din capetele gropii, călugărașul a spus pe un ton impersonal, răutăcios, dar fără a privi către cineva anume: „Ai să mori!” Crezînd că mi s-a adresat mie, am tresărit. „Da, însă nu acum!”, i-am răspuns. Lumînările ardeau strălucitor, bătute de vînt. Cînd m-am trezit, am început să mă rog, cum fac adesea, pentru amînarea termenului. *„Am venit s-o spun cuiva care are mînă s-o scrie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
începe așa?”, ne-a întrebat el. Apoi a citat faptul că Ovidiu Cotruș folosește undeva pe fortuit cu înțelesul de forțat. Eu i-am apărat pe cei doi, neputînd să cred că exemplele date ar putea fi exacte. El a tresărit și a crîșcat din dinți: nu-i place să-i fie pus cuvîntul la îndoială! N-a protestat, ci a mai dat un exemplu: pe Constantin Rădulescu-Motru, în scrierile căruia G. Pienescu a depistat sute de construcții greșite. I-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aproba. Cum de Îmi dăduseră totuși simpaticii mei urmăritori pașaportul? Ori compartimentul turistic nu știa de invitația de la Berlin și conta pe „rămânerea definitivă” În Occident a iritantului cuplu, ori existase comunicare Între compartimentele Securității, dar, conștienți că Tovarășa va tresări, scârbită, fie și doar la auzul ciudatului meu nume, polițiștii deciseseră o subtilă manevră de evitare a canalului „cultural”, aprobând, pur și simplu, pașaportul turistic, cu speranța că voi Înțelege, În sfârșit, semnificația gestului și nu voi mai cuteza să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era nepotrivită. Am deschis ușa. Un domn elegant. Pantaloni gri, haina bleumarin. Ochelarii cu ramă subțire, În acord cu figura delicată și deschisă. - Mă numesc... Numele nu-mi spunea nimic. - Sunt poștașul dumneavoastră. O, da! Aha, desigur, da, da. Am tresărit, luminat. M-a Întrebat din ce țară vin, pentru cât timp, cum mă simt la Berlin. O, foarte drăguț, da, da, foarte drăguț din partea acestui domn amabil să se intereseze de mine! I-am mulțumit. Zâmbea, voia să adauge ceva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Când prozaicul cotidian Își reclamă supremația și tânăra menajeră exercită nevinovata operație de igienă, spectacolul ritualizat al măturatului devine, pentru lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi, chipul i se transfigura de un râs liniștit, iar trupul Îi tresărea scuturat de spasmul voluptuos al orgasmului”. Contactul cu enormitatea concretă, minoră, trezește oroarea până la orgasm, dar și acel „gâdilat” dement, provocat fie și doar atunci când Adela Îndreaptă spre el un deget, sugerând atingerea, sursa unei panici sălbatice și a unor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dă atenție, și privea, din când În când, amuzat, la fiica sa de doi ani și jumătate, alergând neobosită dintr-un colț În altul al camerei. Când a apărut Philip Roth și l-a salutat prin versuri clasice englezești a tresărit, Însă, prompt. A răspuns, la rându-i, prin alte versuri. A urmat, timp de vreo zece minute, un uluitor concurs vesel de poezie știută pe de rost, În care nici unul dintre protagoniști nu putea fi Învins. Eram Înmărmurit. „Nu-i
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ulterioară, despre ciudata senzație pe care a avut-o În ultima vreme că răul persistă, pentru că nu dispăruse, și revine. Mă auzeam pe mine Însumi și când mi-a spus că a ezitat să părăsească Ungaria din cauza limbii și am tresărit când, parcă pentru a-mi calma amintirile și a-mi risipi Îndoielile, a mărturisit, spre uluirea mea, că tocmai acum, la bătrânețe, s-ar putea s-o facă, Într-atât situația i se părea insuportabilă. Să părăsească, adică, locul În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
femei dolofane, am plătit consumația și am ieșit din restaurant. Am intrat în cea mai apropiată bibliotecă și am întrebat-o pe domnișoara cea subțirică și cu păr lung de la secția de împrumut: — Aveți cărți despre cranii de mamifere? — Poftim? tresări ea. Fusese cufundată în lectura unei cărți și o întrerupsesem. — Cărți despre cranii de ma-mi-fe-re, am repetat eu, accentuând fiecare silabă în parte. — Cranii de ma-mi-fe-re? întrebă ea pe un ton care-ți lăsa impresia că era gata să cânte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am făcut focul. La lumina lămpii și a focului, camera părea mai întunecoasă și mai friguroasă. Mă afundam tot mai mult în beznă. Sau poate pusese stăpânire pe mine o amorțeală greu de descris. Simțeam că mă cuprinde somnul. Am tresărit brusc. Ea era în fața mea. Poate din pricina luminii palide, am avut senzația că silueta ei era însoțită de umbră. Am privit-o atent. Purta același palton albastru și avea părul strâns, băgat sub guler. Parcă adusese cu ea vântul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din cioplitura porților, coloritul luminiscent al țesăturilor, orațiile etc.), fără însă a cădea în idilism. Acest univers e amenințat de stihia vremurilor: „Au înțărcat oile de frig, / Ger subțire a coborât în grâu, / Copacii regretă mugurii țâșniți / Și în mame tresar pruncii.” Astfel, Cer înfrunzit fixează două dintre liniile axiale ale poeziei lui G.: celebrarea unei lumi mirifice și sentimentul elegiac, adesea sumbru, al timpului devastator. Glas de ceară (1972) continuă evocarea cu prohodirea tatălui dispărut (prezență tutelară și în alte
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
fantasme erotice foarte vizibile, cel al corpului "unei femei tăiat în bucăți; membrele ei tăiate și care freamătă încă", jocurile erotice ale iubitoarei lui soții cu o turturea pe care o sărută și o mângâie ("Apoi băgând-o în sân, tresare de plăcere simțind cum se zbate și se mișcă")332, scena violului care pare să meargă până la necrofilie, scene erotice reiterate în continuarea textului, toate par să ateste simțul ascuțit al dimensiunii erotice a ospitalității pentru Rousseau. Bineînțeles, ar fi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Sunt îngrozitor de obosit - spuse. Cred că am să mă duc la culcare. În timp ce se îndrepta spre ușă să iasă din dormitorul ei, se împiedică de covor. Căzu cu un bubuit. Paul Marriott, în vârstă de treizeci și unu de ani, tresări și deschise ochii. Zăcea cu fața aplecată pe pragul dormitorului din capul scărilor. Era un frig aspru ce-l pătrunse prin halat și pijama. Își simțea corpul înțepenit. Și cum stătea așa acolo, văzu că era în plină zi. Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
rarefierii ozonului, coroborate și cu faptul că ai trăit prea adânc pregătirile pentru alegeri în PSD, deși, la tine, ca psiholog, ar trebui ca manifestările de acest gen să fie mai rare și fără prelungiri nocturne... -Alegerile din PSD ?, a tresărit el, să știi că e un motiv vânjos pentru a avea o stare de certă reașezare a lucrurilor pe un făgaș normal... Trebuie să ne obișnuim, fiindcă, dragu� mieu, după cum ne-au convins toate televiziunile, procentul participării la vot a
Voie bună și alegeri în P.S.D. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12525_a_13850]
-
bas nu mi-e evidentă, potriviri (ori poate scrînteli) nu foarte la locul lor: ,aș alerga de-aș mai putea, teribil/ să mă revigorez irezistibil/ să pot să iau din tine ce tu ai/ casiopeea, lorelei". Sau: ,obraz de aer/ tresărind la sîngele curgînd/ din priviri de nesaț" (a fost o poezie întreagă, cu statut, pesemne, de haiku). Lăsînd asemenea biopsii deoparte, fac priză, în Mașinăria de uitare, două stiluri de poet. Unul îndopat cu langoare, celălalt jucat și oarecum cinic
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
experimentul eșuează și un poem precum Peisaj vertical demarat într-un cadru cu rezonanțe bucolice ( " Încerc să fiu fericit/ țîșnesc din nou sevele/ tineri mesteceni își clatină în vînt testiculele subțiri/ filamentele lor perechi tremură în aerul dimineții/ coaja alburie tresare/ sub buzele infinitului" p. 20), își găsește finalul în aceeași gaură neagră a existenței ( "plămînii mei ventilează un aer zgîrcit din care lipsește aerul/ mi se recomandă să vin spre mine/ cu așteptarea/ înghit în doze mici verdele carnivor. p.
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
la New York, Tokio, Pekin ori Berlin, se bucură în mine nu numai acest scriitor internațional, româno-american ori cum vreți să-i spuneți, ci și tînărul care a scris cîndva, la București, Zeu printre blocuri și Prins. Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nici nu pot să le reprim, nici nu încerc. - În ce relații vă aflați cu scriitorii din țară? Ați reușit să înfiripați un dialog cu ei și cu instituțiile culturale? Știm că sunteți singurul scriitor român
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
o oarecare ambiguitate privind crima și autorul său. Rezolvarea pistei polițiste (aparținînd planului real) printr-o explicație exclusiv fantezistă (aparținînd planului presupus fantastic) pune sub semnul îndoielii inteligența autorilor ce se adresează astfel unei emoționalități primare. A face spectatorul să tresară, prin intermediul unei imagini cu o față udă și sîngerîndă ce apare și dispare, este confundat grosier în acest film cu crearea unei tensiuni psihologice, cînd în fapt nu reprezintă decît aburul și semiîntunericul ce modifică percepțiile în camera unei vrăjitoare
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
Își pusese În grabă haine preoțești, a Început să cânte și să citească ceva dintr-o carte. Toți se Închinau solemn. Numai eu Încercam să-mi ascund cu mânuțele goliciunea. Puțin mai târziu, mi-au turnat apă pe cap. Am tresărit! Voiam să le spun că mă spălase tanti Maria, Însă preotul a Întrebat ceva În șoaptă. Am tăcut. „Se botează, În numele Domnului, Alexandra...“ - a repetat el de trei ori acele cuvinte venite, parcă, dintr-o altă lume! - Alexandra! De astăzi
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
totdeauna este calea de mijloc, media res. Mai cu seamă că limba noastră, fiind latină, cere rigoare, logică și corectitudine sintactică, morfologică... Despre Ion Creangă numai că este calofil nu se poate spune. Și totuși în ciuda "țărăniilor" sale, la care tresărea din când în când partea mai distinsă a Junimii, scrisul său frust este de un rafinament colosal. Citiți, recitiți Capra cu trei iezi și vă veți trezi, stilistic, uneori, în mijlocul unei narații ca Iliada și Odiseea, fără a păstra, neapărat
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]