5,886 matches
-
sufletul deznădăjduit iar mitul purificării prinde substanță. Orașul este acoperit de culori, de forțe pastelate ale realității dar și ale imaginației noastre. Să nu scăpăm din vedere însă că valorizarea lor poate denunța diabolicele și imundele culori amestecate, terne, murdare, urâte. Negrul ca de cărbune al poluării de pe case și statui pune pe fugă visul frumos. Nemaifiind visul, nu mai este nici ideea. Scriitorul nu mai poate atunci explica ideile prin idei și nici lumina din vis. Culorile cetății nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
criticau 31. Efectul Beavis și Butt-Head a fost confiscat chiar și de mișcarea de contestare politică: Mai e doar o chestiune de timp pînă să înceapă să apară pe străzile Washingtonului tricouri cu "Beavis Clinton și Butt-Head Gore". Aceste personaje urîte, stupide, au fost deja transformate astfel încît să semene cu conducătorii lumii libere, datorită creatorilor de tricouri Kathleen Patten, Beth Loudy și Chris Tremblay. Pe aceste tricouri, Beavis apare cu un tricou Fleetwood Mac și îl întreabă pe Butt-Head: Crezi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Barthes, legarea arborilor cu panglici avea rezonanțe mitologice de tipul celor analizate de Barthes în Mythologies (1972). Conceptul însuși al operațiunii "Furtună în Deșert" este mitologie în sensul dat de Barthes procesului de naturalizare a unor evenimente nenaturale, transformînd un urît episod al istoriei într-un fenomen al naturii, o inevitabilă furtună în deșert care aduce binemeritata pedeapsă pentru relele făcute de Saddam Hussein. 11 Primele trei exemple provin din iarna anului 1991, în vreme ce ultimele sînt documentate în The Texas Observer
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
că atât pensionarele, cât și unele institutoare sau pedagoge se dedeau la practici contra naturii. Bineînțeles, ca întotdeauna când întunericul acopere o cestiune, publicul exagerează și clădește fantezii nesfârșite. Adevărul este că, pe atunci, Azilul Elena Doamna avea această reputațiune urâtă, așa că o fată ieșită din Azil era privită ca o mică vicioasă. De astădată zvonurile au fost confirmate de o măsură oficială - ministrul Instrucțiunii, Dimitrie Sturdza, a hotărât ca 5 eleve să fie eliminate din Institut și trimise la mânăstirea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fericit o chestie care putea să-i provoace neplăceri politice într-un județ. Aceasta era maniera lui Ion Brătianu de a mânui oamenii. Alături de Ion Brătianu era C.A. Rosetti. Pe cât era de iubit Ion Brătianu, pe atât era de urât și hulit C.A. Rosetti. În marele public, Brătianu era geniul cel bun, iar Rosetti geniul cel rău. Tot ce se făcea rău în țară se datora lui C.A. Rosetti, el era omul care împingea pe Brătianu la toate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mare, mulți se reped ca să alerge pe Calea Victoriei. ședința Camerei nu mai poate continua. (Id., ibid.) Urmează: Faptul că marele ministru al regelui Carol, omul cel mai popular din România erea silit să bancheteze sub paza baionetelor făcea o foarte urâtă impresie și erea exploatat de opoziție. Îmi amintesc că am ieșit pe Calea Victoriei împreună cu Gheorghe Panu și, cu mare greutate, am putut circula între Bulevard și strada Sf. Ionică. Brătianu acum erea numai Vizirul. Din cauză că regele Carol păstrase pe Ion
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
luptă are la bază și opinia că pericolele externe sunt deopotrivă foarte reale și foarte mari. Acest lucru sugerează că forțele militare au o concepție despre societate mai degrabă reminiscentă a "stării naturale" a lui Hobbes, în care viața era "urâtă, abrutizată și scurtă", decât una bazată pe credința în cooperare și înfrățire între națiuni. Această ideologie fundamentală explică de ce statele majore generale sunt de obicei precaute atunci când se pune problema de a recomanda pornirea unui război; dar conduce, în linii
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Stat ce nu are nimic de-a face cu nevoile stringente în ceea ce privește cetățenii săi, aflați în starea regretabilă de suferinzi, de pacienți ai unui spital dintr-o țară normală, cică... * * * Vă rugăm să luați loc! spuse o asistentă grasă și urâtă, încercând să pară umană, poate chiar era... O alta mi se adresă aproape imediat, pe un ton prefăcut: ,, Domnule, mergeți la cabinetul ,,internări'', drept în față, ieșiți afară din clădire și apoi...prima intrare pe ,,mâna’’ stângă! Din instinct am
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
alte lucruri de recuzită personală. Am făcut primii pași în afara clădirii cu tencuiala căzută pe ici pe colo, acolo unde trei cucoane în halate albe trăgeau cu poftă din țigările ajunse aproape de filtrul roșu îmbâcsit de ruj. Nu erau nici urâte și nici frumoase femeile, nu îmi mai amintesc bine acele corpuri diforme ori informe, multiforme, care sporovăiau ceva imperceptibil auzului meu, bruiat de urletul vântului de afară. Vântul suflă cu putere, cerul continuă să plângă la vederea morbidului peisaj. În fața
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
vântului tomnatic. Am plecat liniștit spre salon, am intrat și m-am așezat pe pat. Ce trebuia să fac? Cum să mi stăpânesc furia? Mi s-a pus un nod în gât la vederea dezastrului. Cora continuă să vocifereze cuvinte urâte la adresa mea. Nu pot înțelege ce spune, decât atunci când se apropie de salonul meu. Vorbe porcoase ies din gura asistentei. Am luat cartea în mână, am ieșit din salon și i-am arătat-o, zicându-i: ,,Analfabeta naibiiiiii...de ce nu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de cărți, al băuturii, al femeilor cu viața ușoară și al fraudelor pe scară întinsă. Toate atelierele de croitorie, modiste, rufărie etc. Începeau să se golească de lucrătoare. Prin aceste ateliere nu mai rămăsese decât lucrătoarele bătrâne, cele cu totul urâte și oarecare ucenice prea copile; toate celelalte ereau în brațele ofițerilor ruși. Același deficit în lumea servitoarelor. În fiecare zi, gospodinele se plângeau că le-a dispărut servitoarea, când era tânără și curățică; peste câteva zile o vedeau la Șosea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a dat cel dintâi alarma împotriva zapciilor care ereau o plagă pentru bietele populații. Bineînțeles, fiind date moravurile vremii, Rosetti a fost mai mult zeflemisit decât luat în serios pentru încercarea ce făcea de a tăia în carnea putredă a urâtelor deprinderi. Eugeniu Stătescu, ministru de Externe, creează biuroul presei la ministerul său. E numit în acest post Grigore Ventura, directorul politic al ziarului l’Indépendance Roumaine, ziar independent pe vremea aceea. Rosetti aduce numeroase propuneri democratice, între altele aduce și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
considerație în societatea de atunci, care era conștientă de importanța educației tineretului pentru viitorul țării. Portul obligatoriu al uniformei era semnul acestei preocupări, căci făcea din tînărul licean un ins deosebit, care trebuia să fie demn și ferit de acte urîte. Cînd am terminat liceul și am devenit bacalaureat, primul război mondial era în toi. Pentru tatăl meu, faptul că avea acum, un băiat bacalaureat era mai important decît evenimentele mondiale. M-a luat de cum a văzut rezultatul afișat la poarta
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
În fine, la Montreal, am încercat să văd dacă puteam să găsesc acolo un rost. Îmi dădeam seama cît de greu este să-ți refaci viața printre străini, cînd ai pierdut țara ta. Îmi dădeam seama că mă așteptau zile urîte. Dar mă încurajam singur. Îmi spuneam: "Destinul meu a fost ca să supraviețuiesc, atunci cînd alții mai dotați, mai robuști ca mine, au pierit în groaznicele închisori sovieto-comuniste din țară". 97 M-am hotărît să mă întorc în Europa. Am plecat
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
După 4 septembrie cred că voi fi în anul V. Se duce și povestea aceasta! Am citit și continuu să citesc mult, ca-n fiecare august. Luca Pițu și Antonesei mi-au dat minuni să citesc. O veste rea și urîtă: lui Pucă i-a fost tăiat un picior. Artrită. Numărul pe octombrie al Ateneului e făcut de nemțeni. Ai să mă mai citești pe acolo, prin Rom. literară, prin Transilvania și Cronica. Nu uita să-mi iei cîte un exemplar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
un singur lucru: să o revadă și să aibă o explicație cu ea, căci nu mai pricepe nimica și o iubește așa de mult. Acuză pe părinții ei și se plânge că purtarea ei și, mai ales, scrisoare ei este urâtă, cum zice, o scrisoare care nici unui servitor n-ar scrie. Toate prostiile ce le-a făcut a fost împins de ea să le facă și zice că, adesea, i-a atras ei atenția, dar n-a voit să auză. Spre
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Duduia”. Participă la slujba Învierii, ținută probabil tot de părintele Nae Popescu. Duminică, 28 aprilie. Prima zi de Paște. Plouă intermitent. Fiecare își petrece timpul cum vrea. „Zi fericită, fără istorie”, notează Carol al II-lea. Luni, 29 aprilie. Vreme urâtă, bate vântul, este frig. Familia Regală și oaspeții nu prea au ce face în interiorul castelului de la Lăpușna. „Stăm de vorbă și jucăm table. Societatea este foarte plăcută”. Marți, 30 aprilie. Era planificată o vânătoare la cocoși de munte. Vremea neplăcută
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a ridicat cu mult peste barierele omeniei. Bucuria mamei nu se poate exprima în cuvinte când ne-a văzut tefere, vesele și rumene la față. De tuse nici nu putea fi vorba. Totul a rămas de domeniul trecutului, un vis urât care nu merită adus în discuție. Ne-am reluat vechile atribuții și repede ne-am acomodat cu atmosfera de familie. "Mortul" a fost viu De cele mai multe ori, în primărie se instala un climat deosebit de destindere și voie bună, după ore
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Apostolache spătarul, care a dat mănăstirii moșia Căpotești, unde a și fost Îngropat, dar care s-a dovedit apoi că a fost a altor oameni, iar acum Ștefan postelnicul cere să i se dea moșia Frănciugi . La 22 noiembrie 1698, Urâta, fiica Fuioagăi, vinde vel vistiernicului Iordachi Ruset și soției sale 19 pământuri În Șurinești . Ispisocul domnului Mihai Racoviță (25 decembrie 1715-26 septembrie 1726) din 23 noiembrie 1718 ne arată ca proprietară a satului Frenciugi pe Zmaranda, mama lui Neculai Bucium
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
de făcut. În puțină vreme apărătorii conacului fură făcuți una cu pământul. Bătălia lor era pierdută. Conrad cercetă cu oamenii săi toată curtea presărată cu cadavre. Îl căuta pe Hildebrand, care zăcea sub un morman de leșuri. Avea o crestătură urâtă pe frunte, din care sângele Îi șiroia peste fața aspră până și În moarte. Spada o mâ nuise În cele din urmă cu stânga, fiindcă dreapta Îi atârna neputincioasă, sfâșiată de un cuțit. Nu-i ucideți pe nobili, strigă ducele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cele de aici le cunoaștem! Trebuie să fie În altă parte! Încetează, răspunse Amadeus. Nu Încerca să ghicești, n-ai cum să afli. Pot doar să-ți spun că prietenul meu nu va lăsa nepedepsită această insultă. — Poate că e urât, pipernicit, sau are o cicatrice respingătoare? — Da’ de unde! s-a apărat vehement Amadeus. L-ai văzut la mine și sunt sigur că și tu Îl admiri. Înfățișarea lui e nobilă și inspiră respect. Bine, e puțin arogant, dar cărei doamne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
urmă imagini pe care le văzusem doar din mașină: o casă cu etaj, din chirpici, care avea să dispară înainte de a fi fost acoperită, un bordei unic prin izul de vechi pe care-l sugerau paiele acoperișului, podul peste pârăul urât mirositor, veșnica fântâna cu cumpănă strâmbă, vacile care traversau liniștite drumul. Pe nesimțite s-a apropiat intersecția cunoscută, gara de lângă șosea, apoi localitatea limitrofă orașului. Pe la 9,30 ieșisem din sat, după 50 de minute intram în Roman. Am evitat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mai departe. Aveam senzația că, fiind atins oobiectivul (cascada și lacul), cu toții ne gândeam la întoarcerea acasă. Numai că mai aveam mult de pedalat. Prin tunel, doamna era prima, Mircea ultimul, pentru că le funcționau farurile și stopurile. Parcurgeam cea mai urâtă parte a traseului; pe mine, pedalatul în beznă fără să văd gropile drumului, fără să pot aprecia distanța până la pereții tunelului 53 pentru o minimă orientare, efectiv m-a îngrozit. M-am dezechilibrat, era să și cad, îmi tremurau mâinile
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
-l apoape, am ales restaurantul din parc. Acolo, o priveliște dezgustătoare: o femeie beată, în ultimul hal. Venit s-o ia acasă, bărbatu-său a pălmuit-o, i-a scăpat capul pe ciment, ce mai, a fost un spectacol tare urât. Pentru ca impresia despre oraș să fie întregită, așteptam degeaba la masa localului să-mi ia cineva comanda. Plictisit, am mers alături, la restaurantul de categoria I. Nici aici nu m-a băgat nimeni în seamă, deși eram singurul client. Nici
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și era fata popii. Ea însăși recunoștea că pseudonimul Otilia Cazimir îi fusese sugerat de Sadoveanu și Ibrăileanu și, deși fusese o alegere fericită (până la urmă), ei nu-i prea plăcea: Otilia îi amintea de o fostă colegă, grasă și urâtă. N-am întrebat pe nimeni din sat dacă-și mai amntește cineva de Otilia Cazimir, temându-mă să nu dau peste vreo urmașă a celeilalte Otilii... Pedalând spre Ion Creangă, primul subiect demn de obiectivul Panasonic-ului meu a fost imaginea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]